Europa lui Emmanuel Macron

În fața marilor șocuri ale lumii, cetățenii ne întreabă adesea: „Unde e Europa? Ce face Europa?”. Au început să o vadă ca pe o piață fără suflet. Or, Europa nu e doar o piață, ea este un proiect. O piață e ceva util, dar nu trebuie să ne facă să uităm necesitatea frontierelor care protejează și a valorilor care unesc. Naționaliștii se înșală atunci când pretind că ne apără identitatea retrăgându-ne din Europa; căci ceea ce ne reunește, ne eliberează și ne protejează este civilizația europeană. Dar se înșală și cei care ar vrea să nu se schimbe nimic, pentru că nu țin seama de temerile care ne străbat popoarele, de îndoielile care ne subminează democrațiile. Ne aflăm la un moment decisiv, de răscruce pentru continentul nostru; un moment în care, colectiv, va trebui să reinventăm, politic și cultural, formele civilizației noastre într-o lume care se transformă. Este momentul Renaşterii europene”

Ovidiu Nahoi

Sunt cuvintele președintelui francez Emmanuel Macron din deja celebrul său editorial „Pentru o renaştere europeană” („Pour une renaissance européenne”), difuzat în toate cele 28 de state membre.

Dar care este Europa în viziunea președintelui Macron?

Liderul francez atacă planuri diferite, de la subiectul îndelung discutat al revizuirii zonei Schengen și până la înființarea unei bănci pentru lupta împotriva modificărilor climatice.

Vorbind despre protejarea libertăților – şi fără a numi Rusia –, Macron își exprimă îngrijorarea față de amestecuri externe în democrațiile europene și propune o „interzicere a finanțării partidelor politice europene de către puteri străine”.

El are în vedere, de asemenea, înființarea unei „Agenţii de protecţia democraţiilor”, cu scopul de a apăra procesele electorale europene „de atacuri cibernetice şi manipulări”.

Şeful statului francez reia ideea unui birou european al azilului și a unei poliții comune a frontierelor, propunând, de asemenea, un Consiliu European de Securitate Internă”, în contextul „reaşezării spaţiului Schengen” și ca răspuns la criza migrației, care îi preocupă pe cetățenii europeni și care oferă câmp de acțiune populiștilor.

De asemenea, Macron a evocat introducerea unui „salariu minim european”, văzut drept „un scut social care să garanteze aceeași remunerație pentru același loc de muncă”, de-a lungul și de-a latul Uniunii.

Vetoul dat de Comisia Europeană proiectului fuziunii Siemens-Alstom, considerat neconform regulilor concurenței, a produs multă nemulțumire în Franța și în Germania. Macron dorește acum „asumarea (…) unei preferinţe europene, aşa cum fac concurenţii noştri americani sau chinezi”. „Trebuie să ne reformăm politica în domeniul concurenţei, să ne refondăm politica comercială”, a subliniat Macron, reluând idei lansate în ultima perioadă și de președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker.

Uniunea lui Emmanuel Macron ar urma, de asemenea, să reglementeze clar taxarea giganților în domeniul digital, în contextul în care o taxă impusă cifrei de afaceri este pregătită deja în Franţa. Este necesar să se înființeze „o supervizare europeană a marilor platforme”, îndeamnă Macron, evocând o accelerare a sancțiunilor în cazul aducerii atingeri concurenţei sau transparenţa algoritmilor.

Nici Marea Britanie nu este uitată, în pofida neclarităților privind modalitatea de ieșire din UE (președintele nu a uitat să-i numească pe brexiteri „trișori” și „mincinoși”). Macron vrea ca britanicii să fie asociați viitorului Consiliu de Securitate European în cadrul unui „Tratat al Apărării” .

De asemenea, liderul francez propune fondarea unei „Conferinţe pentru Europa” până la sfârşitul anului, care să reunească cetățenii, universitarii sau partenerii sociali, pentru a defini o nouă foaie de drum a Uniunii, „fără tabu, nici măcar în ce privește revizuirea tratatelor”. Seamănă, evident, cu Marea Dezbatere din Franţa, menită să găsească o soluţie crizei „Vestelor galbene”.

Experiența internă pare a-i fi de folos lui Emmanuel Macron. Mișcarea „Vestelor galbene”, începută ca din senin în ultima parte a anului trecut, îl luase prin surprindere, dată fiind amploarea protestelor și mai ales alunecarea lor spre forme tot mai violente. Tânărul președinte francez părea într-o situație fără ieșire, într-un moment în care simpatia publică pentru „Vestele galbene” depășea 70%.

Totuși, Marea Dezbatere a fost răspunsul potrivit, aducând de partea lui un element esențial: timpul. Pe măsură ce protestele au început să se repete sâmbătă de sâmbătă, numărul celor mobilizați s-a redus, făcând derapajele mai vizibile: de la atacarea unor instituții sau distrugerea unor simboluri ale vieții urbane până la dezgustătoare atitudini antisemite. Macron a recâștigat, încetul cu încetul, puncte de popularitate, pe măsură ce susținerea publică pentru „Vestele galbene” s-a redus simțitor.

Va reuși Macron lucrul acesta și în Europa? Criza „Vestelor galbene”, cu tot noianul ei de nemulțumiri reale, teorii ale conspirației, izbucniri de violență, contestare a elitelor sau derapaje antisemite, pare a fi o reluare, pe repede-înainte, a crizei de încredere ce bântuie de mult întreaga Europă.

Problema lui Emmanuel Macron este că, la nivel european, se vede lipsit de un vehicul politic precum partidul său din Franța.

Comentarii