Ediția tipărită | Lideri

15 decembrie 2018

JEROME POWELL, președintele Federal Reserve, spune că „aproximativ totul” îl ține treaz noaptea. Și e bine să stea așa. Stimulentul fiscal din tăierile de impozite ale președintelui Donald Trump, care a protejat în 2018 America de încetinirea economică globală, va începe curând să își piardă efectele. Războiul comercial al președintelui subminează încrederea. Indicele S&P 500 a scăzut cu aproape 10% în mai puțin de două luni, pe măsură ce s-au năruit așteptările de creștere. Diferența dintre randamentele la obligațiunile pe termen scurt și cele pe zece ani, care devine în mod tipic negativă înaintea recesiunilor, a scăzut aproape de zero, speriindu-i pe investitori. Pentru a pune capac la toate, președintele a atacat banca centrală pe motiv că a mărit dobânzile, ceea ce a făcut de trei ori în acest an, încercând să domolească inflația.

Powell pare să fi oscilat sub presiune. În octombrie, el sugera că investitorii ar trebui să se aștepte la mai multe măriri de dobândă înainte ca sarcina Fed să fie încheiată; în noiembrie, el sugera că aproape nu mai este nevoie de niciuna. Powell scotocește de zor după o doctrină, deoarece doctrina pe care a moștenit-o când a preluat șefia Fed în februarie, care cere ca politica monetară să se înăsprească cam o dată pe trimestru, devine caducă. O mărire de dobândă rămâne probabilă pentru viitoarea reuniune a Fed, care se încheie pe 19 decembrie. Dar aceasta va fi probabil ultima într-un calendar predictibil. În 2019, va fi nevoie de o traiectorie nouă – una care să fie pe măsura unei noi faze din ciclul economic.

Doctrina Powell ar trebui să se centreze pe umilință. Cei care stabilesc dobânzile Fed justifică de ani la rând creșterile, cu predicții că boomul locurilor de muncă din America va deveni curând inflaționist. Și totuși, chiar cu un șomaj de doar 3,7%, inflația de bază – măsura care contează cel mai mult – este ușor sub țintă și în scădere. Inflația globală este pe țintă, dar ar putea fi trasă în jos curând de scăderea prețului la petrol. Așteptările inflaționiste au scăzut ușor. Pe măsură ce se umbrește orizontul, creșterile de dobânzi vor avea nevoie de o justificare mai puternică decât riscul de inflație, care a fost exagerat mereu.

Banca centrală are o istorie de complezență periculoasă la finele ciclurilor economice. Înainte de ultimele două recesiuni, a ridicat dobânzile, indicând șomajul redus, în ciuda semnelor de apropiere a unei încetiniri de pe piețele de obligațiuni. Optimiștii au explicat pesimismul aparent al dealerilor folosind argumente care au început să apară din nou azi. În realitate, piețele au fost înaintea decidenților politici, așa cum vor fi probabil și data viitoare, când va lovi criza. În mod tipic, economiștii nu reușesc să prezică recesiunile decât atunci când sunt iminente. (Vezi detaliile din grafic).

Istoria slabă de prognoze a Fed are implicații pentru politica monetară. Cei care stabilesc ratele ar trebui să se bazeze mai puțin pe modelele predictive și mai mult pe datele economice și financiare realizate. Ei ar trebui să renunțe și la insistența lor că șomajul este deja nesustenabil de redus, o afirmație care contrazice evidența și care va face ca banca centrală să apese pe frână prea tare. Iar Fed ar trebui să spună că se așteaptă să mențină ratele constante în 2019, dacă circumstanțele nu se schimbă material.

Powell poate să se îngrijoreze că reacționează prea puternic la veștile proaste. Creșterea economică va încetini cu siguranță, pe măsură ce se epuizează stimulentul fiscal, așa încât date economice mai subțiri, să spunem, pe piața locuințelor, nu justifică panica, Powell poate că are nevoie și să semnaleze că nu îl va urma orbește pe Trump. (Deși președintele s-ar chinui să îl înlăture pe șeful Fed pe motiv de dezacorduri pe politici; poate fi o variantă). Băncile centrale nu există pentru a sprijini bursele de valori – care pot să cadă pe motive precum dispariția euforiei, care în cea mai mare parte nu sunt legate de obiectivele politicii monetare.

Echilibrul corect poate fi găsit ridicând ratele acum și semnalând totodată o schimbare de traiectorie pentru 2019. Economia americană poate să suporte o altă creștere de dobânzi. Dar dacă banca centrală continuă să înăsprească politica monetară în ritmul actual, ea poate să comită o greșeală costisitoare nu peste mult timp. Pentru a evita această soartă, Powell trebuie să își dezvolte doctrina pentru Fed.

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Se caută: o doctrină Powell”