Economia elvețiană o duce foarte bine. A crescut într-un ritm alert în prima jumătate a anului, creșterea trimestrială a PIB-ului ajungând la 1% și 0.7% în primul și respectiv al doilea trimestru al anului, mulțumită unei cereri externe robuste.

de Charlotte de Montpellier, Economist ING, Elveția

Economia elvețiană a înregistrat o creștere trimestrială de mai mult de 0.7% timp de cinci trimestre consecutive, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la începutul lui 2015 când plafonul ratei de schimb a fost abolit. Principalul motor al creșterii din trimestrul al doilea, 2018 a fost industria prelucrătoare (+1.5%creștere trimestrială), care a beneficiat de o cerere externă robustă și de deprecierea francului elvețian. Atenție însă la faptul că parte a această creșteri (0.2%) este oarecum artificială, luând în considerare veniturile din licențe generate de marketing-ul marilor companii internaționale de sport care sunt bazate în Elveția. Cupa Mondială și Jocurile Olimpice de Iarnă au avut ambele loc în 2018, aducând și un impact asupra datelor PIB-ului. Lipsa de evenimente sportive mari din 2019, totuși, înseamnă că acest efect va dispărea.

O perspectivă pozitivă cu ceva nori

Principalul indicator al Elveției, barometrul economic KOF, publicat de Institutul Economic cu același nume, a urcat în septembrie până la 102.2, după un slab 98.9 în august, dar el este încă departe de nivelul său la culme de 110 din decembrie 2017. Un nivel de 100 arată că ne putem aștepta ca economia să crească în ritmul mediu al ultimilor 10 ani. Indicii PMI (Indicator al directorilor de achiziții) care descriu sănătatea unei economii, relevând informații despre vânzări, ocuparea forței de muncă, stocuri și prețuri sunt și ele pe într-o tendință descendentă, indicele compozit ajungând la 58.3 în septembrie, față de 60.9 pentru august, și 67 în februarie.

În opinia noastră creșterea PIB-ului va rămâne robustă, dar nu va crește în viteză în următoarele trimestre. După o primă jumătate de an puternică, creșterea PIB-ului este probabil să ajungă la 3% în 2018. Însă evenimente sportive mai puține, o piață de muncă puternică, dar și un franc elvețian puternic, ar putea avea ca efect o creștere a PIB-ului cu 1.9% în 2019.

Riscurile prognozei noastre înclină, în mod clar, spre negativ și vin mai ales din mediul internațional. Tensiunile comerciale crescute ar putea lovi dur companiile de export din Elveția, cu rezultatul că investițiile și recrutările, probabil, vor scădea, rezultând într-o creștere economică mai lentă. Instabilitățile politice, mai ales în Europa, cu tensiuni legate de bugetul italian și negocierile de Brexit, ar putea să crească și nesiguranța din Elveția și să reducă încrederea companiilor și consumatorilor, rezultând într-o creștere economică mai lentă. În plus, aceste tensiuni, împreună cu turbulențe în țările în curs de dezvoltare și repercusiunile de pe piețele valuatre, pot induce o apreciere a francului elvețian. Aceasta ar putea stânjeni exporturile și creșterea economică din Elveția.

Negocieri laborioase cu UE

Dificultățile din negocierile cu UE sunt și ele un risc. Într-adevăr, Elveția și Uniunea Europeană negociază acum un acord-cadru (sau “cadru instituțional”) care ar înlocui cele 120 de tratate care există în prezent, și ar construi un cadru de durată pentru relațiile dintre cele două blocuri. În prezent, Elveția are acces la piața comună europeană și aderă la principiile de liberă circulație a persoanelor. Însă, ea poate încă negocia tratate proprii, așa cum a făcut-o anul trecut cu China. În practică, este estimat că mai mult de 33% din legislația elvețiană derivă din legea europeană, chit că nu există vreun acord care să oblige Elveția să transpună legile europene în propria legislație. Un acord-cadru ar face procesul mai automatizat prin a forța regulile elvețiene să se alinieze automat cu cele europene în domeniile specificate în acord (evoluțiile juridice, supravegherea, interpretarea și soluționarea litigiilor). În plus, o comisie de arbitrare ar soluționa disputele dintre Elveția și Uniunea Europeană, iar Curtea Europeană de Justiție ar avea un rol crucial.

Negocierile pentru acordul-cadru au început cu mai bine de patru ani în urmă, dar UE le dorește terminate cât se poate de curând. O victorie a celor ce au militat “împotriva imigrării în masă” într-un referendum din 2014 (în contradicție cu principiul liberei circulație a persoanelor) a îngrijorat UE. Guvernul elvețian a reușit să evite o confruntare pe această temă, însă, prefăcându-se să respecte votul fără a implementa nimic din cele dorite de acesta. Totuși, Brexit și negocierile dificile care au urmat au făcut UE și mai determinată să negocieze acordul cât mai repede.

Pentru a forța Elveția să negocieze, UE a încercat să pună guvernul elvețian cu spatele la perete. A decis că, fără un acord, Elveția nu ar mai avea acces la programul european de cercetare și tratatele existente nu ar mai exista. De asemenea, fără un acord, recunoașterea echivalenței bursei de valori elvețiene nu ar mai fi extinsă. Această recunoaștere este esențială ca băncile și investitorii europeni să poată continua să cumpere și să vândă acțiuni pe piața elvețiană. Pentru a grăbi discuția și a pune chiar mai multă presiune pe Elveția, UE a suprins pe toată lumea în luna decembrie a anului trecut, extinzând recunoașterea bursei elvețiene pentru numai 12 luni. Astfel rezultă că în decembrie 2018, dacă negocierile nu vor progresa suficient, accesul european la bursa elvețiană și acțiuni listate în Elveția ar fi sub o puternică amenințare. Fără echivalență, Elveția ar putea aplica aceleași măsuri și să nu mai recunoască bursele de valori europene. Este de la sine înțeles că această amenințare este extrem de serioasă pentru un centru financial global ca Elveția. Fără acest acces, sistemul financiar elvețian ar trece prin dificultăți majore. Ministrul elvețian de finanțe a spus luna trecută că, fără această echivalență, chiar supraviețuirea bursei elvețiene ar fi la risc.

Climat domestic ostil

Problema guvernului elvețian este că negocierile cu UE au loc într-un mediu domestic ostil. Pe de-o parte, conform sistemului de democrație participativă, țara va organiza o serie de referendumuri care i-ar putea afecta în mod dramatic relația cu UE. Partidul Popular Elvețian, partid ultranaționalist și cea mai puternică mișcare politică din țară, face campanie împotriva acordurilor europene. În noiembrie, elvețienii vor vota asupra propunerii ca, în tratatele internaționale, constituția Elveției să aibă supremație. Aceasta ar fi contrară unui acord-cadru cu UE. Partidul Popular cere și un referendum pentru a revoca libera circulație a persoanelor. Deși este neclar dacă aceste referendumuri vor avea suport pe scară largă, câțiva dintre negociatorii elvețieni vor să le aștepte rezultatele până să aibă discuții cu UE.

Între timp, în lunile recente, sindicatele elvețiene au fost vehemente împotriva slăbirii reglementărilor naționale de protejare a salariilor – “măsurile însoțitoare.” Aceste măsuri forțează angajatorii străini care trimit muncitori în Elveția să asigure salariul minim și condițiile de muncă ale țării. Acestea contribuie la menținerea salariilor elvețiene mult mai mari decât în UE. UE dorește abolirea acestor măsuri deoarece consideră că acestea penalizează companiile străine și sunt discriminatorii. Un acord-cadru fără modificarea acestor măsuri însoțitoare nu pare acceptabil pentru UE. Prin urmare, opoziția sindicatelor complică foarte mult negocierile dintre autoritățile elvețiene și cele europene.

O plictisitoare demisie dublă

Negocierea acordului-cadru ar putea întâmpina, de asemenea, dificultăți severe din cauza demisiei a doi miniștri federali pro-europeni. Johann Schneider-Ammann, ministrul elvețian al economiei de la partidul liberal pro-business (PLR), a fost un apărător al relațiilor strânse cu UE, și-a anunțat demisia la sfârșitul lunii trecute. Doar două zile mai târziu, Doris Leuthard, Ministrul Transporturilor și Energiei și o figură extrem de populară a Partidului Popular Creștin Democrat (centru-dreapta), și-a anunțat și ea demisia din Consiliul Federal (guvernul federal elvețian). Ea a afirmat în repetate rânduri că nu există o alternativă la relațiile bilaterale bune cu UE, care reprezintă două treimi din volumul anual al comerțului din Elveția.

Acest lucru lasă două locuri vacante în Consiliul Federal, care ar trebui să fie ocupate până la sfârșitul anului printr-un vot secret al Adunării Federale. Ca întotdeauna în Elveția, căutarea consensului este aceea care va dicta cele două numiri. Într-adevăr, sistemul este construit astfel încât toate partidele să fie reprezentate în Consiliul Federal prin “formula magică”, care este o modalitate de împărțire a locurilor între partide pe baza rezultatelor lor electorale.

În practică, repartizarea locurilor între partide nu se modifică mult de-a lungul timpului, chiar și atunci când se schimbă componența parlamentului. Este căutat un echilibru în numirea miniștrilor pentru a reprezenta diferite limbi, diferite regiuni și echilibrul între sexe. În mod normal, cei doi noi miniștri ar aparține partidelor miniștrilor demisionari, care sunt în favoarea UE. Dar, în așteptarea acestor numiri, locurile rămân vacante, ceea ce face mai dificilă găsirea unui consens cu privire la conținutul unui viitor tratat cu UE. În plus, se apropie alegerile federale din octombrie, 2019. Partidul eurosceptic, SVP, se bazează pe lupta împotriva unui acord-cadru pentru a atrage și mai multe locuri în parlament.

Aceste negocieri dificile ar putea duce la incertitudine în perspectiva economiei elvețiene, care ar putea avea un impact asupra creșterii economice.

Inflație mică

După o perioadă îndelungată de deflație, inflația descrisă de IPC (indicele prețurilor de consum) a fost pe teritoriu pozitiv din ianuarie 2017. De la o inflație anuală de 0,6% în februarie 2018, inflația a urcat treptat, ajungând la 1,2% în lunile iulie și august. În septembrie, inflația a scăzut din nou la doar 1%. În același timp, inflația de bază, care exclude prețurile componentelor volatile, a rămas scăzută la aproximativ 0,4%. Aprecierea relativă a francului elvețian începând din luna mai este posibil să diminueze prețurile de import pentru restul anului, amplificând presiunile negative. Dar, în același timp, prețurile la petrol și tarifele americane și europene mai mari la mărfurile importate la nivel mondial ar putea împinge prețurile importurilor în sus. După atingerea unui nivel de 0,5% în 2017, inflația descrisă de IPC este de așteptat să urce la un nivel modest de 0,9% în 2018 și de 1% în 2019.

Banca Națională a Elveției foarte precaută

Banca Națională a Elveției (BNE) a menținut o poziție de politică monetară extrem de acomodativă. În cadrul reuniunii sale din septembrie, banca centrală a lăsat ratele principale de politică neschimbate în teritoriu negativ. Intervalul țintă pentru Libor pe trei luni sa menținut între -1,25% și -0,25%, iar rata dobânzii la depozitele la vedere a rămas la -0,75%. BNE este convinsă că francul elvețian este “foarte apreciat”. Ea a subliniat aprecierea recentă a francului elvețian și consideră că situația de pe piața valutară este încă fragilă. Într-adevăr, îngrijorările din țările emergente, discuțiile cu privire la bugetul italian și incertitudinile legate de Brexit au apreciat puternic francul elvețian, o monedă considerată a fi un refugiu sigur, în raport cu moneda euro. În medie, cursul euro / franc elvețian a fost de 1,15 în trimestrul al treilea, față de media de 1,17 în al doilea și primul trimestru. Economia elvețiană este o economie mică și deschisă, care se bazează în mare măsură pe exporturi pentru creșterea ei. Aprecierea francului elvețian ar putea fi o lovitură pentru exporturi și, prin urmare, ar reduce ritmul de creștere în lunile următoare.

În cadrul întâlnirii sale din septembrie, BNE a revizuit în jos prognoza condiționată a inflației (adică dacă politica monetară ar rămâne aceeași) pentru 2019 și 2020, semnalizând o poziție acomodativă. Aceasta probabil înseamnă că politica monetară va rămâne foarte acomodativă în următorii ani și pentru mai mult timp decât se anticipase anterior. Nu ne așteptăm la o creștere drastică a ratei dobânzilor de politică monetară până în momentul când Banca Centrală Europeană (BCE) să își majoreze propriile rate ale dobânzilor. Având în vedere că BCE nu se așteaptă să acționeze înainte de sfârșitul verii anului 2019, credem că nici BNE nu va majora ratele dobânzilor înainte de decembrie 2019. Mai mult, având în vedere riscul crescut al mediului economic așteptat pentru anul viitor, este chiar posibil ca majorarea inițială a dobânzilor să fie  amânată până în 2020.