Ion Iliescu a declarat, marți, că i-au fost denaturate afirmaţiile în anumite părți din interviul acordat agenţiei ruseşti de presă TASS, la o zi după publicarea lui. Pe blogul său personal, fostul preşedinte scrie că i-ar fi fost distorsionate opiniile, involuntar, din cauza traducerii, informează Mediafax.

Iliescu a postat pe blogul său întregul interviu acordat în limba română, pentru a elucida diferenţele dintre ceea ce a declarat acolo şi ceea ce a ajuns publicat în presa din Rusia şi apoi România.

El scrie că „dubla traducere, din română în rusă, şi apoi din rusă în română, a făcut să se piardă nuanţe şi chiar a distorsionat, involuntar, dar inevitabil, sensul unor afirmaţii făcute de mine”.

Având vârsta de 89 de ani, Iliescu și-a limitat ieșirile în public, motiv pentru care menționează în post-scriptum şi de ce a acceptat interviul: „pentru a evita orice speculație, precizez că Agenția TASS, prin dl Nikolai Morozov, a fost singura agenție de presă care a solicitat un asemenea interviu”.

Nu este prima dată când fostul președinte acuză că îi sunt distorsionate declarațiile din cadrul unui interviu: s-a mai întâmplat anul trecut, cu publicația franceză Le Figaro.

Ion Iliescu susține că, doar în varianta pe care a postat-o, este subliniat faptul că revoluţia din decembrie 1989 a fost, în viziunea sa, o dorinţă a poporului român de schimbare radicală de sistem politic. Reproducem mai întâi pasajul din varianta TASS tradusă pentru Mediafax:

„Reporter TASS: În România, polemica referitoare la evenimentele din decembrie 1989 nu se încheie; după 30 de ani, încă se cere „adevărul despre revoluţie”. În plus, aceste dispute au migrat acum din paginile ziarelor spre instanţe judiciare. Dumneavoastră şi unii dintre asociaţii dv. sunteţi acuzaţi de „crime împotriva umanităţii”. Cum evaluaţi această abordare asupra istoriei? Credeţi că aceste acuzaţii sunt politice?”

Ion Iliescu: Adevărul despre revoluţie este simplu şi îl ştie toată lumea: măsurile dure de austeritate din anii 1980 au condus la o stare accentuată de nemulţumire în societate, care s-a transformat într-o revoltă violentă în decembrie 1989 şi a devenit revoluţie. Adevărul despre revoluţie include şi incapacitatea societăţii din România de a crea o alternativă politică şi civică, aşa cum s-a întâmplat în Polonia, în Ungaria şi Cehoslovacia, situaţii care au asigurat o tranziţie paşnică spre democraţie.

Aşa-numitul dosar al revoluţiei sunt o serie de acţiuni absurde care nu demonstrează nimic, dar care pot fi folosite pentru scopuri politice de uz intern. Ideea de crime împotriva umanităţii, de care sunt acuzat, este invenţia unui român (…).

Principalele probleme din România – economia rămasă în urmă, sărăcia, polarizarea socială – nu pot fi rezolvate prin acuzaţii fantasmagorice şi dosare fabricate. Revoluţia din România a fost o manifestare a demnităţii naţionale. Oamenii au vrut libertate, democraţie şi respectarea muncii, iar acum vor aceleaşi lucruri. Însă unii oameni uită cum s-a produs explozia socială din 1989, iar acum merg pe calea creată de politicienii vinovaţi de suferinţa poporului. Nu este corect. Negarea istoriei, manipularea acesteia ne vor duce acolo, dacă nu suntem atenţi şi nu abordăm lucrurile cu responsabilitate”.

Același pasaj în varianta postată de Iliescu:

„Nikolai Morozov: In Romania nu inceteaza polemici despre evenimentele din decembrie 1989, multi si peste 30 de ani cer sa se prezinte “adevarul despre revolutie”. Mai mult, aceste discutii s-au mutat acum din paginile ziarelor in sala de tribunal – Dumneavoastra si unii dintre colaboratorii Dumneavoastra sunteti acuzati de “crima contra umanitatii”. Cum evaluati aceasta abordare “originala” a istoriei, nu considerati ca aceste acuzatii au natura politica?

Ion Iliescu: Adevărul despre Revoluție este simplu, și este știut de toată lumea: austeritatea din anii 1980 a dus la creșterea nemulțumirii sociale, care s-a transformat în revoltă violentă în decembrie 1989, și care a devenit Revoluție, prin proiect, program, instituții și tot ce înseamnă ele: pluralism politic și economic, drepturi și libertăți, o nouă Constituție, care le garantează, etc. Tot din adevărul Revoluției face parte și neputința societății românești de a produce o alternativă politico-civică, precum în Polonia sau Ungaria, ca în Cehoslovacia, care să asigure tranziția pașnică la democrație.

Istoria nu se scrie cu justiția. Unii, în România, n-au aflat asta, dar noi încercăm s-o facem.

Așa-zisul ”Dosar Revoluția” este o însăilare absurdă de fapte care, în ansamblu, nu demonstrează nimic, dar care poate fi folosit în scopuri politice, de uz intern. Conceptul de ”infracțiuni împotriva umanității”, de care sunt acuzat, este invenția unui român, e validat de UE, via Parlamentul European, dar nu este preluat decât în legislația României. Unde nimeni nu știe ce conținut să-i dea. Dar pentru scopul propus, demonizarea unor lideri politici, este perfect: ”stânga produce crime împotriva umanității, stânga nu este bună! Nu o votați!” Simplu. Mai mult nu este de spus. Și niciun om de drept serios nu se compromite aderând la astfel de manipulări. Mai nou văd că se dorește folosirea conceptului și împotriva celor care apără statul, în cazul unor manifestări violente, care pun în pericol siguranța publică.

Problemele de fond ale Românie: sărăcia, decalajele de dezvoltare, consecințele migrației din motive economice, polarizarea socială, veniturile mici, cheltuielile sociale insuficiente, nu se rezolvă cu acuze fanteziste, din dosare prefabricate. Revoluția Română a fost un act de demnitate națională. Asta a vrut poporul atunci: libertate, democrație, pluralism, respect pentru munca sa. Asta vrea și acum, doar că unii încep să uite cum s-a ajuns la explozia socială din 1989. Și merg pe calea pe care au mers cei care sunt vinovați de suferințele românilor. Nu așa ar trebui să fie. Dar refuzul istoriei, manipularea ei, prin rescriere, ne va duce tot acolo, dacă nu suntem atenți, și nu abordăm lucrurile cu responsabilitate.”

Urmăriți-ne și pe Facebook