Întreaga activitate a președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene este coordonată de serviciul de acțiuni externe și, în mod firesc, parte din deciziile care se adoptă în timpul președinției sunt chestiuni care sunt agreate cu foarte mult timp înainte, de toate guvernele statelor membre. Dar un stat care deține președinția rotativă a Consiliului UE are șansa de a fructifica această oportunitate pentru a promova teme de interes național.

de Eugen Tomac

Eu nu am niciun dubiu că președinția rotativă, din punctul de vedere strict al deciziilor care sunt în concordanță cu viziunea Comisiei în ceea ce privește politicile pe care UE le promovează, nu va avea dificultăți în adoptarea sau implementarea acestora. 

În schimb, observăm că statul român, la ora actuală, nu are o viziune integrată și nici o temă nouă care să fie strict de interes pentru statul român în relația cu Comisia și în relația cu alte state membre ale Uniunii Europene. Am văzut în discursul prim-ministrului Dăncilă doar o înșiruire de enunțuri și de principii care sunt temelie pentru ceea ce înseamnă activitatea UE la ora actuală. Dar nu am văzut niciun fel de proiect pe care România să și-l asume în timpul președinției sau vreun dosar care să fie lansat la propunerea României. Mă așteptam, fiind an centenar, cel puțin pe relația Republica Moldova – Uniunea Europeană, România să aibă o viziune mai creatoare, mai apropiată de interesele noastre. Nici măcar acest lucru nu au fost în stare să-l creioneze și să agreeze de principiu cu celelalte state și cu Comisia Europeană. 

Gazdă formală la conducerea Consiliului UE

Deci, România va fi la conducerea Consiliului Uniunii Europene doar o gazdă, din păcate, formală. De ce? Pentru că, pe de o parte, în luna februarie intrăm în precampanie pentru alegerile europarlamentare și toate familiile politice sunt interesate să-și maximizeze șansele, pentru că vor avea loc alegeri după Brexit și într-un context extrem de tensionat în Europa, după valul de migranți care au creat mari tensiuni în mai multe state din Europa Occidentală, dar de care, în linii mari, cam toți am fost afectați. Nu în ultimul rând, cred că agenda în ceea ce privește viitorul buget tot la Bruxelles se va decide, în România doar se vor purta discuții. Președinția noastră va fi scurtă și vom fi doar o gazdă primitoare, dar nu vom avea niciun fel de beneficii politice imediate. 

O posibilă schimbare de ștafetă la PSD în 2019

După cum bine știu cetățenii români, în ultimii doi ani toată agenda politică internă s-a învârtit în jurul unui singur subiect. Guvernarea s-a centrat pe proiectul „libertate pentru Liviu Dragnea cu orice preț”. Și pentru că puterea este deținută de un lider care, în mod autocrat, și-a impus agenda încercând să modifice legislația astfel încât să-și soluționeze problemele, dând putere de lege unor modificări în domeniul Justiției tocmai pentru a se salva acesta, România nu a mai avut un alt proiect, ci a fost și mai mult îndepărtată de prioritățile care sunt extrem de numeroase și care puteau, prin implementarea lor, să apropie și mai mult România de Uniunea Europeană. 

Or, agenda României a fost confiscată de Liviu Dragnea și, la ora actuală, în 2019, putem să ne așteptăm la evoluții spectaculoase, la răsturnări de situații, pentru că avem, pe lângă alegerile europarlamentare, alegeri prezidențiale, avem la putere un partid care nu mai este atât de convins de linia conducerii. Cel puțin în 2018, am văzut multe ieșiri de disidență în rândul PSD. Sunt convins că, pe măsură ce se va scurge timpul și se vor apropia de alegerile prezidențiale – iar barometrul cel mai apropiat sunt alegerile europarlamentare –, scena se va putea transforma puternic. Eu mă aștept și la plecarea guvernului înainte de timp, și la moțiuni de cenzură care să treacă. Putem să ne așteptăm inclusiv la o schimbare de ștafetă în rândul partidului de guvernare, pentru că cred că inclusiv cei din PSD au obosit din cauza situației tensionate în care se află și, până la urmă, au câștigat alegerile făcând o serie de angajamente pe care n-au putut să le onoreze nici măcar în proporție de 10%. 

Europarlamentarele vor reconfigura majoritatea 

Cred că există premise pentru ca actuala majoritate să fie schimbată. Nu-mi dau seama dacă din viitoarea majoritate va face parte și PSD. Tocmai de aceea sunt extrem de prudent, pentru că au un număr semnificativ de parlamentari, chiar dacă unii dintre ei au plecat spre alte partide. În continuare, PSD rămâne un partid cu multe mandate în parlament, tocmai de aceea trebuie să ținem cont de cazul acesta pur matematic care ține de formarea noii majorități. Cred că mai devreme de europarlamentare nu vom avea mutări spectaculoase pe scena politică, dar după alegerile din 26 mai, în România, ca și în alte state din Europa, majoritățile pot fi puternic afectate. 

Este exclus să se producă, totuși, în România alegeri anticipate înainte de 2020 și mă bazez pe faptul că parlamentarii nu ar vota, în situația unei crize politice, respingerea de două ori a unui prim-ministru propus de președinte. Cealaltă variantă, prin care parlamentarii să-și dea demisia, este absolut exclusă. Nu poate exista așa ceva luat în calcul în România și în niciun stat din lume, dar 

E târziu pentru alianțe, dar opoziția se poate uni

PMP a propus, încă din vara acestui an, ca alternativă la PSD crearea unei platforme anti-PSD, formată din toate partidele de opoziție. Din păcate, cei de la alte partide de opoziție nu cred într-un asemenea proiect. Eu cred că, dacă eram capabili să facem un asemenea bloc din care să facă parte partide din opoziție și voci credibile din opoziție, care nu sunt în mod obligatoriu implicate în viața vreunui partid, aveam șansa să le propunem românilor o listă foarte bună și convingătoare, iar în urma alegerilor din 26 mai să obținem un scor mult mai bun decât PSD și mai multe mandate decât PSD la alegerile europarlamentare. Atunci am fi dat semnalul că în România există mai multă speranță și capacitatea de a ne organiza astfel încât să trimitem PSD în opoziție. 

Este prea târziu pentru o alianță, suntem deja în perioada de precampanie în care PMP va merge singur în aceste alegeri și ne punem speranțe mari că vom reuși și de această dată de a ne atinge obiectivul de a intra în Parlamentul European, singuri, fără o coaliție sau o alianță electorală. În mod sigur, vom intra în Parlamentul European. Și la alegerile europarlamentare precedente, și la cele locale și parlamentare, PMP a avut un număr constant de alegători, în jur de 400.000, iar noi nu am făcut erori flagrante pentru a ne pierde într-un ritm foarte mare susținătorii, pe care-i găsim și-n cercetările sociologice. 

Ca predicție personală, în mod sigur primele clasate vor fi PSD și PNL, pentru că au o infrastructură bine pusă la punct. PSD are 2.000 de primari, PNL are 1.000 de primari. Fiind alegeri politice, structurile politice vor conta foarte mult în această ecuație. Contează foarte mult lista și mesajele pe care partidele le propun. Mi-aș dori mai mult să avem o dezbatere despre Europa și mai puțin despre neputințele noastre interne, că românii le cunosc deja. 

2019, an de încercare pentru Justiție

Din păcate, și-n Justiție se întâmplă ceea ce se întâmplă și-n politică. Până la urmă, și magistrații sunt cetățeni români, formați în această societate, iar curentele politice care domină societatea românească influențează inclusiv Justiția. Din păcate, deși, de când am aderat la UE, România făcuse progrese semnificative în ceea ce privește reforma în justiție, în momentul de față asistăm la o stare de incertitudine și lipsă de predictibilitate în ceea ce privește cariera magistraților, lucru care stagnează procesul de reformă și de consolidare a independenței justiției, iar aceste chestiuni produc o serie de îngrijorări în lanț, pentru că o societate nu poate fi profund democratică și așezată în ceea ce privește statul de drept fără o justiție independentă și total integră. Din acest punct de vedere, asistăm la un moment de cotitură în ceea ce privește Justiția din România și mi-aș dori ca magistrații să aibă suficientă inspirație în a face față cât mai bine provocărilor la care este supus întregul sistem. Când oamenii își vor pierde încrederea în justiție, statul român nu va mai putea fi readus pe linia de credibilitate pe care o au statele democratice. Va fi un moment de mare încercare pentru justiție. Sper să revenim în 2019 pe o linie a normalității în ceea ce privește respectul față de statul de drept. 

O economie fragilă ca a României va fi profund afectată de criza care va veni

Îmi este teamă că anul viitor România va fi puternic lovită, ca și alte state, de o nouă criză economică. Mă uit cu atenție spre toate piețele, iar economii puternice, cum este cea a Japoniei, dau semne că se pregătesc de o nouă criză globală. O societate cu o economie fragilă, precum cea a României, va fi mult mai ușor de atins de orice seism global în ceea ce privește economia. Cred că asta e ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze în mod profund, pe lângă criza politică pe care o traversăm. 

În cazul în care vine o nouă criză globală peste noi, România mai pierde cel puțin patru-cinci ani în ceea ce privește dezvoltarea, pentru că vor stagna proiectele mari de infrastructură, iar România se va împrumuta în continuare doar pentru a plăti pensii și salarii. În această situație, sunt profund îngrijorat de evoluțiile viitoare în ceea ce privește economia.