Fără ideologii?!

62
5 minute de lectură

Traversăm o perioadă deloc favorabilă clarităților ideologice. Crizele de tot felul – și în primul rând cea mare, financiară, apoi economică, din 2007-2008 și din anii următori, cu consecințe până azi – au obligat partidele de toate orientările să caute soluții de orice fel, nu doar în zonele politicilor lor tradiționale. Un soi de pragmatism fără culori programatice. Plus, la vremuri grele – promisiuni de mai bine, de redresare, de „salvare”, rareori rezonabile, mai degrabă dimpotrivă: exagerat de optimiste, dătătoare de speranțe deșarte, de parcă prosperitatea mult-visată se va pogorî deîndată asupra oamenilor, mâine-poimâine. Patinajele populiste sunt încurajate și de „tabloidizarea” accelerată a spațiului public, în condițiile expansiunii colosale a mediilor de informare și a internetului, de care nenumărați indivizi doritori să parvină profită fără scrupule. 

Pe scurt: oportunisme și tendințe nivelatoare care au produs pe multe meridiane amestecuri de trăsături teoretic incompatibile. Epocă „postideologică” i s-a spus uneori, printr-un artificiu terminologic care nu poate îndepărta nevoia de coagulare doctrinară, fără de care nu există politici coerente. La noi și în restul Europei Centrale s-au adăugat conjuncturile postcomuniste: toate partidele și-au asumat remodelarea societăților respective ca democrații, într-o direcție reformistă previzibilă, de „occidentalizare” fără coloraturi de stânga sau de dreapta, încât n-au prea avut șanse de autodefinire identitară. Iar efectele „tabloidizării” politicii și ale marii crize post-2008 au fost și mai bulversante decât în democrațiile cu vechime și cu economii solide.

Situație evidentă și pe scena noastră publică. Partidele se pregătesc pentru un șir alert de alegeri în 2019-2020: europarlamentare, prezidențiale, locale și legislative. Se anunță candidați, se întocmesc liste. Dar cu ce programe, cu ce profiluri ideologice? Peste tot, la case mari și mici – evidente dificultăți de autodefinire, de clarificare doctrinară. Cu cât mai grave, cu atât mai probabil ca programele electorale să fie confuze și derivele populiste să se accentueze.

Cel mai degradat profil ideologic e al principalei formațiuni din actuala coaliție de guvernare: Partidul Social Democrat. Mai nimic n-a rămas din identitatea proclamată în titulatură. Descendent din Partidul Comunist, mai adăugându-se și adevărați sau falși revoluționari, poate și aventurieri idealiști, sigur oportuniști de toate soiurile, FSN-FDSN-PDSR-PSD a fost și a rămas un conglomerat de grupuri de interese și rețele clientelare, cu discurs demagogic adresat „celor mulți”, dar cu prestații în cele mai bune cazuri incongruente, în rest vizibil cleptocratice, corupte. Etatismul inițial și grija de a menține în „captivitate” electorală „categoriile defavorizate” s-au transformat în ultimii doi ani în populism deșănțat, cu promisiuni de măriri abracadabrante de salarii și cu tușe groase de ultraconservatorism social și de naționalism, caracteristice extremei drepte. Bașca „doctrina” antijustiție ș.a.m.d. Un Partid pretins Social Democrat, golit de ideologie social-democrată.

Ceva mai bine stă celălalt mare Partid, Național Liberal, a cărui doctrină de centru dreapta e mai serios asumată, afirmată sistematic în comunicarea publică a formațiunii și susținută de argumente preponderent economice. Problema liberalilor e extensia cam mare către dreapta, în urma fuziunii cu Partidul Democrat Liberal, fosta aripă reformistă a FSN, social-democrată, trecută la un moment dat, la dispoziția liderului său, devenit președinte al republicii, Traian Băsescu, de pe stânga pe dreapta, în zona conservator-„populară”. De-acolo, precum și dinspre mai vechi liberali „puri și duri” vin presiuni asupra liniei moderate pe care PNL a urmat-o meritoriu de-a lungul epocii postcomuniste, de unde oarecari tensiuni. Clarificări doctrinare – și aici necesare.

„Non-ideologice” se pretind Uniunea Salvați România și Mișcarea România împreună (în curs de constituire, în afara Parlamentului). E o imposibilitate care nu poate să nu conducă, mai devreme ori mai târziu, la conflicte interne. Simțind pericolul, președintele USR a anunțat afilierea probabilă, după scrutinul din mai 2019, la Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa din Parlamentul de la Strasbourg, cu dominantă de centru-stânga, în ton cu decizia de respingere a referendumului din 6-7 octombrie pentru „familia tradițională”, deci în favoarea liberelor opțiuni sexuale. Atitudinea USR fusese decisă mai demult prin votul membrilor, însă minoritatea perdantă a fost consistentă, iar președintele-fondator s-a retras pentru a nu-și încălca promisiunea inițială cum că partidul nu va avea ideologie! Acum, în preziua referendumului, s-a înregistrat și demisia din USR a unui parlamentar cu activitate remarcată și cu opțiuni ideologice de dreaptă conservatoare. Clarificări – dificile.

Alianța Liberalilor și Democraților – ALDE (versiunea românească) merge, în coaliția de guvernare, pe aceeași linie cu social-democrații metamorfozați în demagogi populiști cu puternice note de extremă dreapta. Greu de obținut limpeziri liberale!

Partidul Mișcarea Populară – pe linia fondatorului său, ex-președintele Băsescu, conservator spre ultraconservator, dar cu voce stinsă, asemeni celei a inspiratorului. Aici n-ar fi nevoie de clarificări, însă pragul electoral, atins în 2016, nu mai pare accesibil.

Cât despre Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, are scuza că e prin statut „pluriideologică”: reuniune de „platforme” de toate orientările doctrinare.

Iar reprezentanții celorlalte minorități care acced în Parlament, liber-schimbiști, au minunatul obicei de-a vota, mai toți, cu majoritatea, oricare ar fi ea, de stânga, de dreapta sau, ca-n zilele noastre, cu tendințe ultraconservatoare, către extremă, adică… antiminoritare!…

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele