România se află într-o situație paradoxală: în plină creștere economică, guvernele se străduiesc, parcă, să ia decizii economice care să destabilizeze economia.

Cum cheamă România criza? Prin mai multe canale. Cel mai vizibil, prin deteriorarea continuă a echilibrelor economice. Deficitele, bugetar, de cont curent și al balanței comerciale, au crescut în ultimii doi ani. Datoria publică a scăzut ca procentaj din PIB, dar, în valoare nominală, acest indicator înregistrează o creștere constantă.  În primele 11 luni ale anului 2018, datoria publică era de 34,2 miliarde de euro, în creștere față de anul precedent cu 698 milioane de euro.  

Mai mult chiar, anul acesta, plafonul datoriei publice a crescut, în baza legii, până la 40%, ceea înseamnă aproximativ 400 de miliarde de lei, dacă PIB-ul de 1.000 de miliarde de lei va fi confirmat de realitate.

Indicatorii asumați prin actualul proiect de buget (un plafon de 40% al datoriei publice din PIB și un curs mediu valutar de 4,62 lei pentru un euro) ar duce datoria publică la un nivel exorbitant, de 86 de miliarde de euro. Ceea ce înseamnă în valoare nominală o creștere cu 250%. 

România, pe contrasens cu creșterea deficitelor

Deficitul bugetar a fost în creștere. În pofida faptului că multe state europene și-au redus deficitul bugetar, România nu se află printre ele. Dimpotrivă, deficitul s-a aflat, în ultimii doi ani, la limita a 3% din PIB și a crescut în termeni nominali. Această evoluție ne arată că perioada de creștere nu a fost însoțită de o însănătoșire a finanțelor publice și, totodată, că o eventuală schimbare a ciclului economic va găsi economia românească nepregătită. Când altfel este un moment mai bun pentru o economie să își reducă deficitul bugetar decât în anii de creștere economică?

Concret, anul trecut, deficitul bugetar a fost de 27,3 miliarde de lei, adică 2,88% din PIB, iar în anul 2017, deficitul bugetar era de 24,2 miliarde de lei, ceea ce reprezenta 2,84% din PIB. Raportarea la procentajul din PIB poate fi uneori înșelătoare. În sensul că deficitul poate părea că stagnează, dar, de fapt, în termeni nominali există o creștere care înseamnă un necesar mai mare de finanțare. Spre exemplu, anul trecut, nevoia de finanțare ca urmare a creșterii deficitului a fost de trei miliarde de lei. Anul acesta, deficitul din proiectul de buget este de 36 de miliarde de lei, o creștere-record, cu aproape 15%.

De exemplu, în trimestrul al treilea al anului trecut, numai 10 economii din UE 28 mai aveau deficit bugetar. „Campioanele” erau Franța, 3,1% din PIB, și România, 3,6% din PIB.

Deficitul de cont curent este pe locul al doilea în Uniunea Europeană

La fel se întâmplă și în ceea ce privește deficitul de cont curent. Economiile europene își echilibrează contul curent, în timp ce România are un deficit tot mai mare. Există chiar un paradox: în trimestrul al treilea al anului trecut, atunci când există date comparabile la nivel european, România are cel mai mare deficit de cont curent din Uniunea Europeană, după Marea Britanie. În termeni nominali, deficitul de cont curent era de 3,2 miliarde de euro, al doilea cel mai mare după cel al Marii Britanii, economie care a atins nivelul de 35,4 miliarde de euro. De asemenea, există doar 10 economii europene care mai au deficit de cont curent. 

Balanța comercială s-a deteriorat și ea în mod constant. Exporturile au crescut, dar nu atât de rapid ca importurile. Economia, aflată în plin avânt, a importat tot mai mult, ceea ce a dus la creșterea deficitului.

Anul trecut, exporturile de bunuri au crescut cu 8,1%, până la 67,7 miliarde de euro, dar importurile au avansat cu 9,6%, până la 82,8 miliarde de euro. Astfel că deficitul comercial s-a adâncit până la 15,1 miliarde de euro (un plus de 16,1% faţă de anul precedent), cel mai mare nivel din 2008 încoace.

Comerțul internațional va scădea sub presiunea evoluției din Zona Euro

Potrivit unei analize a Băncii Transilvania, dinamica exporturilor va decelera, anul acesta, până la 5,3%, ca urmare a maturităţii ciclului economic din Zona Euro, a tensiunilor comerciale globale şi a evoluţiei cursului real efectiv al leului. De asemenea, dinamica importurilor se va atenua până la 5,8% în acest an, ca urmare a schimbării politicilor economice interne.

Dar nu este doar atât. Inflația a explodat practic anul trecut, iar dobânzile au crescut. Este adevărat, într-un moment în care tendința de creștere a dobânzilor, inițiată de Rezerva Federală, în Statele Unite, a dat un impuls de creștere a dobânzilor în economia globală. O tendință pe care România o accentuează „turnând gaz peste foc”, prin politicile fiscale și salariale.

Creșterea economică pare că „a luat mințile” politicienilor români de la putere, care au dus în ultimii doi ani politici de creștere a salariilor în sectorul bugetar și al pensiilor. Rezultatul este că toate echilibrele obținute cu sacrificii în perioada crizei și imediat după aceea au fost ratate în doi ani. În anul 2016, România îndeplinea toate criteriile de convergență nominală. Anul acesta, mai sunt îndeplinite doar două criterii: nivelul datoriei publice din PIB și cel al deficitului bugetar (dacă nu cumva acesta va fi reevaluat după publicarea datelor privind calculul prin metoda ESA).

Anvelopa salarială bugetară va ajunge, anul acesta, la 10% din PIB, un nivel aflat peste cel considerat în perioada postcriză ca optim, de 8% din PIB.

Este ceva rău în creșterea salariilor?

Există întrebarea: este ceva rău în creșterea salariilor bugetare? În aparență, nimic, doar că efectele în economie sunt tot mai vizibile. Pe de o parte, cresc așa-numitele cheltuieli rigide, adică cu salariile bugetare și asistența socială. Ele dețin o cotă tot mai mare din buget (din veniturile bugetare și din produsul intern brut), ceea ce face ca în cazul unei schimbări a ciclului de creștere care va duce la o scădere a veniturilor bugetare, finanțarea cheltuielilor rigide să devină complicată. 

Investițiile publice sunt o temă controversată. Cifrele prezentate de guverne sunt întotdeauna pozitive, iar analizele independente indică o scădere continuă a investițiilor efectiv realizate. Anul trecut, bugetul de stat a inclus la capitolul investiții și cheltuielile de apărare, ceea ce a umflat cifrele. Anul acesta, proiectul de buget este și mai generos în ceea ce privește cheltuielile cu investițiile, dar Consiliul Fiscal atrage atenția că ritmul de creștere este peste măsură de optimist. Mai exact, o creștere a investițiilor de la 34 de miliarde de lei (anul trecut) la 47 de miliarde de lei, în anul 2019, este practic imposibilă.

Cum să „jumulești găina de toți fulgii”

În ultimii doi ani, guvernul a declanșat o politică de absorbire a banilor de la companiile de stat. Astfel, o bună parte a rezervelor financiare ale firmelor de stat au luat drumul către buget, prin distribuirea de dividende excepționale. Guvernul își propune să continue și anul acesta politica dividendelor excepționale de la firmele de stat. Dacă va mai găsi câte ceva în seifurile acestor companii.

Spre exemplu, recent, ministrul finanțelor decreta că Portul Constanța are un profit prea mic, de numai 20 de milioane de euro. Probabil că raportarea era făcută la nevoia neostoită de bani a bugetului.

Deocamdată, efectele politicii de capturare a banilor din companiile de stat pot fi doar bănuite. O parte dintre firme vor trebui să amâne unele investiții. Romgaz, de exemplu, construiește o centrală electrică pe bază de gaze naturale. Construcția se află în întârziere, după cum a declarat, recent, ministrul energiei, Anton Anton. De aceea, ne putem întreba dacă firma de stat mai are fonduri suficiente pentru a duce la bun sfârșit investiția programată. De asemenea, Transgaz, o altă companie de stat, derulează un proiect important privind gazoductul BRUA, finanțat și din bani europeni.

Cert este că bugetul pe anul acesta nu va mai miza, ca anul trecut, pe veniturile nefiscale, proiectul de buget indicând o scădere cu 1,9% a acestor venituri. 

Creșterea deficitelor, decapitalizarea companiilor de stat, creșteri de salarii în sectorul bugetar și penalizarea firmelor performante din sectorul privat prin impunerea unor taxe – acestea sunt ingredientele prin care Guvernul României riscă să provoace criza.