Un sondaj Open-I Research, realizat la iniţiativa RePatriot, indică faptul că 47% dintre românii emigraţi îşi doresc să se întoarcă. Vestea proastă este că această cifră este, de fapt, în scădere cu 10% faţă de 2017.
Cu alte cuvinte, mesajul real ar putea fi rezumat așa: tot mai puțini români vor să revină din emigrație.
De ce s-ar întoarce, totuși? În primul rând, sunt familia, prietenii sau viaţa socială. Într-adevăr, acestea sunt elementele cel mai greu de găsit, odată aleasă calea emigrării .
Potrivit studiului „vreau să fiu din nou acasă” este motivul simplu invocat de 73% dintre respondenți.
Și care ar fi motivele pentru care nu ar mai dori să se întoarcă? Românii din diaspora au indicat, pe primul loc, corupţia, apoi viaţa politică actuală, mentalitatea românilor, nivelul de trai şi, iarăși, lipsa oportunităţilor în România.
Suntem în plin paradox. Pe de o parte, o economie în creștere are nevoie disperată de forță de muncă – patronatele vorbesc de un deficit care merge până la un milion de angajați. Pe de altă parte, conform datelor statistice prezentate chiar de guvernul de la București, prin vocea ministrului românilor de pretutindeni, Natalia-Elena Intotero, aproximativ 9.700.000 de români trăiesc în străinătate.
Cifra, care cuprinde, de bună seamă, și comunitățile „istorice” din diaspora, a mirat pe multă lume prin dimensiunea ei. Poate că este, totuși, exagerată. Dar, în orice caz, vorbim despre câteva milioane de români calificați și dornici de muncă aflați în afara țării.
Soluția imediată, la care antreprenorii au început să recurgă tot mai des, este apelul la forță de muncă din străinătate – și aici, autoritățile se îndreaptă mai ales către state asiatice, precum Vietnam, Nepal sau Filipine. Sunt câteva argumente importante aici: motivația acestor oameni, care vor să scape de o sărăcie cruntă, dorința lor de a se adapta social și șansele mai mari de integrare în raport cu migranți proveniți din alte zone geografice.
Guvernul a aprobat pentru 2019 un contingent de 20.000 de lucrători nou-admişipe piaţa forţei de muncă din România, în anul 2019, cu 5.000 mai mulți față de anul 2018 – vorbim aici despre angajați extracomunitari.
Noua majorare pe piața muncii vine după ce în anul 2018 guvernul suplimentase oricum cu 8.000 contingentul de lucrători nou-admişi, față de 2017. Iar cererea patronatelor este în continuă creștere. Probabil, guvernul va aproba pentru 2020 un plafon și mai ridicat.
Cu aducerea românilor, însă, este mai complicat, și simplele măsuri de ordin administrativ se dovedesc, până la urmă, apă de ploaie. Guvernul vine cu argumentul creșterii economice și al creșterilor salariale. Doar că veniturile substanțial mărite s-au înregistrat mai cu seamă în sectorul public.
Este adevărat, Executivul nici nu are prea multe pârghii pentru a determina creșteri salariale în sectorul privat, în afară de cea a salariului minim, pe care a apăsat în forță. Salariul minim s-a dublat în ultimii patru ani, spre disperarea patronatelor, aceleași care se plâng de lipsa forței de muncă pe o piață europeană liberalizată.
Este nevoie, așadar, de mai mult, atunci când vorbim despre atragerea românilor din străinătate sau ținerea pe loc a celor care încă nu și-au făcut bagajele.
Mai întâi, privind către cifrele sondajului, este vitală schimbarea percepției de țară coruptă, puternic accentuată în ultimii ani. Au fost anii asaltului coaliției majoritare asupra justiției, însoțit de un discurs populist antieuropean care a cuprins și demonizarea diasporei. Au fost anii puternicelor proteste de stradă, iar represiunea din 10 august 2018 a contribuit enorm la formarea imaginii României de țară în care nu merită să te întorci. În definitiv, după ce că-ți cer șpagă, te mai și gazează!
Niciun program serios nu poate începe de altundeva decât de la schimbarea profundă a administrației, alături de o anchetă cinstită și în profunzime a evenimentelor din 10 august 2018.
Vine apoi necesitatea reformării serviciilor publice. Vrem ca românii să se întoarcă pentru a-și cheltui acasă pensiile dobândite în străinătate? Ar fi o resursă importantă, dar pentru asta avem nevoie de sisteme de sănătate performante. Vrem să revină românii mai tineri, cu copii de școală? N-o vor face, în actuala stare a învățământului… Cum n-o vor face nici într-o țară lipsită de autostrăzi, dar cu trenuri mizerabile.
La rândul lor, municipalitățile trebuie să ofere servicii de calitate, la standarde europene. Nu panseluțe de sute de euro bucata, ci transport public eficient.
Și tot nu este de ajuns. Guvernul, singur, nu poate face nimic fără cooperarea cu sectorul privat – acesta trebuie să ofere salarii mai mari, dar, pentru asta, chiar sectorul privat are nevoie de o restructurare, pentru a deveni mai competitiv, altfel de unde să plătească mai mult? Iar restructurarea sectorului privat, încurajarea start-up-urilor și a industriilor creative chiar au nevoie de sprijinul guvernului.
Până la urmă, România îi poate atrage pe români pe măsură ce va deveni mai curată, mai eficientă și, până la urmă, mai „cool”. Guvernul, municipalitățile și sectorul privat ar putea să lucreze la asta. Sau nu.
