Serbia și Vatican: Vizitele continuă doar într-o singură direcție

13
9 minute de lectură

Aleksandar Vučić este încă unul dintr-o serie de președinți sârbi care l-au vizitat pe papă, deocamdată fără nicio vizită de la Vatican în Serbia.

Când Tomislav Nikolić și Aleksandar Vučić s-au semnat în anul 2006 ca recenzori ai cărții lui Vojislav Šešel “Vaticanul cuibul principal al Satanei” în 2006, nu le-a trecut prin minte că vor fi doi președinți ai Serbiei care vor fi primiţi la cel mai înalt nivel la Vatican.

De atunci s-au schimbat multe, inclusiv papa însuși, dar nu şi faptul că niciun conducător al Bisericii Romano-Catolice nu a vizitat Serbia.

Boris Tadić, predecesorul lui Nikolić și Vučić, în calitate de președinţi ai Serbiei, s-au întâlnit cu Papa Benedict în noiembrie 2009.

“De la începutul mandatului am lucrat pentru a se organiza o vizită a papei în Serbia, vizită pe care am considerat-o foarte importantă.

Nu s-a întâmplat acest lucru pentru că nu a existat nicio confirmare din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe (SPC) că vizita este acceptabilă, iar Vaticanul insistă asupra celor două identități ale sale – bisericească și religioasă”, a declarat Boris Tadić pentru postul BBC în limba sârbă.

Deși din cauza absenţei unor vizite relațiile dintre Belgrad și Vatican pot părea mai proaste, relația Sfântului Scaun cu Serbia pe o chestiune importantă le face mult mai bune.

“Kosovo este subiectul care apropie Belgradul și Vaticanul. Biserica Catolică a fost foarte constructivă, susținând Biserca Ortodoxă Sârbă în protejarea lăcaşurilor sfinte și a poporului sârb din Kosovo”, a declarat pentru BBC corespondentul săptămânalui “Nedeljnik”, Zeljko Pantelic. Nici asta nu a fost suficient pentru ca, în turul balcanic din acest an în cadrul căruia a vizitat Bulgaria și Macedonia de Nord, Papa Francis să meargă inclusiv în Serbia.

Președintele Serbiei, Aleksandar Vučić a vorbit joi la Roma, cu Papa Francisc, iar după întâlnire a anunțat că “Vaticanul își va păstra poziția asupra Kosovo”.

Vizitele lui Vučić și Nikolić la Sfântul Scaun reprezintă noi etape în întâlnirea președinților sârbi cu liderii Bisericii Catolice, inclusiv întâlnirea lui Boris Tadić cu Papa Benedict.

Agenția italiană Ansa a relatat la acea vreme că audienţa la papă a durat aproximativ 25 de minute şi că întâlnirea a avut loc între patru ochi, în limba engleză şi fără translator.

Tadić susţine că la pregătirea ei au participat reprezentanți ai Arhiepiscopiei Belgradului în frunte cu Stanislav Hočevar și membri ai comunității Sant’Egidio, inclusiv Vicenzo Paglia.

“Paglia și Hočevar au discutat și cu Slobodan Milosević – despre reforma sistemului de învățământ, cu Kostunića și Djindjić și despre celelalte aspecte, inclusiv despre statutul Kosovo. Aceste discuții au fost o continuitate a convorbirilor dintre Serbia și Vatican”, a afirmat Tadić.

Reprezentanții comunității Sant’Egidio au intermediat discuțiile dintre președintele Serbiei, Slobodan Milosević, și liderul albanez kosovar Ibrahim Rugova, cu privire la învăţământul în Kosovo, care au avut ca rezultat acordul lui 1996 între Milosević și al lui Rugova.

Tadić a declarat că discuțiile sale din anul 2009 au mers în două direcții – politică și ecumenică.

În timp ce discuta cu cardinalul Vaticanului Sodano despre politică și influența politică a Vaticanului, cu Papa Benedict subiectele au fost pe subiecte ecumenice.

“Am vorbit despre conectarea creștinismului occidental și estic, depășirea conflictelor şi întotdeauna a fost menționat Patriarhul Pavel, ca simbol al creștinismului. Am vorbit despre necesitatea instituirii unui sistem politic în Europa care să stabilizeze relațiile reciproce ale comunităților religioase și, prin urmare, şi ale statelor”, a adăugat Tadić.

Între întâlnirile dintre Boris Tadić și Aleksandar Vucić,  cu șeful Bisericii Catolice s-a întâlnit și Tomislav Nikolić .În cadrul întâlnirii de la Vatican din 11 septembrie 2015, de asemenea şi Nikolić l-a invitat pe Papa Francisc să viziteze Serbia.

Întâlnirea a avut loc la a doua încercare – președintele Nikolić se îndrepta spre Vatican pe 17 aprilie în acel an, dar nu a reușit să ajungă la destinația. Comaboratorii săi au susținut că motorul aeronavei s-a oprit ceea ce a făcut ca pasagerii să “zboare prin avion” în timp ce avionul cădea cu mare viteză.

Mai târziu, în rapoartele oficiale ale pilotului, s-a precizat că vina este a echipajului care din greşeală a vărsat cafea pe bord și că, în timpul ștergerii lichidului, a fost declanșat un comutator care a provocat o schimbare bruscă a înălțimii pe care o avea aeronava.

Prin reacția promtă a pilotului și copilotului, avionul a fost stabilizat și a a fost readus la Belgrad, iar vizita a fost realizată cu o întârziere de cinci luni.

În timp ce președinții Serbiei sunt oaspeți obișnuiți în Vatican, papa a ajuns cel mai aproape de granițele Serbiei când a vizitat anul acesta Skopje și Sofia , respectiv Sarajevo și Zagreb în anii precedenți.

Evenimentele istorice din Al Doilea Război Mondial, pe care comunismul nici măcar nu intenționa să le rezolve, au contribuit la faptul că problemele au fost ascunse în trecut sub covor, iar acum este timpul ca să le rezolvăm “, explică la BBC motivele absenței unei vizite părintele sârb Aleksandar Ninković din Arhiepiscopia Belgradului.

Acesta a menţionat că vizita papei, pentru care nu există aprobarea Bisericii Ortodoxe Sârbe, este o chestiune importantă pentru catolicii din Serbia.

“În Bulgaria am avut o situație în care chiar și episcopii, care s-au opus mai mult vizitei papei decât s-au opus episcopii sârbi, după prânzul și conversația comună s-au declarat mulțumiți. Aceasta este o mărturie puternică a atitudinii creștine față de frați.”

Fostul președinte Boris Tadić susţine că este de necrezut că şi în prezent consecințele divizării creștinismului din 1054 au şi astăzi urmări şi papa nu vine în Serbia.

“Fără o vizită a unui papă, nu există nicio relaxare a relațiilor dintre Biserica ortodoxă Sârbă și Vatican și, prin urmare, dintre Serbia și Vatican și, în consecință între Serbia și lumea occidentală. Acest lucru ar putea fi util numai pentru Serbia și aceasta a fost abordarea mea – să intrăm pe linia politică a normalității, raționalității și a sprijinului Vaticanului pentru ceea ce este important pentru Serbia.”

Tadić face referire şi la o adâncă înrădăcinată a responsabilității Vaticanului, în primul rând pentru evenimentele din Al Doilea Război Mondial, pogromurile împotriva sârbilor din teritoriile de vest unde locuiau, încheindu-se cu statutul lui Alojzije Stepinać a cărui proclamare ca sfânt a fost este cerută de Zagreb. Acesta a subliniat că în anii ’90 Vaticanul a fost adesea etichetat drept unul dintre vinovații destrămării Iugoslaviei.

“Au existat anumite motive pentru a se gândi acest lucru, în primul rând datorită relației dintre Vatican și părți ale statului german, care au fost inițiatorii recunoașterii accelerate a Croației și Sloveniei și ruperea Iugoslaviei. Desigur, şi politica Serbiei este responsabilă de această destrămare, şi nu doar politica Occidentului și a Vaticanului – dar aceasta a produs o atitudine negativă în partea publicului conservator, care, odată cu trecerea anilor, a devenit complet inutilă”, concluzionează Tadić.

În ultimele două decenii relațiile Belgrad-Vatican s-au dezvoltat, susţin cei intervievaţi de BBC.

“Perioada de dezacord politic și cel mai scăzut punct al relațiilor Belgrad-Vatican a fost în 1999, când Papa Ioan Paul al II-lea a sprijinit bombardarea Serbiei în timpul crizei din Kosovo. După aceea relațiile au ajuns la un nivel foarte înalt”, amintește jurnalistul Zeljko Pantelić.

Acesta a subliniat în special activitatea comună a Bisericii Sârbe și a Vaticanului privind proclamarea lui Alojzije Stepinać ca sfânt prin formarea unor comisii mixte și prin analiza acestei probleme sensibile.

Cu toate acestea, poate cea mai importantă legătură dintre Belgrad și Vatican rămâne decizia Sfântului Scaun de a nu recunoaște independența Kosovo.

“Vaticanul a fost garantul conservării moștenirii creştine şi culturale sârbe în Kosovo.

În ciuda presiunii din partea Bisericii Catolice, Vaticanul a menținut o poziție neutră “, a declarat fostul președinte sârb Boris Tadić.

Părintele Aleksandar Ninković spune că relațiile Serbiei cu Sfântul Scaun progresează și în alte domenii.

“Relația dintre Sfântul Scaun și Serbia s-a dezvoltat în special în ultimii douăzeci de ani. Am stabilit schimburi de studenți, facilitând accesul la arhivele Vaticanului pentru cercetătorii sârbi, se formează restauratori,  precum şi pentru studierea și schimbul patrimoniului cultural”.

Ninković a conchis că, în acest fel, dorința principală a Vaticanului – apropierea Orientului și Vestului –  se regăseşte în toate segmentele relațiilor cu Serbia.

Sursa: RADOR

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele