General Rafael Urdaneta Bridge is located at the outlet of Lake Maracaibo, in western Venezuela. Foto: pixabay.com

Chiar dacă Venezuela este la mii de kilometri distanță de România, românii trebuie să fie atenți și la ce se întâmplă în această țară sud-americană. În primul rând, pentru a vedea cum evoluează criza internă în care se află prins în acest moment Caracasul, o situație disperată, rezultată din excesul de măsuri naționaliste sub drapel socialist. Ce fel de soluție va fi folosită pentru rezolvarea acestei crize interne ne va spune lucruri interesante despre relația de secol 21 dintre stânga și dreapta.

Actuala situație politică a Venezuelei a ajuns la punctul de fierbere în special din cauza eșecului politicilor socialiste aplicate în economie de Hugo Chavez și de succesorul său, actualul președinte, Nicolas Maduro. Ales președinte în 1998, Hugo Chavez a pus în practică un program politic socialist, ce a inclus naționalizarea industriilor principale, inclusiv cea a petrolului, și demonizarea investitorilor internaționali. Pentru a căpăta sprijin politic și financiar pentru acțiunile sale iresponsabile, Hugo Chavez s-a autodeclarat marxist și și-a dezvoltat relațiile cu regimuri asemănătoare, precum cele din Cuba sau din Bolivia. Inclusiv politica sa externă a fost subsumată acestor imperative, nu de puține ori poziționările internaționale ale Caracasului căpătând puternice accente antiamericane. În timp, această atitudine a fost cea care i-a atras simpatia Rusiei și pe cea a Chinei.

Nicolas Maduro a moștenit abordarea „chavismo” a predecesorului său, fiindu-i mai mulți ani ministru de externe. De profesie șofer, lipsit de charisma înaintașului, s-a confruntat cu contestarea politică încă de la venirea sa la putere, în 2013, când a câștigat alegerile doar cu o diferență de 1,6 puncte procentuale. Prin demagogie și populism, a agravat o situație economică deja precară. În acest moment, Venezuela este o țară prăbușită economic, cu hiperinflație. Conform unui studiu realizat de Adunarea Națională, parlamentul venezuelean, în 2018 inflația anuală a fost de 1 300 000 %, iar pentru 2019, FMI a estimat o inflație de 10 milioane %. La fiecare 19 zile, prețurile se dublează, Venezuela ajungând o țară ce se confruntă cu lipsuri grave, în special pe zona alimentării cu alimente, energie sau cu medicamente. În ciuda unor bune intenții, generate de polarizarea socială mare, politicile economice socialiste s-au dovedit pe termen lung a fi falimentare. S-a dorit astfel introducerea controlului prețurilor pentru a face produsele de bază mai accesibile. Dar astfel de măsuri populiste au descurajat producătorii locali, anulând ideea de profit. Ca urmare, multe făbricuțe, ferme sau chiar mari unități manufacturiere au dat faliment, alimentând dezastrul economic. Din disperare, din lipsă de locuri de muncă și din cauza penuriei accentuate de alimente, peste trei milioane de venezueleni au părăsit țara, căutând refugiu în țările din jur, în SUA sau în Spania.

Pe de altă parte, rezolvarea situației din Venezuela ne poate devoala modul în care marile puteri intenționează să se raporteze la astfel de situații. Deja polarizarea internațională este foarte interesantă, generată de gruparea țărilor lumii în două tabere. Una, pro-democrație, care insistă pe alegeri generale anticipate, poporul venezuelean urmând să hotărască liber cine-i va fi președinte. Această tabără este cea mai numeroasă, fiind compusă din SUA, mai toate țările europene, inclusiv Franța, Marea Britanie și Germania, și mai toate țările din America de Sud, în special cele mari, Brazilia și Argentina.

Cealaltă tabără, formată în special din țări cu conduceri autoritare, precum Rusia sau China, îl sprijină pe Nicolas Maduro, nu neapărat din dragoste pentru venezueleni, ci datorită unor bine conturate interese geopolitice. Rusia a investit deja mai multe miliarde în regimul Maduro și vrea să fie sigură că-și recuperează banii. Mai mult de atât, Rusia are un interes major în limitarea producției de petrol a Venezuelei. Caracasul are imense rezerve de petrol, printre cele mai mari din lume. Dacă producția ei de petrol ar crește și el ar fi pompat masiv pe piețele internaționale, prețul internațional al petrolului ar scădea și Rusia ar pierde sume importante de bani. Pe fondul multiplelor probleme sociale ale Moscovei, o astfel de evoluție ar da mari bătăi de cap rușilor. Nu în ultimul rând, atât Rusia, cât și China râvnesc la poziția geopolitică a Venezuelei, de unde, strategic și militar, pot fi supravegheate operațiunile militare americane din Caraibe și Atlanticul de Sud. Deja, demonstrativ, rușii au trimis două bombardiere într-un zbor de antrenament până în Venezuela și înapoi. Având sprijinul regimului de la Caracas, rușii și chinezii ar putea, pentru prima dată de la lansarea ei, contesta doctrina Monroe. Ce se întâmplă în America Centrală și de Sud nu ar mai fi de interes doar pentru Washington.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele