Pe 3 ianuarie 2020, Statele Unite au întreprins o acțiune militară în Irak, prin care, cu ajutorul unei drone Reaper, a fost ucis generalul iranian Qassem Soleimani, care plănuia atacuri împotriva Ambasadei Statelor Unite din Irak. Ca urmare a acestei acțiuni, așteptările, materializate în zilele următoare, au fost ca Iranul să ia măsuri de răzbunare contra Statelor Unite. Acestea au venit pe 8 ianuarie și s-au materializat în atacuri cu rachete, fără victime, asupra a două baze, unde se aflau și soldați americani, din Irak.

Cum s-au reflectat aceste acțiuni asupra piețelor financiare.

Acțiunea militară a Statelor Unite de pe 3 ianuarie a creat în piețele financiare o aversiune la risc. Aceasta s-a accentuat odată cu răspunsul Iranului, care ar fi putut degenera într-un război între Statele Unite și Iran. Însă Statele Unite au de-escaladat situația, iar piețele financiare au revenit, de la aversiune la risc la apetit la risc.

Aversiunea la risc s-a concretizat în scăderea indicilor piețelor bursiere, retragerea plasamentelor către active de refugiu, considerate sigure, scumpirea metalelor prețioase, creșterea prețului petrolului și aprecierea bitcoin.

Scăderea piețelor bursiere

În cazul unui episod de aversiune la risc, investitorii se retrag din activele considerate riscante, cum sunt acțiunile, și își țin banii în active cât mai lichide (cash, obligațiuni suverane ale Statelor Unite, metale prețioase). Această scădere s-a întâmplat la nivel global, având în vedere că un potențial război între Statele Unite și Iran ar avea consecințe care ar afecta toate economiile lumii.

Mutarea lichidităților în monede considerate sigure

Ca urmare, a existat o tendință de apreciere a monedelor USD, CHF și JPY. Francul elvețian este perceput ca fiind un activ de siguranță datorită credibilității economiei elvețiene, precum și datorită stabilității sistemului bancar elvețian. De exemplu, în perioada crizei datoriilor țărilor periferice ale zonei euro, francul elvețian s-a apreciat puternic, banca centrală a Elveției intervenind aproape zilnic pe piață pentru a nu permite/limita aprecierea francului elvețian. Dolarul american și yenul japonez sunt monedele unor țări cu economii puternice și bănci centrale credibile. Mai mult, cele două țări au probabil cei mai mulți investitori instituționali, care investesc la nivel global. În perioadele de recesiune sau de aversiune ridicată la risc, aceștia își repatriază investițiile în țările de origine (Statele Unite, Japonia). Ca urmare, cele două monede se apreciază, iar monedele țărilor de unde sunt repatriate capitalurile (în această situație fiind, în general, țările emergente) se depreciază.

Aurul, la cote maxime

Creșterea prețului metalelor prețioase și, în special a prețului aurului. Datorită rarității, acestea își păstrează valoarea. Astfel, sunt o foarte bună protecție împotriva inflației și deprecierii monedelor, fenomene care sunt asociate crizelor financiare. Însă metalele prețioase prezintă o volatilitate ridicată.

Creșterea prețului petrolului

Cum Iranul este producător important de petrol, în cazul unui război cu Statele Unite, producția sa de petrol, precum și capacitatea de export a petrolului ar fi fost serios afectate. Cum și vecinii Iranului sunt producători importanți de petrol, un asemenea război ar fi afectat și rutele de transport (export) al petrolului de către aceste țări. Prin urmare, oferta de petrol la nivel global s-ar fi redus.

O evoluție similară cu cea a prețului aurului a avut-o bitcoinul. Practic, acesta s-a comportat ca un activ de siguranță. În situații extreme, deși sunt extrem de volatile, criptomonedele pot juca rolul de active de siguranță. Iar un factor important pentru acest rol este faptul că nu pot fi impuse de către autorități controale de capital criptomonedelor, iar utilizând criptomonede, populația își poate transfera economiile în străinătate, spre locuri mai sigure.

În Iran, bitcoinul s-a tranzacționat chiar la o ușoară prima față de prețurile internaționale. Deși ulterior acțiunilor militare ale Statelor Unite, bitcoinul se tranzacționa în Iran, dacă se utiliza rata oficială de schimb, la 24.000 USD (când pe piața internațională, prețul bitcoinului era de 7.200 USD), convertit în dolari la rată de schimb a pieței negre, prețul bitcoinului se apropia de cotația internațională. În Iran, cu excepția unor autorități publice, populația și companiile nu pot tranzacționa la rata oficială a băncii centrale.

Acest comportament al bitcoinului a fost observat și în cazul știrilor privind războiul comercial dintre Statele Unite și China: știrile care prezentau o escaladare a războiului comercial conduceau la creșterea volatilității burselor, însă și la creșterea prețului bitcoinului. De asemenea, criptomonedele pot fi un mijloc de păstrare a valorii într-o situație de hiperinflație, cum este Venezuela (situație care, de obicei, vine la pachet cu restricții de deținere a valutei sau conversia forțată de către autorități a valutei deținute de companii și populație în moneda locală). Iar acesta este un activ sigur în Venezuela, având în vedere că populația nu poate deține dolari din cauza controlului strict al autorităților.

Însă, probabil, deznodământul relației dintre Statele Unite și Iran doar s-a amânat… ■