Comerț perturbat: impactul asupra țărilor și industriilor

Există mai multe perspective asupra impactului Brexitului asupra comerțului cu Europa Centrală și de Est (ECE) și, desigur, pot fi făcute multe presupuneri. Ar trebui oare să ne uităm doar la impactul unei încetiniri în Marea Britanie – canalul principal – sau la impactul unui Brexit dezordonat, care ar duce la o încetinire mai mare în UE – canalul secundar?

De pildă, fiind una dintre cele mai deschise economii din regiune, Ungaria poate avea mult de pierdut. Volumul brut de exporturi este de circa 90% din PIB. Pentru referință, autoritățile maghiare cred că Brexitul ar putea afecta PIB-ul Ungariei cu 0,2% în medie, până la finele lui 2020, dacă impactul Brexitului ar fi localizat numai în Marea Britanie. PIB-ul ar fi cu 0,5% mai mic, dacă Brexitul ar provoca o recesiune tehnică în UE.

În loc să analizăm doar expunerile brute ale exporturilor Europei de Est la Marea Britanie, în acest articol vom folosi World Input Output database (WIODD), pentru a măsura exporturile ECE în termeni de valoare adăugată. Această măsură a exporturilor este mai aliniată la realitatea economică de azi – caracterizată de multe lanțuri de aprovizionare transfrontaliere. Aceste date de valoare adăugată oferă și o perspectivă mai profundă asupra sectoarelor-cheie de impact.

Exporturi brute vs exporturi cu valoare adăugată

Metoda WIODD, care leagă conturile naționale a peste 50 de țări, rezultă în matrici transfrontaliere care arată de unde vin inputurile folosite la producție și unde merge outputul (intermediar sau final).

Această metodă evită dubla contabilizare a exporturilor care se produce folosind metoda tradițională a exporturilor brute. Metoda din urmă adaugă valoarea totală a unui produs exportat la exporturile totale ale acelei țări, deși o parte a acestei valori trebuie atribuită țărilor care au furnizat inputurile importate pentru fabricarea acestui produs.

Așadar, folosind exporturile brute, se dublează contabilitatea, deoarece aceste inputuri sunt deja înregistrate ca exporturi din țările care au furnizat aceste inputuri. Simplu!
Figura 1  descrie rolul cererii din Marea Britanie asupra PIB-ului din cele 12 țări selectate. Folosirea metodei tradiționale privind exporturile brute arată că Olanda este cea mai dependentă de cererea din Marea Britanie – urmată de Ungaria și de Republica Cehă.

Dar așa cum am arătat mai sus, cifrele exportului brut nu sunt cea mai bună măsură pentru măsurarea dependenței economice a unei țări față de cererea de produse ale sale din altă țară, deoarece cifrele exportului brut nu iau în calcul faptul că un produs nu este fabricat în totalitate în aceeași țară. De pildă, în industria auto britanică, doar circa 40% din părțile unei mașini britanice sunt produse pe plan intern.

Datele referitoare la valoarea adăugată ale exporturilor pot să măsoare mai precis dependența fiecărei economii față de cererea din Marea Britanie alocând fiecărei țări cota proprie din producția produsului final, care este consumat în Marea Britanie.

Analizând valoarea adăugată a exporturilor către Marea Britanie a celor 12 țări selectate, tot Olanda conduce grupul. PIB-ul olandez depinde în proporție de 3,44% de cererea britanică, de 1,5 ori mai mult decât media UE. Ungaria coboară de pe locul al doilea pe al patrulea în clasificare. Spania pierde și ea două locuri, dar pozițiile majorității țărilor sunt stabile.

Polonia apare totuși cu o expunere relativ mare, ceea ce nu ar trebui să fie o surpriză. Marea Britanie este a doua piață de export a Poloniei, iar Polonia menține un mare surplus comercial cu Marea Britanie, de peste 8 miliarde de euro pe an.

Bunuri și servicii: care sectoare sunt cele mai expuse?

Datele furnizate de WIODD oferă o imagine clară a sectoarelor care ar comporta cel mai mare risc după Brexit. Conținând date din 55 de subsectoare  industriale pe țară, există un risc clar de supra-aglomerare a datelor. Din numeroasele modalități de prezentare a legăturilor comerciale, în Figura 2  am ales să subliniem expunerea relativă a angajării forței de muncă în zona EMEA față de Brexit. Această diagramă arată un set consistent de sectoare din toată regiunea care ar putea fi afectate.

Acum, vom analiza impactul Brexit atât asupra bunurilor, cât și asupra serviciilor.
Comerțul cu bunuri: fricțiunile la graniță creează riscuri pentru lanțurile de aprovizionare

Într-un fel sau altul, există un risc clar de fricțiuni mai mari în privința lanțurilor de aprovizionare, după Brexit.

Dacă Marea Britanie iese din UE fără un acord în martie, ea va face comerț în mod automat în termenii Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Dar chiar dacă se va ajunge la un acord și acesta va fi aprobat la timp pentru a evita acest scenariu costisitor, există posibilitatea ca Marea Britanie să aleagă calea „Canada-plus” și să negocieze un acord de liber schimb cu Europa în anii următori. Acesta ar intra în vigoare după perioada de tranziție, care este prevăzută acum să dureze până în decembrie 2020 (deși, în realitate, ea va trebui probabil extinsă).

În ambele cazuri, Marea Britanie nu se va bucura de același nivel de acces la uniunea vamală a UE sau la piața unică, de care se bucură azi. În afara uniunii vamale, mărfurile vor fi supuse unor tarife și reguli complicate de cerințe privind originea. Părăsind piața unică a mărfurilor, UE nu va mai recunoaște regulile și reglementările britanice și va cere ca mărfurile să fie verificate la intrare.

Asta ar reprezenta în mod inevitabil o povară mai mare pentru firme, multe dintre care fac în prezent comerț exclusiv cu UE și, de aceea, nu sunt obișnuite cu o mare parte din birocrația suplimentară care ar fi creată. Dat fiind că o mare parte din infrastructură și cerințele de personal nu sunt încă implementate în multe dintre porturile britanice, aceste noi procese riscă să creeze întârzieri și cozi semnificative în majoritatea porturilor britanice și din nordul Europei.

Toate acestea pot crea haos pentru lanțurile moderne de aprovizionare, care se bazează pe componente de la o mulțime de furnizori, traversând granițele încoace și încolo, de mai multe ori, în timpul producției. Așa cum a avertizat recent Airbus, orice defecțiune în sine din cadrul lanțului de aprovizionare are potențialul de a provoca efecte semnificative în cascadă asupra producției în ansamblu – mai ales că multe companii operează într-un sistem de producție „la timp”, cu stocuri de piese foarte limitate.

Problema îi privește mai ales pe producătorii auto, mulți dintre ei având operațiuni în ECE. Atât Ungaria, cât și Republica Cehă sunt foarte expuse la cererea de vehicule din Marea Britanie, cu 0,2% și, respectiv, 0,3% din PIB legat de exporturile cu valoare adăugată către Marea Britanie.

Sectorul auto este bijuteria coroanei în sectorul exporturilor din Ungaria, iar fricțiunile cu Marea Britanie ar putea afecta acest sector. Totuși, decidenții politici locali s-ar aștepta ca deficitul să fie preluat de cererea din UE– așa cum  s-a întâmplat atunci când exporturile de produse agricole și farmaceutice către Rusia au fost afectate, ca urmare a sancțiunilor legate de Ucraina.

În timp ce exporturile cehe către Marea Britanie au reprezentat doar 5% din totalul exporturilor din 2017, concentrarea vehiculelor cu motor este mai importantă – Marea Britanie reprezentând circa 7% din totalul exporturilor auto cehe. Marea Britanie este, așadar, a doua mare destinație de export după Germania (CZK65 miliarde exporturi, comparativ cu CZK291 miliarde, în Germania).

Echipamentele electric, utilajele și echipamentul de transport reprezintă circa 50% din exporturile României către Marea Britanie. În total, aceste industrii au circa 400.000 de angajați. Totuși, majoritatea producției din sector este integrată în lanțul valoric global, poate prin aceasta ponderând impactul negativ al Brexitului.

Sectorul care este supus celei mai mari provocări îl reprezintă agricultura și alimentația, mai ales în cazul unui Brexit fără acord. Produsele alimentare, mai ales cele pe bază de carne, sunt printre cele mai atent verificate la graniță. Nici Dover, nici Calais, principalele porturi de intrare/ieșire pentru comerțul UK/UE, nu au punctele necesare de inspecție veterinară pentru a efectua aceste verificări, riscând lungi întârzieri, dacă nu există un acord până în martie.

Pe termen mai lung, se vor lua probabil măsuri pentru a face ca aceste verificări să fie mai puțin oneroase sau mai puțin frecvente, dar chiar și așa, fricțiunile vor fi mai mari decât azi. În toate țările analizate aici, 170.000 de locuri de muncă în agricultură, industria pescuitului și producția de alimente din Europa de Est sunt direct expuse la cererea din Marea Britanie.

Exporturile Poloniei de produse agricole și alimente procesate către UK reprezintă aproximativ 4 miliarde de euro anual (12% din totalul exporturilor către UK). Mărfurile predominante sunt ciocolata (27 de miliarde de euro), produsele din carne (27 de miliarde de euro) și legumele (25 de miliarde de euro). Comerțul cu cele două grupuri din urmă se sprijină mai ales pe livrarea rapidă și poate fi afectat de controalele la graniță. Totuși, în termeni de valoare adăugată în PIB-ul Poloniei, exporturile agricole către UK sunt în media UE și sub media ECE.

La textile, Turcia și România conduc detașat. Textilele reprezintă 20% din exporturile României în Marea Britanie, iar această industrie intensivă ca utilizare a forței de muncă are un total de 375.000 de angajați.

După industria auto, textilele și confecțiile sunt industria cea mai orientată spre export din Turcia, cu o pondere de 16,9% din total, iar Marea Britanie este o destinație majoră pentru exporturile din acest sector – 8,8% din exporturile sale sunt îndreptate spre această țară. Industria aceasta are aproximativ un milion de angajați, reprezentând peste 6% din forța de muncă activă din Turcia, în 2017.

Dată fiind scara acestor potențiale perturbări, în ultimele luni, guvernul britanic a devenit mai deschis spre a rămâne în ceva ce seamănă îndeaproape cu uniunea vamală și piața unică pentru mărfuri în viitoarea relație comercială.

Comerțul cu servicii: o mare necunoscută a dezbaterii pe tema Brexit

În timp ce planul cel mai recent pentru comerț al guvernului – așa-numitul plan de la Chequers – este menit să reducă fricțiunile pentru mărfuri, accesul la servicii pare să fie mai limitat.

De pildă, în punctul în care ne aflăm nu este clar cum va arăta viitoarea politică a Marii Britanii privind imigrația. Dat fiind că serviciile se sprijină mult pe oameni, ca input, cheia este adesea de a avea personal care să poată trece repede și ușor peste granițe. În timp ce libertatea de mișcare va continua în timpul perioadei de tranziție (până în decembrie 2020), un scenariu „fără acord” ar putea probabil să ducă la sporirea barierelor la intrare și ar pune sub semnul întrebării viitorul statutului de rezidență al cetățenilor UE care locuiesc în Marea Britanie.

Brexitul ar putea de asemenea să pună în dificultate investițiile directe în procesul de outsourcing al afacerilor și serviciile comune în regiunea ECE – un subiect pe care l-am discutat în ultimul nostru raport Directional Economics: Ready, Aim, Invest, din 27 martie 2018.

Dar chiar dacă sectorul serviciilor din economiile central-europene este poate mai puțin expus la cererea din Marea Britanie în unele cazuri, comerțul cu mărfuri și servicii este tot mai strâns împletit. De pildă, producătorii auto – o industrie importantă în toată regiunea EMEA – se vor baza pe design, servicii juridice, financiare și logistice, ca să numim doar câteva.

Acolo unde acestea sunt furnizate de firme cu sediul în Marea Britanie, lanțurile mai largi de aprovizionare ar putea fi afectate dacă va exista o pierdere bruscă a accesului pe piață. Printre alte lucruri, un Brexit mai disruptiv ar avea implicații serioase asupra schimbului de date și accesului la serviciile financiare.

Polonia este foarte expusă la Brexit în termenii exportului de servicii către Marea Britanie – de pildă, ea deține a doua pondere în UE la serviciile de transport către Marea Britanie (0,6% din PIB) și construcții (0,1% din PIB). Exporturile Poloniei în aceste categorii depind de comerțul general UK/UE și de accesul muncitorilor străini pe piața britanică a muncii. Pe de altă parte, Brexitul sprijină tranziția de centre comune de servicii către Polonia.
Exporturile de servicii ale Ungariei către Marea Britanie sunt de două ori mai mari decât cele din industria manufacturieră. Telecomunicațiile, activitățile științifice, transportul aerian și serviciile de suport, toate, figurează la acest capitol. Pe partea angajării forței de muncă, centrele comune de servicii par cele mai expuse la povestea Brexitului.