Expoziţii de idei

7 minute de lectură

Jurnal cultural

Mihai Zgondoiu – pro sau contra comercialismului?!

Unul dintre cei mai interesanţi artişti experimentali români ai perioadei e Mihai Zgondoiu (n. 1982 la Mediaş, cu studii artistice la Sibiu, liceale, şi la Timişoara, universitare, apoi bucureştenizat). Grafician şi designer „la bază”, capabil de mari expresivităţi, deci evident „talentat” (în formularea „clasică” la care simţim din ce în ce mai mult astăzi nevoia de a adăuga ghilimele!…), dar şi foarte mobil, versatil, hiperactiv în toate subdomeniile vizuale, cu stilistici şi pe „suporturi” diferite, el e un „conceptualist” nu doar ingenios, ci şi substanţial, cu autentice resurse de creativitate. Alternează proiectele atent lucrate meşteşugăreşte cu gesturile mai explicit programatice, ideologice, intenţionat simplificate tehnic, prin care lansează subiecte, mesaje, „provocări”.

Dezvoltă în ultima vreme – în paralel cu multe altele, fireşte! – un proiect de abordare frontală a comercialismului: Thank you for buying, replica englezească de exprimare a recunoştinţei faţă de clienţi, echivalentă cu autohtona Vă mulţumesc/ mulţumim că aţi cumpărat de la noi! în câteva expuneri recente, din septembrie 2018, la Galeria Galateca, în colectiva 4X4. Instalaţia de cArte, şi la Târgul anual de artă de la Istanbul, apoi în octombrie, din nou în Bucureşti, la ALERT Studio, a expus mostre din reflecţiile sale „obiectualizate” asupra statutului actual, atât de instabil, al operei de artă, asupra pieţelor şi a raporturilor dintre artişti, galerişti, cumpărători. Nu mai e vorba doar despre „marşandizarea” caracteristică modernităţii, ci despre multiplicarea produselor culturale, devenită azi extrem de facilă, despre criza unor concepte până nu demult esenţiale, precum individualitatea şi originalitatea artistului, în postmodernitatea intens citaţională şi reciclantă.

La ALERT Studio, candidat la titlul de „Cel mai mic – minuscul! – spaţiu expoziţional bucureştean”, la concurenţă cu Galeria Sandwich de la fostul Combinat al Fondului Plastic, cu o singură omoloagă în ţară, şi anume vitrina botezată „geam Mat” de la Timişoara, Mihai Zgondoiu a plasat câteva imagini, obiecte, enunţuri din proiect, sub acelaşi generic: Thank you for buying (vernisaj: în Noaptea Albă a Galeriilor, 5 octombrie 2018). Inscripţii provocatoare, imprimeuri, reflexii însoţite de explicaţii laconice, într-o terminologie care trimite limpede la piaţa vizuală, activând problematica, şi totodată îndeajuns de concentrate pentru a rămâne puţintel ambigui, echivoce între o atitudine critică, pe care-am putea-o considera de-a dreptul satirică faţă de „decadenţa” artistică la care asistăm, şi o alta mai permisivă, mai relativistă, mai înţelegătoare cu situaţia, chiar afectuoasă, eventual uşor colorată ludic, glumeţ-tandră. Ce susţine de fapt Zgondoiu, ce expune el: „nimicul”, franţuzescul #rien, pictat/ imprimat pe un dreptunghi „tradiţional” de pânză, sau… toată arta lumii, subsumată ideii de artă, aşa cum evoluează ea în contemporaneitate?! L-am fotografiat pe autor în imagine dublă, privind către mine/ către noi şi răsfrânt alături, pe perete, într-o oglindă pe care stă scris în relief, tot cu ştraifuri de sticlă reflectantă, „DA/ DA”, doi de „DA” suprapuşi sau „DADA”-ul mişcării avangardiste, cu prima vocală înclinată şmecheros spre stânga, în echilibru incert. Pro sau contra comercialismului?!

Să nu uit: ALERT Studio nu e doar una dintre cele mai strâmte galerii din Bucureşti, ci şi – mult mai important – cea mai radical experimentală, merit al trioului fondator compus din creatorii vizuali Raluca Ilaria Demetrescu, Alina Buga şi Cătălin Burcea, în special al acestuia din urmă, organizator mai tenace de expoziţii şi „acţiuni” artistice la parterul de bloc vechi de pe Calea Griviţei colţ cu Strada Mircea Vulcănescu, probabil în spaţiul unui fost mic – minuscul! – magazin…

Larisa Crunţeanu: o piatră scoate sunete!

Galeria Anca Poteraşu a prelungit în octombrie o misterioasă/ incitantă/ amuzantă propunere a Larisei Crunţeanu (n. 1986, absolventă a Universităţii de Arte Vizuale din Bucureşti, Departamentul Foto-video-procesare computerizată a imaginii): Aria Mineralia (vernisaj: 12 septembrie). Despre o piatră!

Tânăra artistă filmează şi fotografiază, singură sau în colaborare, dezvoltând proiecte de explorare a realităţilor actuale, adeseori sub forma unor naraţiuni performative în care o şi vedem pe artistă în cadru. De astă-dată e vorba despre… un pietroi descoperit pe una dintre peluzele din jurul Palatului Parlamentului, în cursul unei plimbări în care Larisa Crunţeanu a fost însoţită de artista australiancă trăitoare la Berlin Sonja Hornung. Pietroiul camufla… o boxă de sunet! în absenţa unei explicaţii, neştiind peste ce a dat de fapt şi neavând pe cine să-ntrebe pentru a se lămuri, artista a luat lucrurile ca atare, investind obiectul cu pricina cu o aură de mister, comică sau îngrijorătoare, după cum vrem s-o luăm. Ce să fie, ce să fie?! La o adică, ne-am putea imagina multe, până la complicate conspiraţii, operaţiuni de supraveghere, spionaje „securistice”, de ce nu?!

Cu acest pretext, pe acest subiect – să concedem! – incitant, artista a amplasat în camerele de la etajul galeriei imagini care documentau episodul, reconstituiri obiectuale şi… sonore, derivate reflexive, serioase ori glumeţe.

Expoziţie – vasăzică – de idee.

Matei Bejenaru: fotografii pe Prut

La Muzeul Naţional al Ţăranului Român, în Sala Tancred Bănăţeanu, artistul polivalent, „multimedia” Matei Bejenaru (n. 1963 în Suceava, cu studii universitare la Iaşi, mai întâi inginereşti, apoi de pictură; predă la Universitatea de Arte „George Enescu” Fotografie şi artă video) a expus proiectul Prut. Imagine şi teritoriu (vernisaj: 3 octombrie; curatoare: Cristina Stoenescu).

O selecţie – de fapt – dintr-o imensă acumulare de imagini captate de-a lungul a şapte ani în satele de pe Prut. Investigaţie asupra unor realităţi contemporane asumat „periferice” (autorul fiind iniţiator şi cofondator al Festivalului ieşean Periferic, transformat la un moment dat în Bienală internaţională). Genul de proiecte artistice care înseamnă, în proporţii variabile, cercetare socio-vizuală, reflecţie identitară, expresivitate plastică. Bejenaru are „vechime” în materie, în bilanţul său fiind înregistrate numeroase acţiuni cu dimensiuni sociale şi politice.

Explorare a unei idei.

Florin Ghenade: copacii bătrâni

Tot la Muzeul Ţăranului, în aceeaşi Sală Tancred Bănăţeanu, Florin Ghenade (născut în 1982 la Roman, cu studii bucureştene parţiale de Filozofie şi complete de Foto-video-etc. la UNAarte, stabilit în Capitală) şi-a prezentat din nou, în stadiu avansat, Arborii bătrâni (vernisaj: 16 noiembrie).

Susţinut de Galeria Posibilă a lui Matei Câlţia, organizatoare şi a expunerii de acum, după anterioare etape la Kube Musette, pe Calea Victoriei, în reţeaua internaţională a Institutului Cultural Român, poate şi în alte contexte, Florin Ghenade a căutat timp de câţiva ani copaci bătrâni prin toată ţara: i-a identificat, i-a catalogat, i-a fotografiat, cu toate semnificaţiile conexe: natura, trecerea timpului, vechimea, istoria, identitatea locală, tăcerea înţeleaptă a martorilor tuturor zădărniciilor, plus expresivităţile colosale ale arborilor seculari, imenşi, îngroşaţi, deşi, răsuciţi, între splendoarea imperială şi contorsiunea dureroasă a bătrâneţii. Imagini realizate ziua sau noaptea, cu obiective foto, cu iluminaţii şi cu expuneri speciale, de mari rafinamente.

Tot o idee, o minunată ideea, care te face să cazi… la idei, pe gînduri…

Ion Bogdan Lefter
Ion Bogdan Lefter este scriitor, critic literar, analist cultural şi politic, profesor la Universitatea din Bucureşti, fondator şi conducător al revistelor „Contrapunct”, „Observator cultural” şi „aLtitudini”, fost director al Editurii Litera, fost director în România (Bucharest bureau chief) al postului american de radio Europa Liberă, secţia română.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele