Trăim într-o lume în schimbare, știm deja asta, însă nu sunt convinsă că știm exact cât de profundă este această schimbare și care sunt consecințele. Ce e sigur e că pare un drum fără întoarcere… 

de Ligia Munteanu, realizator al emisiunii Jurnal Economic la Digi24 TV.

5 milioane de locuri de muncă vor dispărea în următorii 20 de ani, ne anunță Forumul Economic Mondial, Airbus și Boeing au deja ani buni de când folosesc unele componente realizate prin tehnologii de imprimare 3D, în medicină se testează miniroboți capabili să opereze la nivel micro din interiorul corpului, iar carnea de pui se face acum din celule prelevate din pana unei găini. Modul în care folosim energia? Deja sunt descoperite alte forme de energie sustenabilă, mașinile electrice au dominat toate saloanele auto, iar inteligența artificială este folosită la scară tot mai largă. Până și primăria ne invită la ride-sharing… 

Toate acestea sună frumos, dar haideți să ridicăm doar câteva întrebări – doar câteva, pentru că sunt cu sutele. 

În primul rând, ce se va întâmpla pe piața muncii? Roboții vor înlocui milioane de joburi cu o viteză de zeci de ori mai mare decât atunci când bancomatele au anulat funcțiile de casieri. Anul acesta, o bancă a anunțat și în România că închide toate casieriile sale, un lucru absolut comun în alte state. 

La Davos s-a discutat recent despre un salariu minim universal, asta pentru că roboții deja produc în fabrici, unde în urmă cu câțiva ani lucrau sute de angajați. Un studiu recent arată cum fabrici uriașe de textile au revenit acasă din state asiatice pentru că au refăcut procesul de producție cu roboți. Made in Vietnam, iată o etichetă care va intra în colecțiile de antichități. Ce se întâmplă cu angajații disponibilizați? Este educația potrivită să-i pregătească pe actualii tineri să coordoneze această lume tehnologizată? 

Dacă producția devine robotizată, în mod evident vom avea parte de o reducere de costuri. Va duce asta oare la diminuarea sărăciei? În primă fază, robotizarea unei linii de producție pare accesibilă doar marilor jucători, companiilor suficient de dezvoltate încât să poată investi în așa ceva, dar acest pas al lor va deveni tot mai accesibil și altora. 

Mari autori anunță economia digitalizată drept parte a unui proces de democratizare, demonetizare și chiar dematerializare la nivelul economiei mondiale. Acum vorbim despre productivitatea forței umane de muncă, un concept care va dispărea când salariații devin de metal. Va mai aduce omul atunci valoare prin activitatea sa? În ce fel oare? 

Un interviu recent cu celebrul Elon Musk – e drept, luat în condiții discutabile – punea pe masă o altă problemă sensibilă: legislația în domeniu. Cum reglementăm inteligența artificială? Cum pui limite unui sistem conceput să spargă toate limitele? Și de aici este evidentă întrebarea: va mai exista viață privată? Recunoașterea facială este folosită în locuri publice, iar dispozitivele inteligente de care am devenit pur și simplu dependenți sunt capabile să culeagă date personale detaliate. GDPR? Să fim serioși… Nu degeaba Facebook și-a mutat 1,5 milioane de conturi din calea acestor norme. Directiva europeană a însemnat mai degrabă business pentru companiile producătoare de servicii de profil decât să protejeze cu adevărat oamenii. 

Și până la urmă, avem nevoie de protecție în fața cui? În fața noilor tehnologii, sau în fața oamenilor care, încă, au control asupra acestor inovații? Cum ne asigurăm că omenirea va folosi tehnologia pentru acel scop general valabil al binelui comun, și nu vor exista grupuri de interese care o vor utiliza în jocuri de putere și dorințe haotice de dominare? Toate atât de cunoscute în istoria lumii… Cu siguranță tentația e mare… 

Lupta între vechi și nou aduce cu ea potențiale pline de oportunități pentru lumea întreagă, dar deopotrivă și provocări. Iar diferența cred că o va face conștiința. Conștiința umană poate transforma tehnologia astfel încât să servească umanitatea. Însă există o condiție: omenirea trebuie să-și asume responsabilitatea.