Funeriu: Cine vă spune că problema se rezumă la bani vă minte

Nu, simpla alocare a procentului optim de 6% din PIB nu va rezolva problemele învățământului românesc, deja complicate și complexe, spune Daniel Funeriu, fost ministru al educației. E nevoie de o strategie amplă, de reinstalarea „instituției” meritului în întreg sistemul educațional și, nu în ultimul rînd, în schimbarea mentalității părinților, profesorilor și politicienilor. O strategie complexă, pe care de altfel fostul ministru a elaborat-o. O strategie revoluționară și europeană, care avea ambiția să modernizeze învățământul românesc, dar care a fost pur și simplu ignorată de succesorii săi.

PSD a anunțat că intenționează să acorde, prin bugetul pe care-l va prezenta în curând Parlamentului, cei 6% alocați prin Legea Educației din PIB. Credeți că asta va rezolva problema de sistem din învățământ? E suficientă simpla alocare bugetară pentru a rezolva problemele din învățământul românesc?

Sigur că nu e suficient. E chiar periculos să creşti finanţarea unui sistem neperformant, pentru că, făcând-o, întăreşti centrii de putere care generează eşec şcolar. În ultimii ani, bugetul Educaţiei s-a dublat, fără nicio creştere a calităţii. Singura creştere la testele PISA a fost între 2009 și 2012, când am condus Educaţia. Iar când PSD alocă bani undeva, cu siguranţă a găsit deja mijlocul de sifonare a acelor bani. PSD a fost la guvernare 25 de ani din cei 30 de la Revoluţie. Nu aveau timp să o facă, dacă erau oneşti? Cu siguranţă, e o scamatorie undeva la mijloc. Şi nu uitaţi: PSD nu dă nimic. PSD doar alocă în stânga sau în dreapta banii din impozitele voastre. Nu vine Dragnea cu bani de acasă, ci mai degrabă găsește mecanisme prin care el şi acoliţii lui să se îndoape cu banii dumneavoastră, prezentând, generos şi serafic, utilizarea acelor bani. Cine vă spune că problema se rezumă la bani vă minte. Faceţi un exerciţiu mental: dacă dublaţi azi salariile profesorilor, vor fi ei mâine de două ori mai performanţi? Dacă dublaţi plăţile pentru manuale, pentru că le imprimaţi pe hârtie glossy, veţi avea copii mai bine pregătiţi? Evident că nu. Succesul stă în articularea coerentă a politicilor de resurse umane, de infrastructură, de curriculum, de management şi de etică. Comisia Europeană a remarcat că Legea 1 din 2011 făcea aceste lucruri. Faptul n-a fost pe placul PSD-iștilor. În consecință, au masacrat-o, îndată ce au preluat puterea. Din păcate, guvernul tehnocrat n-a schițat niciun gest pentru a se reveni la forma inițială.

Care sunt, de fapt, problemele sistemului?

1) PSD şi madam minciunescu, 2) proasta calitate a universităţilor şi încurajarea mediocrităţilor în posturi-cheie, 3) formarea profesorilor şi lipsa de încurajare a celor buni, 4) interesele ilegitime de bani şi putere ale sindicatelor, 5) încrengătura de interese financiare pe filiera universităţi-politicieni, 6) frauda intelectuală (începând cu note acordate injust, fraudarea la olimpiade, pile la înscriere în şcoli şi indiferența față de plagiate), 7) granturile de cercetare acordate prietenilor, nu celor competenți, 8) comportamentele editorilor de manuale, care sunt forţaţi să îşi adapteze comportamentele la legile mafiote ale PSD, 9) percepţia greşită a multor părinţi care cred că manualele sunt cea mai importantă resursă de învăţare, precum şi incapacitatea votanţilor de a înţelege ce anume e corect şi ce anume e greşit, 10) lipsa de comunicare în cadrul triunghiului şcoală-primărie-părinţi, precum şi proasta înţelegere a ceea ce înseamnă descentralizarea în educaţie.

S-a vorbit de lipsa de corelare a politicilor educaționale cu piața muncii. Este cu adevărat asta o problemă?

Şi da, şi nu. Nu, pentru că orice sistem educaţional, că e german, francez, japonez sau israelian, are o inerţie firească mult mai mare decât inerţia pieţei muncii. Dacă ai nevoie, de exemplu, de un expert în inteligenţă artificială, pentru că domeniul se dezvoltă exploziv, sistemul învăţământului clasic (liceu, universitate) are nevoie de minimum 5 ani pentru a forma un astfel de expert. Or, nevoile sunt imediate. Aşadar, sistemele de educaţie trebuie să intuiască ceea ce se va întâmpla în viitor, nu să reacţioneze la prezent. Dar, desigur: dacă suntem conduşi de proşti, nu ne putem aştepta ca ei să ia decizii luminate. Da, pentru că statul are instrumente (pe care, din raţiuni electorale, nu le foloseşte) pentru a finanţa preferenţial specializări utile în viitor. De exemplu, sistemul de alocare de resurse către universităţi pe baza evaluării lor (relevanţa specializărilor era un criteriu important), pe care l-am pus în practică în 2011, a fost de-a dreptul abandonat, ceea ce a condus la aplatizarea finanțărilor.

Cum poate fi oprit exodul specialiștilor? Este statul pregătit să-i recupereze? Ce argumente ar trebui să aducă? Dacă ați fi în locul acestor tineri, ce v-ar convinge să vă întoarceți?

Foarte greu. Câteva soluţii: 1) creşterea în carieră pe bază de calitate, 2) granturi de cercetare jurizate internaţional (aşa cum am făcut când eram în funcţie), 3) absenţa PSD de la putere. Ambianţa din România este acum foarte toxică şi e greu de înţeles de ce oameni bine pregătiţi s-ar întoarce. Nu, „statul PSD” nu este pregătit să îi recupereze. Am pregătit statul, în timpul guvernului din care am făcut parte, să îi recupereze, dar totul a fost în zadar. Cum să te întorci într-o ţară care l-a adus la putere pe plagiatorul Ponta? Sau într-un stat condus de pixeli intelectuali? Dacă aş fi în locul acestor tineri, e puţin probabil că ar putea să mă convingă ceva să mă întorc.

Analfabetismul funcțional ascunde nepăsare şi dezumanizare

Cum comentați ultimul sondaj Eurostat care arată că suntem codașii Europei la studii superioare în categoria de vârstă 30-34 de ani?

E irelevant. Nu mă interesează câtuşi de puţin statistici care, de fapt, nu spun nimic. Dacă absolvenții de facultate ar avea pregătirea corespunzătoare unei facultăţi bune, iar cei fără ar avea comportamente şi calificări temeinice şi utile nu ar fi nicio problemă. Să dai bine la statistică e uşor: votezi PSD, dai liber la furt intelectual, bagi generaţii întregi în fabrici de diplome care fac bani cu roaba şi, gata, dai bine la statistică. Important nu e numărul de diplome, ci ceea ce e în spatele diplomelor. Prefer un muncitor bine calificat unui absolvent de universitate mediocru. Altminteri, suntem experţi în forme fără fond.

Cât de gravă este problema analfabetismului funcțional? Ce ascunde ea, de fapt? 

E foarte gravă. Ascunde nepăsare şi dezumanizare. Dacă vreţi să vă daţi seama de consecinţele analfabetismului funcţional, puneţi-vă întrebarea de câte ori interlocutorul dumneavoastră a fost incapabil să vă explice limpede un lucru simplu. Să vă indice clar o direcţie, să vă explice în ce constă boala de care suferiţi și cum s-o tratați. De câte ori ați auzit un politician care să vă spună clar ce vrea?

Comentarii