Jurnal cultural. Bilanț de vară deja în toamnă: festivaluri

65
10 minute de lectură

Am început consemnările acestui „jurnal cultural” în iunie, la „final de stagiune”, cu o scurtă recapitulare a evenimentelor aglomerate la trecerea primăverii către vară. Peste lunile mijlocului de an am consemnat ultimele premiere de dinaintea vacanței, după care teatrele s- au închis, am comentat o serie de cărți, regale și princiare, în așteptarea noutăților editoriale de toamnă, un festival, dar mai ales expoziții, căci galeriile nu s-au oprit din mers, rulând proiecte care au meritat toată atenția noastră, fie ea… estivală!

Și încă multe au rămas nesemnalate, păstrate în notițele din care măcar o enumerare să iasă, spre completarea peisajului! Acum – câteva festivaluri; săptămâna viitoare – expoziții și ce-o mai fi…

Pentru copii și adulți

Vara sunt programate festivaluri mai relaxate, mai „de consum” ori pe câte o idee mai neobișnuită, „de vacanță”.

Un exemplu isteț e cel intitulat Teatru, stradă și copil, al echipei de la Țăndărică, așezat și sub stindardul Stagiunii de vară. Spectatorii adulți nu prea mai pot fi atrași în sălile de spectacol în iunie-iulie-august, însă copiii, publicul-țintă al Teatrului Țăndărică, se-adună la vreme frumoasă în parcuri, bașca părinții și bunicii care-i duc de mânuțe, încât merită să migrezi într-acolo. Drept care de șase ani e organizat Festivalul Internațional Teatru, stradă și copil, „dedicat copilului și întregii familii”, acum la ediția a VII-a, cu trei etape în trei locuri diferite din Capitală, la-nceput de vară, în mijlocul vacanțelor și în pragul toamnei: 22 mai-17 iunie în Parcul Sebastian, 30 iunie-4 iulie în Parcul Lumea Copiilor și 1-23 septembrie în Parcul Carol. Trupa gazdă își rulează tot repertoriul, oferă și diverse „ateliere”, jocuri „interactive”, exerciții de meșterit marionete sau de pantomimă, și au fost invitate și companii din Argentina, Bulgaria, Franța, Germania, Grecia, Israel, Italia, Marea Britanie, Spania, Turcia, ca și, din țară, de la Brașov, Târgu Mureș sau Cluj, iar din București – studenții în specialitate de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică – UNATC ori compania MiniArtShow de educație timpurie prin teatru și prin artă în general, prin creativitate. Fantezie, emoții și veselie din belșug pentru copii și pentru… însoțitorii lor! Melomanilor adulți li se adresează Bucharest Jazz Festival, organizat de Centrul Cultural al Municipiului București – ARCUB (sigla inițială marca prin majuscule „Arta”, „Cultura” și numele orașului: „ArCuB”), ajuns în 2018 tot la ediția a VII-a (2-8 iulie). În aer liber, pe o scenă montată în Piața George Enescu, lângă Ateneu, cu evenimente conexe la sediul de pe Lipscani, din Hanul Gabroveni. Muzicieni români și străini, între care saxofonistul superstar norvegian Jan Garbarek, revenit pe scenele noastre împreună cu J.G. Group. Nume autohtone sonore: Mircea Tiberian, Teodora Enache, Mihai Iordache. Jazz de mare calitate.

Herculane culturalizate

Un festival de idee a avut loc la Băile Herculane, superba stațiune bănățeană decăzută, unde pe locurile vechilor Terme romane, din care s-au mai păstrat urme, s-au ridicat, în perioada apartenenței la Imperiul Austriac, edificii spectaculoase, bogat ornamentate, astăzi degradate, cu fațadele atacate de vreme și de vremuri, de intemperii și de indiferență.

Un grup de asociații culturale, de salvare a patrimoniului și de promovare a artelor a imaginat, sub titlul glumeț Băile Culturale Herculane (27 august-2 septembrie), un proiect de „revigorare” a stațiunii și de încurajare a localnicilor, mod – totodată – de a atrage atenția asupra stării deplorabile a „perlei Banatului”, a cărei restaurare ar trebui să fie o prioritate națională.
Ion Barbu, Împărăteasa Sissi la Băile Culturale Herculane (pe pasarela de la intrarea în oraș)
Programul de o săptămână al Băilor Culturale Herculane a inclus tururi ghidate prin stațiune, conferințe oferite de artiști vizuali și arhitecți, muzică de jazz, proiecții de filme în aer liber. Componenta cea mai ingenioasă a proiectului a fost „reactivarea” unor spații publice prin picturi murale, invitați pentru asemenea „intervenții” fiind câțiva autori de graffitiuri și mereu-tânărul grafician, caricaturist, artist polivalent Ion Barbu (n. 1953), care a produs de-a lungul perioadei, marcând zilele pe principiul clasic „Nulla dies sine linea”, o „friză” de mari proporții, sub pasarela de intrare în Herculane, cu faimoasa împărăteasă Sissi, cea îndrăgostită – zice-se – de stațiune. Ceilalți „grafferi” au pictat pe fațade de bloc, de liceu, de grădiniță.
Proiect mai mult decât lăudabil moralmente și patrimonial, inteligent conceput, cu picturi murale oferite cadou comunității locale, zonei și, prin „promovare” și prin „ecouri de presă” (precum acesta!), nației întregi. La așa „urme” de mari proporții lăsate pe clădiri, ar fi cazul ca unii-alții să se simtă vizați și să ia aminte…
Capitale de națiuni centenare, arte și C’arte

 

De o atmosferă încă-estivală-deși-deja-în-septembrie au avut parte două evenimente bucureștene nu doar suprapuse, ci de-a dreptul „împletite”, cu debut simultan: Festivalul Capitalelor Națiunilor Centenare (10-17 septembrie) și Strada de C’Arte, tot la ediția a… VII-a (10-23 septembrie), în organizarea Muzeului Național al Literaturii Române – MNLR și a Teatrelor de Comedie și al Dramaturgilor Români, cu numeroase alte instituții partenere, respectiv Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” – BCU, cu susținerea MNLR și a Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România – APLER.

Festivalul, prilejuit de suta de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial, a reunit mesageri culturali din capitalele celor zece țări de astăzi ale căror teritorii au rezultat din dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar: România și Republica Moldova (atunci laolaltă, în urma Marii Uniri), Cehia și Slovacia (desprinse din Imperiu ca un singur stat: Cehoslovacia), Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, plus Austria și Ungaria, în granițele lor lingvistice (cele zece state de azi au fost – deci – doar opt la 1918). Program ramificat, multiartistic, cu foarte numeroși participanți din Praga, Bratislava, Tallinn, Riga, Vilnius, Varșovia, Viena, Budapesta, Chișinău și București: expoziții, conferințe, lecturi publice, lansări de cărți, concerte, spectacole de teatru, proiecții de filme, descinderi în licee, „ateliere” creative pentru copii.

În ce privește Strada…, a fost la începuturi un minitârg de carte în aer liber, extins de-a lungul anilor către un profil de festival literar-editorial, cu standuri, lansări și recitaluri de poezie și muzică.
Din multitudinea de atracții ale celor două evenimente, aleg aici doar câteva exemple:

● expoziția Confluențe 100, de la Galeria Galateca, cu 20 de artiști din cele zece țări (patru baltici, trei cehi, doi basarabeni și trei din România actuală); români: clujeano-canadianca Arina Ailincăi, cu o lucrare de ceramică în manieră proprie, cu două capete de astă dată concrescute, spate-n spate, cu cefele topite una-ntr-alta, sprijinite a reflecție într-o singură pereche de palme comună, cu ochii închiși a meditație, cu trăsături expresive, vag asiatice, deopotrivă sculptate și pictate (postură exersată cândva și cu figuri cu trăsături europene); ieșeanul Dragoș Pătrașcu, grafician, autor de obiecte și instalații, aici cu un tablou intitulatDormind cu Gellu Naum, de fapt un fundal negru pe care ies în relief rânduri-rânduri de cuvinte, versuri sau fragmente de versuri – măcar o parte dintre ele – ale poetului, în mijlocul părții de jos a suprafeței fiind fixată o… pisică încolăcită, în realitate din blană de… iepure, altfel de aspect îndeajuns de realist, aluzie – pentru cunoscători – la relațiile foarte speciale pe care soții Lygia și Gellu Naum le-au avut cu Japonica și cu Bonnie, cele două feline de casă la care au mărturisit și public cât de mult au ținut; și gravorul bucureștean ZuZu Caratănase, în linia știută;

● expoziția de desene, fotografie, video Alb-Negru, în holul de la etaj al BCU, selecție de colegi români ai excepționalei graficiene Anca Boeriu, aici în dublu rol, curatorial și de artistă, alături de Carmen Apetrei, Mirela Anura, Horia Boboia, Aurora Kiraly, Mircea Florian, Emilia Persu, Rareș Pantea, Ioana Mitrea, Raluca Ilaria Demetrescu, Irina Florescu; ● spectacolul după Fata Morgana a lui Dumitru Solomon, în regia / „direcția de scenă” lui Victor Ioan Frunză, cu trupa sa de tineri actori și cu scenografia Adrianei Grand, la Teatrul Dramaturgilor Români de pe Calea Griviței (în sediul secundar al MNLR), din seria „recuperărilor” de piese comico-satirico-poetico-absurdiste românești din ultimii ani, de la Caragiale la Mihail Sebastian și la Eugen Ionescu, de la Teodor Mazilu la Solomon, cele cu subiecte din perioada comunistă recurgând și la reconstituiri minuțioase și astăzi foarte hazoase de decoruri de epocă, aparte de scenografiile imaginativ-experimentale ale celorlalte montări semnate de tandemul Frunză-Grand, după Shakespeare și alții de oricând, de pretutindeni;

● expoziția 4×4.Instalația de cArte, vernisată tot la Galateca, după săptămânaConfluențelor 100, cu prezentarea unui volum-casetă bibliofilă în tiraj limitat și cu o lectură colectivă, finalizare a unui proiect care a adus alături patru poeți, Dan Mircea Cipariu, Florin Iaru, Simona Popescu și Andra Rotaru, și patru artiști vizuali, Cosmin Paulescu (Cozo), Ilina Schileru, Gabi Stamate și Mihai Zgondoiu (inițiatori: primul și ultimul), care s-au întâlnit de patru ori, au compus individual, textual și vizual, în intervale și au colaborat la patru poeme colective tip „renshi”;

● minunatul concert de grup FloriMan, al lui Mircea Florian & companionii, în aer liber, între statuia lui Carol I din Piața Palatului Regal și intrarea principală în BCU;

● și grandioasa cantată de jazz Saeculum compusă și dirijată de Mircea Tiberian, cu un multinațional Ansamblu al Capitalelor Centenare, pe scena Teatrului de Comedie.

Asupra celor două concerte voi reveni cu analize amănunțite, după ce ducem la capăt inventarul cultural de vară-spre-toamnă…

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele