Ediția tipărită | Finanțe și economie
5 iulie 2018 | SHANGHAI

TIMP de luni de zile, oficialii chinezi s-au ținut de același scenariu: China nu dorește un război comercial, dar va câștiga dacă este atrasă într-un asemenea război. Pe măsură ce ostilitățile devin mai serioase, această fațadă de siguranță de sine începe să se erodeze. Acțiunile chinezești au plonjat în teritoriu de pesimism și scădere. Yuanul a înregistrat cea mai mare depreciere lunară în raport cu dolarul de până acum. Indicatorii economici s-au deteriorat. Chiar și mass-media de stat bombastică a devenit introspectivă, sfătuind în favoarea evitării aroganței.

Deși s-au întâmplat toate acestea, bătălia comercială represivă este doar la început. Pe 6 iulie, după ce The Economist intra la tipar, America urma să impună primul său set major de tarife împotriva Chinei: taxe de 25% pe o cifră de importuri de 34 de miliarde de dolari, mai ales mașini și unelte și componente electronice. China urma să răspundă cu tarife pe mărfuri de aceeași valoare, afectând produse de la boabe de soia la vehicule utilitare de sport. Ambele țări au listat mai multe tarife care vor urma, pe mărfuri în valoare de alte 16 miliarde de dolari. Ambele au avertizat și că sunt gata să adopte lovituri mult mai dureroase în caz de escaladare a conflictului.

Pariul lui Donald Trump este că, întrucât China are un surplus comercial bilateral masiv, ea are mai mult de pierdut decât America în momentul în care se ridică barierele împotriva importurilor. Dacă bursele lor ar fi etaloane pentru perspectivele războiului comercial dintre cele două țări, Trump ar putea avea dreptate. Principalul indice al marilor acțiuni bursiere din SUA, S&P 500, a scăzut cu 5% de la finele lui ianuarie; CSI 300, indicele analog din China, a scăzut cu mai mult de 20% în aceeași perioadă. Mișcările ratei de schimb întăresc această impresie. Yuanul s-a depreciat cu 5% față de dolar în ultimele trei luni, ceea ce reprezintă o scădere dramatică pentru o deviză care este atent gestionată.

China este neliniștită de percepția vulnerabilității sale. O rafală de știri difuzate de mass-media de stat a resuscitat piața bursieră. Pe 3 iulie, banca centrală a încercat să sprijine yuanul, anunțând că datele fundamentale ale economiei sunt puternice. Dar ravagiile produse de războiul comercial încep să se profileze în unele date. Rapoartele referitoare la sectorul de producție al Chinei indică o scădere a comenzilor la export. Trump ar putea să considere că toate acestea sunt dovezi că el avea dreptate când a trimis mesaje pe Twitter că Americii îi va fi ușor să câștige războaiele comerciale.

În acest punct, totuși, el ar greși. Turbulențele din China reflectă sfidările pe plan intern mai mult decât tensiunile comerciale. Lovitura dată creșterii economice de tarifele în valoare de 34 de miliarde de dolari va fi minusculă după toate probabilitățile, reprezentând doar circa 0,1% din PIB-ul Chinei. Descrierile Chinei ca o economie sprijinită pe comerț sunt total depășite: exporturile nete reprezintă doar 2% din venitul național.
De fapt, cauza majoră a tulburărilor de pe piața Chinei este de ordin intern. După o creștere rapidă a datoriei în ultimul deceniu, oficialii chinezi s-au străduit să dezamorseze riscurile financiare. Asta a redus cererea atât de acțiuni, cât și de titluri de valoare corporatiste. Creșterea mai lentă a creditelor a cântărit greu asupra lichidităților. Cheltuielile de capital au încetinit dramatic. La această situație sumbră s-a adăugat un raport publicat pe 25 iunie de Institutul Național pentru Finanțe și Dezvoltare, un think-tank sprijinit de guvern, care avertiza că „este foarte probabil să se producă o panică financiară” în China. Șeful acestui institut a clarificat mai târziu că el consideră că guvernul poate să gestioneze riscurile. Dar investitorii nervoși s-au agățat de avertisment, nu de reasigurările sale.

Privite însă dintr-un unghi diferit, turbulențele de pe piețele Chinei demonstrează unul dintre motivele pentru care oficialii chinezi cred că pot rezista mai mult decât America într-un război comercial. Un regim autoritar poate să limiteze și să dicteze discuțiile publice. După prăbușirea pieței bursiere, autoritățile i-au avertizat pe jurnaliști să nu menționeze conflictul comercial ca explicație, potrivit unei directive publicate de China Digital Times, un website care monitorizează cenzura guvernului. Li s-a ordonat de asemenea reporterilor să sublinieze punctele luminoase ale economiei. Între timp, America etalează vacarmul discursului său public. Pe 2 iulie, Camera de Comerț a SUA, cel mai mare grup de afaceri al țării, a lansat o campanie de lobby ca să explice modul în care tarifele vor afecta economia. Legislatorii republicani din Congres critică politicile comerciale ale președintelui mai deschis decât până acum – deși după exemplul trecutului, dacă Trump va merge înainte cu măsurile sale, ei probabil se vor alinia.

O altă sursă de încredere pentru China este faptul că știe că nu se luptă de una singură cu America. De la tarifele pe oțel împotriva Japoniei la amenințările de tarife pe automobile împotriva Europei și negocierile care ar putea să distrugă Acordul de Liber Schimb Nord American, Trump îi atacă pe fiecare dintre aliații Americii. China a încercat să îi atragă pe aceștia de partea sa. China i-a cerut Uniunii Europene să i se alăture în condamnarea acțiunilor comerciale ale lui Trump, potrivit agenției Reuters (UE a refuzat, din cauza propriilor sale nemulțumiri comerciale împotriva Chinei). În paralel cu impunerea de tarife asupra importurilor de semințe de soia din America, China a eliminat tarifele la semințele de soia din India, Coreea de Sud și alte țări din Asia. Xi Jinping, președintele Chinei, a lăsat să se înțeleagă că piețele sale se vor deschide mai mult pentru firmele non-americane.
Totuși, prioritatea Chinei ar fi să evite cu totul un război comercial. Din acest motiv, oficialii săi au încercat, în luna mai, să obțină un acord ca să cumpere mai mult petrol și mărfuri agricole din America, considerând că asta l-ar putea satisface pe Trump. Sunt mulți cei din China care se agață încă de speranța că se poate discuta rațional cu el. La urma urmelor, șoimii din Casa Albă insistaseră pentru introducerea unor restricții severe împotriva investitorilor chinezi la finele lui iunie, dar Trump a înclinat spre o opțiune mai blândă, refuzând să nominalizeze China. Lu Zhengwei de la Industrial Bank, o bancă chineză, spune că modul decalat în care Trump impune tarifele sugerează că vrea să lase spațiu pentru tratative. „Parcă ar fi un joc de șah”, spune el. Mutarea de deschidere a Chinei pare ezitantă. Dar jocul nu este deloc aproape de șah și mat.

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Teatru de război”.

Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com