Joia trecută, am avut plăcerea de a modera dezbaterea „Moldova – conexiunea cu Europa, conexiunea cu lumea”, organizată la Iași de RFI România și Ziarul de Iași. O dezbatere animată, care timp de două ore a pus pe masă nemulțumirea care fierbe în regiune din cauza izolării. Moldova este singura regiune istorică prin care nu trece nici măcar un singur kilometru de autostradă.
Moldova este regiunea cel mai greu lovită de fenomenul depopulării prin migrație. În schimb, capitala ei istorică, Iași, se află într-o remarcabilă expansiune economică. Iar populația sa va crește în anii următori, până acolo încât, dacă nu va exista autostrada care să lege Moldova de Transilvania și, mai departe, de inima Europei, orașul se va bloca și avântul economic se va frânge.
Două asociații, „Moldova vrea autostradă” și „Împreună pentru A8”, au reușit ceea ce cu greu se putea imagina: să determine Parlamentul României să voteze, cu largă majoritate, o lege prin care se angajează în construcția autostrăzii Ungheni-Târgu Mureș. Și aceasta, după nenumărate acțiuni publice, culminând cu raidul auto spre București, desfășurat în această vară. Nu a fost vizită a vreunui demnitar de la București în capitala Moldovei, nu a fost acțiune publică desfășurată în Iași, cu vizibilitate națională, în care asociațiile să nu-și facă simțită prezența și să nu-și strige păsul. Iar susținerea în regiune pentru demersul celor două asociații este colosală, după cum avea să ne spună sociologul Romeo Asiminei, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”: mai bine de 90%!
Aceasta nu înseamnă însă că lucrurile vor merge lin – primarul Mihai Chirica atrăgea atenția că orice lege poate fi modificată prin ordonanță de urgență. De asemenea, deputatul liberal Marius Bodea a atras atenția că în strategia de implementare a master planului de transport este strecurată o „șopârlă”: în exercițiul 2014 – 2020, autostrada A8 este finanțabilă doar cu derogare de la Comisia Europeană pentru deficitul structural. Ceea ce nu se va întâmpla niciodată, spune liberalul – în fapt, lucrurile pot începe de-abia după 2023.
De la reprezentantul CNAIR, am aflat că licitațiile pentru studiile de fezabilitate nu vor mai fi lansate anul acesta, ci cel mai devreme în prima jumătate a anului 2019, cu toate că ultimul termen avansat era trimestrul IV 2018. Însă nu pentru toată autostrada! Sectorul Iași – Tg. Neamț, pe care guvernul vrea neapărat să-l construiască prin parteneriat public-privat (PPP), se află în gestiunea Comisiei Naționale de Prognoză.
Și acesta este un nou prilej de dispute – reprezentanții asociațiilor nici nu vor să audă de PPP, ei susțin varianta construirii autostrăzii prin accesarea de fonduri europene. Un adevărat ghimpe pentru un guvern care pare a fi mai degrabă în căutarea unor alternative la fondurile europene, purtătoare, probabil, de prea multe condiționalități ce țin de integritate.
A fost însă încurajator să auzi că reprezentanții Consiliului Județean și ai organizației locale PSD s-au declarat susținători ai proiectului. Și a mai fost un aspect încurajator: indiferent de orientarea politică, participanții s-au pus de acord să constituie un grup de lucru – posibil, în jurul unei structuri a Camerei de Comerț și Industrie Iași – care să se constituie în partener al autorităților centrale pentru construirea autostrăzii peste Carpații Orientali.
Am plecat de la dezbaterea ținută în sala „Vasile Pogor” a Primăriei, din istoricul Palat Roznovanu, într-o încăpere flancată de portretele celor care au fost de-a lungul istoriei primarii Iașilor, cu impresia că miza autostrăzii este mai mult decât una pur economică și socială – a devenit o chestiune identitară, un element al mândriei regionale.
Și cu asta, autoritățile n-au voie să se joace!
Mișcarea ce susține autostrada, cu istoricul Dorin Dobrincu, jurnalistul Dan Radu și cu o mulțime de universitari ieșeni, este, în realitate, o adevărată mișcare intelectuală pusă în slujba afirmării unei identități regionale.
Iar argumente istorice există. După Unirea de la 1859, Iașiul și-a pierdut statutul de capitală și a intrat într-un declin prelungit, cu toate că, în compensație, a primit onoarea de a găzdui prima universitate. Și a fost a doua grea lovitură pe care orașul a primit-o, prima fiind anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist, la 1812. Din centru comercial situat în mijlocul principatului, Iașii au devenit o periferie a ceea ce mai rămăsese din Moldova.
După căderea comunismului și racordarea țării la Occident, Moldova și-a accentuat, din păcate, caracterul de „fund de sac” al Uniunii Europene, într-o vecinătate problematică.
Moldovenii resimt din greu lipsa de grijă a „centrului” în raport cu nevoile provinciei și caută tot mai mult soluții regionale, iar asta nu numai în domeniul infrastructurii! Cei din vest tocmai au pus bazele unei alianțe care să atragă singură banii europeni, de care guvernului central nu-i pasă.
Într-adevăr, infrastructura reprezintă coloana vertebrală a statelor moderne, fără de care orice construcție națională, oricât de falnică, se va surpa.
Nemții au înțeles asta, la fel italienii, francezii, spaniolii, polonezii, vecinii noștri unguri și mulți alții. La București, guvernanții dorm. Spre nenorocirea țării.
