I EFIMERIDA: De ce ameninţările lui au un fundament

15
3 minute de lectură
Foto: Getty Images

Problema refugiaţilor a revenit pe un ton dramatic în ultimele zile în prim planul actualităţii europene pe fondul unui nou aflux de refugiaţi către insulele greceşti, dar şi pe fondul noilor ameninţări lansate de Recep Tayyip Erdogan cu privire la deschiderea graniţelor, observă ediţia în limba greacă a Deutsche Welle.

Insistenţa lui Erdogan de a ameninţa că Turcia s-ar putea vedea silită să “deschidă porţile” dacă nu va primi mai mult sprijin din partea Europei pentru găzduirea refugiaţilor şi crearea unei “zone de securitate” în nordul Siriei a provocat o furtună de reacţii şi ridică în zona de alertă îngrijorarea cu privire la riscul de prăbuşire a acordului privind refugiaţii şi la generarea, în consecinţă, a unor noi valuri masive de refugiaţi în Europa. Ar trebui Europa să ia în serios aceste ameninţări dat fiind că nu este prima dată când Ankara instrumentalizează problema refugiaţilor pentru a-i servi intereselor sale?

De la începutul războiului civil în Siria, în 2011, Turcia a primit din ţara vecină peste 3,6 milioane de refugiaţi, mai mulţi decât orice altă ţară. Şi deşi Erdogan le-a urat bun venit cu cuvinte cordiale, acum guvernul său, şi pe fondul unei conjuncturi economice dificile, creşte presiunile pentru ca refugiaţii să părăsească ţara.

Problema este că afirmaţiile lui Erdogan nu sunt total nefondate. Turcia s-ar putea găsi în faţa unor noi fluxuri masive de refugiaţi. În ultimele săptămâni se înteţesc luptele din jurul ultimului mare bastion al rebelilor, Idlib, care se învecinează cu Turcia. În regiune trăiesc circa trei milioane de refugiaţi. Dacă trupele regimului lui Assad continuă să avanseze, este posibil ca aceşti oameni să încerce să se refugieze în Turcia şi de acolo în Europa. În urmă cu câteva zile mai mulţi refugiaţi sirieni au manifestat la graniţa turco-siriană cerând ca Turcia să-şi deschidă graniţele. Preşedintele truc a propus în schimb transportarea lor într-o zonă de securitate din nordul Siriei, a cărei creare este negociată cu SUA.

Conform presei turceşti, Ankara le va cere europenilor să plătească taberele ce vor fi construite acolo pentru găzduirea refugiaţilor. Ar trebui, aşadar, să fie luate în considerare ameninţările lui Erdogan în acest context? Nu cumva este vorba, în final, de o tactică de negociere pentru a obţine, încă o dată, beneficii cât mai mari posibil?

Răspunsul liniştitor al Comsiei Europene la întrebarea dacă este în pericol acordul pe tema refugiaţilor dintre UE şi Turcia mai degrabă întăreşte aceste estimări: “Credem că, cu bună credinţă, putem continua colaborarea cu partenerii turci” a precizat Comisia Europeană, adăugând în acelaşi timp că urmăreşte cu îngrijorare creşterea numărului de noi sosiri în insula Lesbos. Totodată, Comisia spune că faţă de perioada de dinaintea încheierii acordului pe tema refugiaţilor, numărul nou-sosiţilor este nesemnificativ.

La aceste cifre face trimitere şi iniţiatorul acordului UE-Turcia, Gerald Knaus, precizând că deşi în august a existat o creştere semnificativă, numărul total al sosirilor în 2019 rămâne extrem de scăzut. “Există o creştere şi acest lucru reprezintă un semnal serios. Dar situaţia nu este în afara controlului”. Knaus împărtăşeşte îngrijorările formulate, dar estimează că acordul pe tema refugiaţilor poate fi salvat dacă există un proiect imediat de asistenţă a autorităţilor turceşti.

Sursa: RADOR

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele