Fondul de Dezvoltare și Investiții, multe necunoscute și multe riscuri

65
8 minute de lectură

Sorin Dinu

Crearea Fondului de Dezvoltare și Investiții (FDI) prin OUG nr. 114/2018 are ca scop declarat finanțarea proiectelor de investiții ale autorităților locale, în principal pentru sănătate (dispensare medicale rurale, centre medicale de permanență, spitale județene, municipale și orășenești), educație (școli, grădinițe, creșe, campusuri școlare), apă și canalizare (inclusiv tratarea și epurarea apelor uzate), rețele de energie electrică și de gaze, transport și drumuri (modernizare/reabilitare drumuri comunale și locale, județene, străzi, zone pietonale, poduri, pasaje) și salubrizare. În realitate însă, FDI este un instrument care amintește de Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii implementat de fostul ministru al dezvoltării Elena Udrea, înainte de alegerile din anul 2012. Mecanismul de funcționare a FDI, așa cum rezultă din textul ordonanței, este mai degrabă un instrument de alocare discreționară a resurselor disponibile ale Trezoreriei Statului către baronii locali agreați.

         În esență, Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP – de facto, noul Comitet de Stat al Planificării) decide care proiect primește finanțare nerambursabilă de la FDI pentru o perioadă de tragere de maximum cinci ani, pe baza unor criterii  necunoscute la acest moment. Competența sau, mai degrabă, lipsa abilităților CNSP de a gestiona astfel de proiecte s-a văzut în studiile de fundamentare realizate pentru proiectele lansate în parteneriat public-privat, finalizate în absența unor documente esențiale pentru realizarea și finanțarea investițiilor (cum să elaborezi un studiu de fundamentare fără un studiu de fezabilitate?). Finanțările nerambursabile acordate de CNSP sunt acoperite de împrumuturi de la Trezoreria Statului cu o rată a dobânzii de 1% pe an, în limita plafonului anual aprobat prin lege. Plata dobânzilor și rambursarea împrumuturilor rămâne în sarcina CNSP, prin bugetul alocat special. Limita maximă a resurselor financiare ale FDI este de 10 miliarde de euro, echivalentul în lei la cursul din data de 28 decembrie 2018, adică aproape 47 de miliarde de lei, pentru o perioadă maximă de 20 de ani. Deci, prin acest mecanism, rezervele bugetare de astăzi sunt cheltuite de CNSP și rambursate tot de către Comisie din bugetele viitoare ale României, respectiv, astăzi cheltuim banii și lăsăm altora, în viitor, să se descurce cu rambursarea lor. Dacă investițiile realizate din FDI ar fi eficiente, viabile și ar răspunde necesităților economiei românești, acest lucru nu ar trebui să fie o problemă. În acest moment însă, în care nu știm, în detaliu, ce proiecte vor fi finanțate, avantajul sistemului propus se rezumă la faptul că datoria publică suplimentară nu intră în calculul datoriei publice după metodologia europeană, astfel încât doar o parte din datorie se mișcă sub radar. La sfârșitul lunii septembrie a anului trecut, datoria guvernamentală, conform metodologiei europene, totaliza 313,42 miliarde de lei, în timp ce după metodologia internă aceasta însuma 360,34 miliarde de lei, diferența de 46,92 miliarde de lei explicându-se, în parte, prin împrumuturile din disponibilitățile Trezoreriei Statului (45,65 miliarde de lei la data de 30 septembrie 2018). Împrumuturile din disponibilitățile Trezoreriei Statului sunt finanțate, conform bilanțului Trezoreriei centrale pe anul 2017 (ultimele cifre anunțate), prin disponibilitățile agenților economici și instituțiilor publice (inclusiv sumele prefinanțate din fondurile europene) în sumă de 10 miliarde de lei, excedentele bugetelor administrației publice centrale, locale și de asigurări sociale, în sumă de 41 de miliarde de lei (din care bugetele locale 15 miliarde de lei, asigurările sociale 5,13 miliarde lei, mai ales pe seama fondului de șomaj).

         FDI intenționează să cheltuiască aproape 47 de miliarde de lei în 15 ani (la care se adaugă perioada de cinci ani pentru tragere), respectiv  în jur de 3 miliarde de lei (667 milioane de euro) pe an, în condițiile unor tranșe anuale egale. Disponibilitățile bănești ale Trezoreriei centrale erau, la sfârșitul anului 2017, de aproape 5 miliarde de lei, conform bilanțului anual, iar soldul contului general al Trezoreriei Statului deschis la BNR era de 41,07 miliarde de lei, din care 3,07 miliarde lei soldul contului curent și aproximativ 38 de miliarde de lei soldul contului curent în valută (aproximativ 6,9 miliarde de euro și 1,19 miliarde de dolari). În anul 2018, la sfârșitul trimestrului al treilea, conform datelor din conturile financiare trimestriale ale administrației publice, publicate de BNR, soldul disponibilităților bănești era de 56 de miliarde de lei, în scădere de la 70,6 miliarde de lei, cât era cu un an în urmă. Din această sumă, 48 de miliarde de lei erau înregistrate în depozite transferabile. Așadar, din punctul de vedere al implementării programului FDI, se vor aloca fie 3 miliarde de lei anual pentru finanțări nerambursabile, fie sume mult mai mari în anii electorali 2019 și 2020. PNDI-ul de care aminteam mai sus avea în vedere cheltuirea a peste patru miliarde de euro în doi ani, din surse private (aceasta era deosebirea principală), și rambursarea lor în șapte ani după finalizarea proiectelor. Prin comparație, având în vedere anii electorali, probabil că guvernul va opta pentru alocarea unor sume mult mai mari anul acesta și anul viitor, pentru a da un suflu nou administrației locale controlate de actuala coaliție de guvernare, în prag de alegeri. În acest context, putem estima o creștere a datoriei publice după metodologia internă, pe seama datoriei ascunse a României (împrumuturile din disponibilitățile Trezoreriei Statului), cu impact major asupra bugetelor din anii 2024 și 2025. În plus, dacă vor fi alocate fonduri importante în acești doi ani electorali, impactul asupra rezervelor statului de la BNR va fi unul semnificativ, prin diminuarea acestora. În funcție de cum va aborda această problemă BNR, vom avea fie o creștere a masei monetare, dacă banca centrală va emite monedă în contul valutei retrase, și, în consecință, o creștere a inflației, fie o majorare a ratelor dobânzii, dacă se va încerca atragerea resurselor în lei de pe piață. În situația în care statul va vinde valuta direct pe piață, vom înregistra o reducere a rezervelor valutare ale BNR cu impact asupra indicatorului gradului de acoperire a datoriei reziduale pe termen scurt a României (datoria pe termen scurt, plus rata anuală a datoriei pe termen mediu și pe termen lung) care, oricum, este sub pragul minim de 100%.

         Reducerea rezervelor statului de la BNR majorează riscul de refinanțare a datoriei publice și de finanțare a deficitului bugetar în anul 2019. Anul acesta, ajung la maturitate titluri de stat în valoare de aproximativ 27 de miliarde de lei (echivalentul a aproape 5,8 miliarde de euro) și 928 de milioane de euro pe piața internă. În același timp, plățile în contul datoriei externe se ridică la 3,17 miliarde de euro (din care 1,5 miliarde de euro pentru răscumpărarea de euroobligațiuni din cadrul „Programului MTN 27 miliarde euro”). În plus, valoarea dobânzilor care trebuie plătite, în acest an, depășește 10 miliarde de lei. La toate acestea se adaugă presiunile date de finanțarea deficitului bugetar de aproape 50 de miliarde de lei, în situația în care deficitul de 5% din PIB pentru 2019 se confirmă. Cu alte cuvinte, necesarul de finanțare al statului ajunge la aproape 100 de miliarde de lei, aproximativ 20 de miliarde de euro. De menționat că rezervele de la BNR sunt în jur de șapte-opt miliarde de euro, dacă FDI nu va utiliza din ele. Serviciul estimat al datoriei publice guvernamentale, pentru anul 2020, este de 46,6 miliarde de lei (aproximativ zece miliarde de euro), fără să fie luate în considerare datoria suplimentară care poate fi creată, în acest an, și nevoia de finanțare a deficitului bugetar din anul 2020.

         În concluzie, este de așteptat că FDI nu va ajuta economia românească și locală, în lipsa unor criterii de eficiență în alocarea și cheltuirea resurselor, ci va fi doar un instrument utilizat pentru a obține avantaje electorale. FDI se vrea să fie un substitut al fondurilor europene, cu avantajele care derivă de aici: lipsa rigorii proiectelor și a controalelor utilizării banilor. Astfel, o idee cu un potențial bun în disciplinarea autorităților locale, dacă ar fi construită și implementată pe principii de eficiență economică și bună guvernare, riscă să fie distrusă de interese electorale sau de business.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele