Întoarcerea migranților, un vis posibil

100
7 minute de lectură

Da, este posibil să inversezi tendința de emigrare – și asta, chiar dacă încă nu ai ajuns la nivelul mediu de dezvoltare al Uniunii Europene. Dar pentru aceasta trebuie să se fi întâmplat mai înainte anumite lucruri…

Foto: Getty Images / Guliver

O zi frumoasă de toamnă în centrul Cracoviei, admirabil renovat, plin de turiști occidentali și cu prețuri ca în București la terasele din jurul pieței centrale. Gara principală a orașului păstrează fațada clasică, dar la interior aduce cu un mall. De acolo poți ajunge în circa două ore și trei sferturi până în capitala Varșovia, cale de peste 350 de kilometri. Până la aeroport, ajungi într-o agreabilă călătorie de 20 de minute, cu un tren ultramodern. Acum zece ani, legătura se făcea doar pe o șosea întortocheată, cu o singură bandă pe sens.

Potrivit Institutului național de statistică de la Varșovia, numărul cetățenilor polonezi care trăiesc peste hotare a scăzut cu 85.000 anul trecut, ajungând până la 2,4 milioane de persoane. Cu alte cuvinte, au revenit acasă mai mulți polonezi decât au plecat.

Nu doar Brexit

Cele mai populare destinații pentru emigranții polonezi sunt Germania – cel mai mare partener comercial al Poloniei – și Marea Britanie. Iar inversarea tendinței de migrație poate fi pusă și pe seama îngrijorărilor provocate de Brexit .

În același timp, dinamismul pieței muncii din Polonia a dus la creșterea rapidă a salariilor.

În Polonia, rata șomajului, de circa 3 procente, se află la un minim istoric după căderea comunismului, iar salariile sunt în creștere, dat fiind deficitul de personal. În 2018, guvernul de la Varșovia anunța, nu fără o urmă de emfază, că veniturile naționale brute medii au depășit pragul de 5.000 de zloți, adică aproximativ 1.200 de euro. Desigur, discrepanțele între venituri există, fenomen înregistrat cam peste tot în Europa Centrală și de Est, după dureroase decade de tranziție, marcate adesea de corupție, pe fondul unor politici neoliberale. Iar nivelul de 5.000 de zloți trebuie privit cu circumspecție, în condițiile în care statistica ia în calcul și veniturile milionarilor. Totuși, cu un salariu mediu net de circa 850 de euro și cu prețuri comparabile cu cele din România, viața în Polonia se vede un pic altfel.

Există însă și explicații cu mult mai profunde pentru revenirea acasă a polonezilor. Rădăcinile succesului economic și social polonez merg foarte departe în timp, până la terapia de șoc de la începutul anilor 1990, inițiată de Leszek Balcerowicz, viceprim-ministru și ministru de finanțe în primul guvern polonez postcomunist.

Au fost măsuri extrem de îndrăznețe de dezmembrare a economiei socialiste, liberalizare și trecerea la economia de piață. Astfel, companiile de stat au fost lăsate să falimenteze în caz că nu erau rentabile, creditele preferențiale pentru companiile de stat au fost interzise, la fel și tipărirea de monedă pentru finanțarea deficitului bugetar. Tranzacțiile valutare au fost liberalizate, de asemenea, comerțul exterior. Țara s-a deschis din primul moment investițiilor străine, inclusiv realizate de persoane fizice, monopolul statului în comerțul exterior a fost abolit.

Atât de îndrăznețe au fost aceste reforme, la începutul anilor 1990, încât mulți au avut de suferit, iar Barcelowicz – fost consilier al sindicatului Solidaritatea – a ajuns să fie ținta protestelor și a tuturor invectivelor. Cu toate acestea, a fost reales ca ministru de finanțe și viceprim-ministru în 1997, funcții pe care și le-a păstrat până în 2001.

Foto: Getty Images / Guliver

Forță în Europa

În ultimii 30 de ani, în Polonia s-au perindat – ca peste tot – o sumedenie de guverne de diferite orientări. În unele cazuri, așa cum sunt conservatorii din Partidul Lege și Justiție, aflați astăzi la putere, semnele de întrebare pot fi numeroase.

Dar indiferent cine a deținut puterea, ceva s-a păstrat în practica guvernării: credința în economia de tip liberal, echilibru în finanțele publice și, după aderarea la Uniunea Europeană, o excepțională absorbție a fondurilor de coeziune. Toate acestea au făcut ca Polonia să devină a șasea putere economică a Uniunii. Și va fi a cincea după plecarea britanicilor, după Germania, Franța, Italia și Spania.

În ultimele decenii, Polonia s-a integrat puternic în piața europeană, 80% din exporturile Poloniei se efectuează în UE. În afara UE, 3% din exporturi se realizează către Rusia și Statele Unite.

Importurile Poloniei provin în proporție de 69% din celelalte state membre ale UE, 8% din China și 7% din Rusia, incluzând aici și importurile energetice.

În 2017, Uniunea Europeană a cheltuit în Polonia aproape 12 miliarde de euro, în special sub forma fondurilor de coeziune și a subvențiilor pentru agricultori. Contribuția Poloniei la bugetul UE fusese de 3 miliarde de euro.

Dar creșterea economică poloneză nu este de găsit doar în cifre și statistici. Ea chiar se face simțită în viața oamenilor, în venituri și, foarte important, în infrastructura țării. Polonia și-a modernizat orașele și satele, școlile și spitalele, a construit căi ferate de mare viteză, aeroporturi moderne, autostrăzi. A devenit o țară în care poate să-ți facă plăcere să trăiești.

PiS execută lovitura de pedeapsă

Însă modelul liberal, care a făcut din Polonia a șasea putere economică a UE, este pus astăzi sub semnul întrebării de către conservatorii din PiS. De altfel, ei au luat în ultimii ani o serie de măsuri sociale care le-au asigurat în special sprijinul categoriilor defavorizate, al zonei rurale și al regiunilor mai slab dezvoltate. Au fost mărite alocațiile pentru familii, a fost redusă vârsta de pensionare.

Toate acestea au fost de natură să-i atragă în mod suplimentar pe polonezii plecați în străinătate, dar au pus și o presiune suplimentară pe cheltuielile publice. Cu toate acestea, bugetul încă rezistă. O mărturie în plus pentru robustețea economiei poloneze. Țara a încheiat anul trecut cu un deficit de numai 0,2% din PIB și menține o datorie publică sustenabilă, de sub 50% din PIB.

În același timp, PiS și-a crescut controlul asupra economiei și a subvenționat mai puternic companiile de stat mai puțin eficiente. Conservatorii sunt sceptici în ceea ce privește tranziția ecologică, ei mizând în continuare pe rezervele naționale de cărbune. Guvernul a introdus o taxă pentru activele bancare și intenționează să aplice o taxă pentru marile magazine – acestea fiind două domenii dominate de investitorii străini din Polonia.

Guvernanții polonezi își motivează deciziile prin faptul că modelul neoliberal a dus la mari discrepanțe sociale și vede în stimularea consumului un motor al creșterii.

Întrebarea este dacă această politică se poate menține pe termen lung. Oricum, polonezilor le place. ■

Noi și ei. Cum stăm

PIB/Locuitor raportat la media UE (2018, Eurostat)

Polonia    71%

România  63%

Rata șomajului (T4 2019, Eurostat)

România    3,9%

Polonia      3,3%

Deficit bugetar  2018  (Eurostat)

Polonia    -0,2%

România  -3%

Datoria publică 2018/PIB (Eurostat)

România    35%

Polonia      48,9% ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele