Jurnal cultural

Bucureştiul cultural a traversat iarna cu multe puncte de atracţie şi a intrat în primăvară cu evenimente peste evenimente. Săptămâna trecută, la mijloc de martie, deci în plin „Mărţişor”, oraşul a fost animat de Festivalul Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania. Tema ediţiei 2019, a 12-a: 30 de ani. Cum am construit democrația după 1989. Au fost proiectate un mare număr de filme de gen, în mai multe săli, au avut loc dezbateri, un spectacol-performance creat de actriţa Nicoleta Lefter special pentru festival, totul – sub semnul celor 3 decenii care se-mplinesc în decembrie de la prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa Centrală. Cu extrapolări: cineaştii-documentarişti din America de Sud – bunăoară – au propus explorări ale autoritarismelor din spaţiile lor de provenienţă ş.a.m.d.

Privind mai în urmă, către trecerea dintre ani, au ieşit în evidenţă câteva premiere teatrale ale unor regizori de prim-plan: în decembrie – Pădurea spânzuraţilor, spectacol de Radu Afrim, şi Papagalul mut, text şi montare aparţinând lui Nicolae Caranfil, la Naţional, şi un Hamlet în viziunea lui Dragoş Galgoţiu, la Odeon; iar în ianuarie – un Moş Nichifor al lui Alexandru Dabija, la Teatrul ACT, în continuarea seriei de relecturi după Creangă, şi turneul cu două premiere recente ale Naţionalului „Mihai Eminescu” din Chişinău, şi anume Carnavalul, sinteză caragialiană a lui Alexa Visarion, şi cehoviana Livadă de vişini, în regia directorului de acolo, Alexandru Cozub. În februarie s-au anunţat nominalizările la Premiile UNITER, înaintea Galei din mai. În martie – premiera unui Richard III al lui Andrei Şerban, la Bulandra.

Au loc mereu şi evenimente de mai mică anvergură dar semnificative pentru diversitatea vieţii noastre culturale, importante pentru „nişele” lor, pentru specialişti şi pentru „publicurile” lor mai restrânse. De pildă, în octombrie-decembrie, ciclul de Cartografii sonore de la Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi, succesiune de concerte de cameră prefaţate de prezentări ale unor hărţi de epocă ale României, în orizontul Centenarului Marii Uniri din 1918. Sau, în noiembrie, micul Festival „Cesare Pavese” organizat de Librăria Pavesiana şi de Asociaţia culturală „Amicii lui Pavese”, fondată în prima parte a anilor ’90 de italieniştii şi traducătorii marelui prozator, Mara şi Florin Chiriţescu, proiectul fiind continuat, după dispariţia celui din urmă (la finele lui 1996) de cea dintâi, acum în cadrul Săptămânii limbii italiene în lume: conferinţă despre Pavese susţinută de Oana Sălişteanu, şi ea o italienistă cunoscută (şi fiică a pictorului Ion Sălişteanu), lansări de cărţi, proiecţii de filme. Şi alte şi alte festivaluri, spectacole, dezbateri publice etc. etc. etc.

Şi expoziţiile! Le-am mai făcut inventarul, le-am recenzat în Jurnalul cultural şi mai urmează. Până să ajung la zi – câteva exemple recentissime, reprezentative pentru nivelul foarte ridicat al ofertei bucureştene actuale. După personalele de clasă oferite de pictorul Ştefan Câlţia la AnnArt, de ceramista Daniela Făiniş la Senso (galerie relocată apoi!) sau de graficianul Mircia Dumitrescu la Muzeul Naţional al Literaturii Române-Griviţei, sunt deschise şi pot fi vizitate marile „personale” Mihai Trifan la Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană „Pavel Şuşară”, Aurel Vlad la Mogoşoaia (la parterul Palatului), Florin Ciubotaru la MNLR-Griviţei, Ştefan Pelmuş la TNB – Sala Pictura (eveniment aniversar: pictorul împlineşte curând 70 de ani), Corneliu Vasilescu la Rotenberg-Uzunov, Marcel Bunea la CONTEMP, Roxana Trestioreanu la AnnArt şi, în expunere prelungită din toamnă-iarnă,  Dumitru Gorzo la Spaţiul de Artă Contemporană – /SAC. Mari artişti, lucrări excepţionale. În alte galerii – artişti mai tineri sau foarte tineri, cu propuneri incitante, de remarcabilă calitate: Lucian Muntean la Galeria 2 Art (Primăria sectorului 2), cu un eveniment complementar-„atelier” în… Parcul Natural Văcăreşti, Maria Bordeanu la Cărtureşti Carusel, Codruţa Cernea la Möbius, Alina Codin la Centrul Artelor Vizuale (Căminul Artei – etaj), Laurian Popa la Centrul Artelor Vizuale Multimedia, Michele Bressan la Zorzini.

Câteva expoziţii importante şi în zona „patrimonială”: panoramă Corneliu Baba şi altele la Muzeul Naţional de Artă al României, proiecte varii la Muzeul Municipiului Bucureşti, o „recapitulare” chiar şi la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, care ne propune să parcurgem spaţiile de la etajul 1 plus ampla supantă Vizitând istoria 1947-2007 (titlu care trimite – de fapt – la lucrări din perioada respectivă aflate în colecţia MNAC) ş.a.m.d.

Tot acolo, pe casa scării din miezul clădirii Parlamentului – o fabuloasă expoziţie „şmecheroasă”: grafitti-uri în spirală, pe 4 + 2 = 6 etaje.

Şi încă: nimeni nu ţine o evidenţă generală, a vieţii culturale de peste tot din ţară. Mai circulăm, mai vedem câte ceva şi aflăm de multe lucruri la care am vrea să asistăm sau la care chiar și ajungem: de pildă la Bienala Naţională Itinerantă Ceramică-Sticlă-Metal/ Cluj-Târgu Mureş-Bistriţa (în februarie – în cel de/al treilea vârf al triunghiului); sau la marea expoziţie Women Power in Art de la Castelul Cantacuzino din Buşteni, cu o sumedenie de lucrări aparținând unor artiste românce active în ultima sută de ani; sau marea retrospectivă a pictorului Vasile Tolan de la Muzeul Județean Gorj din Târgu Jiu. Am remarcat de la distanţă şi expoziţia lui Ciprian Ciuclea de la Iaşi, din martie, nouă etapă a amplului său proiect de explorare plastico-ştiinţifică a câmpurilor senzoriale, foarte interesant, nediscutat – din câte ştiu – de nimeni, neanalizat nici de criticii plastici, nici de comentatorii „interdisciplinari”, atenţi la interferenţele artistico-exacte.

Mai la concret, din nou recenzistic – săptămâna viitoare şi-n continuare!