Am întâlnit părinţi extrem de stresaţi de faptul că luni copiii lor vor da BAC-ul la română. Şi ce anume vă îngrijorează? Îi întreb. Faptul că n-a citit romanele, Ion de Rebreanu, Patul lui Procust, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Moromeţii etc. Lucrurile stau cam aşa: generaţia adolescenţilor noştri oricum nu citeşte. Şi chiar dacă ar citi, nu le-ar folosi la nimic. Pentru că profesorii lor nu îi ascultă să vadă dacă au înţeles ceva din ce au citit. Pe profesorii noştri îi interesează să audă de la elevi aceleaşi fraze mucegăite pe care ei le-au predat la oră şi pe care, la rândul lor, le-au învăţat de la te miri ce critic literar care a încercat să înţeleagă ce a vrut să spună prozatorul sau poetul şi nu i-a prea ieşit nici lui. Dacă-ţi pică Ion şi îndrăzneşti să nu scrii că romanul e o monografie a satului românesc interbelic (sinistră formulare care am înţeles că se aplică şi la Moromeţii), n-ai şanse să iei notă bună. Dacă nu vorbeşti despre proustianismul lui Camil Petrescu, se cheamă că n-ai înţeles nimic. În realitate Ion este un roman mult mai simplu şi mai profund. E vorba despre un tânăr provenit dintr-un tată beţiv care-şi tocase puţina avere pe ţuică şi curve, şi n-avea ce să-i lase băiatului moştenire. Tânărul chef de muncă avea, dar n-avea pământ să-l muncească. Şi se hotărăşte să-l obţină printr-o metodă deloc inedită, dar mereu eficientă. Tot ce avea de oferit era propria bărbăţie. Aşa că o seduce pe urâta, dar bogata Ana, deşi o iubea pe frumoasa, dar sărăntoaca Florica. O lasă borţoasă pe prima şi îl obligă pe tatăl fetei să i-o dea şi, ulterior, să-i dea şi pământurile. Îi face fetei viaţa atât de neagră, încât aceasta alege să se sinucidă. Copilul, rodul unei singure partide de amor petrecute pe o laviţă lângă sobă, moare în mod firesc, nefiind nici dorit, nici iubit. Ana se spânzură şi astfel Ion redevine flăcău liber de obligaţiuni. O frecventează regulat pe frumoasa Florica, dar acum exista o mică problemă. Florica devenise şi ea bogată, folosind aceeaşi metodă. Se măritase cu unul, George, extrem de avut. George află că nevastă-sa îl înşală, se preface că pleacă de-acasă într-o noapte şi, fix când vine Ion la Florica, îi dă cu sapa în cap, îl omoară şi primeşte 20 de ani la puşcărie. Nu ştim ce se întâmplă cu Florica. Are şi ea o mare parte de vină. Dar probabil că era atât de frumoasă, încât Rebreanu, sensibil la nuri, o lasă să trăiască. Ce urmează să facă ne putem imagina. Ceea ce ştia cel mai bine. Iar dacă îşi închipuie cineva că remarca amuzantă a lui George din final, „ai grijă ce faci cât lipsesc eu!”, o cutremură vreun pic pe senzuala doamnă se înşală. În principal, vorbim de un roman despre înşelăciune, extorcare de fonduri, adulter şi crimă. Unde dracului e monografia satului românesc?