Manual de utilizare a informației în lumea modernă

43
6 minute de lectură

Ne aflăm într-o săptămână importantă pentru mandatul lui Donald Trump. Procurorul general William Barr a publicat, luni, raportul anchetei asupra complotului de influențare a alegerilor din campania Trump de către Rusia.

După doi ani în care, în discursul multor voci din presă și din opinia publică, America era condusă de un președinte-agent rus, ancheta s-a încheiat fără să acuze pe nimeni din campania lui Trump de complot și nerecomandând vreo investigație pe tema unei posibile obstrucționări a justiției.

Însă, în locul retractării acuzațiilor, răspunsul criticilor președintelui a fost să atragă atenția asupra unui citat al procurorului Robert Mueller pe subiectul obstrucției justiției cum că, „deși acest raport nu concluzionează că președintele a săvârșit o infracțiune, nici nu îl exonerează”. Concluzionează prin această afirmație că raportul este insuficient pentru a demonstra inocența președintelui și, ca atare, că este justificabil să continue să îl acuze pe acesta nu numai de obstrucționare a justiției, ci și de complot cu Rusia.

Indiferent dacă această reacție provine din rea-voință sau din ignoranță, ea se bazează pe o înțelegere distorsionată a procesului judiciar. Pentru ei, ca Trump să fie declarat nevinovat este nevoie de dovezi, dincolo de orice îndoială. Însă în orice sistem juridic rezonabil datoria de a dovedi este a acuzatorului, nu a acuzatului — prezumția oricărui proces ar trebui să fie cea de nevinovăție, nu invers.

            Exonerarea în sine este atribuțiunea judecătorului, nu a procurorului; Mueller nu l-a exonerat pe Trump fiindcă nici nu avea cum, nici de ce — ca să fii exonerat, trebuie mai întâi să fii acuzat, iar cel care îl putea acuza pe Trump era tocmai Mueller, care a stabilit că nu are pe ce baze să o facă.

Un alt caz bizar de anul acesta l-a avut în prim-plan pe actorul Jussie Smollett. Pe 29 ianuarie, Smollett a anunțat poliția că a fost agresat de doi suporteri ai lui Trump din cauza etniei și a orientării sale sexuale. Imediat, voci din presă și din opoziție au început să vorbească despre incident, criticându-i pe cei ce aveau dubii în legătură cu veridicitatea atacului, numindu-l pe președinte responsabil pentru cele întâmplate și atacul, drept „o tentativă de linșaj modern”. Câteva săptămâni mai târziu, poliția din Chicago l-a arestat pe Smollett, acuzându-l că și-a înscenat atacul.

Prezumția de nevinovăție nu și-a făcut apariția nici în acest caz, presa devenind brusc convinsă de acuzațiile poliției. Asta, până marți, când procurorul și-a retras toate acuzațiile.

Se poate ca aceste situații să aibă simpla explicație că fundamentele sistemului juridic sunt greu de înțeles chiar și pentru jurnaliști. Însă tendința presei de a scoate informațiile din context și de a sări năvalnic la verdicte nu se limitează la domeniul juridic.

Pot oferi un exemplu din experiență. În ultimii ani, în universitățile americane au fost locul unor proteste violente la adresa vorbitorilor conservatori. Unul dintre cele mai violente evenimente s-a întâmplat tocmai în cadrul unei dezbateri din campusul facultății mele, când un grup de protestatari i-au sucit gâtul opozantei unui autor conservator, fiindcă aceasta îndrăznea să interacționeze cu el, în loc să protesteze cu ei.

Presa conservatoare a raportat aceste violențe ca dovezi ale faptului că universitățile americane de elită sunt ostile față de conservatori și că sunt precis orientate ideologic pentru a oferi o educație onestă.

Deși violențele au fost într-adevăr deplorabile, urmărind de aproape aceste situații, știu că nu sunt întocmai reprezentative pentru academie. De fapt, școala mea a dezavuat cele întâmplate și, realizând că mulți studenți nu sunt destul de expuși la păreri politice contrarii, a început să organizeze lunar câte o conferință cu vorbitori conservatori.

Europa lasă uneori adevărul în urmă în moduri chiar mai ridicole. După ce Marea Britanie a votat să părăsească Uniunea Europeană, Google Trends a anunțat că a doua cea mai populară căutare pe Google în ziua următoare a fost „ce este Uniunea Europeană?”. Din acest titlu, continentul s-a convins că cei care au votat „Leave” nu înțelegeau ce este UE — mi s-a adresat argumentul chiar acum câteva luni.

Evident, raționamentul este absolut ridicol — un trend efemer pe Google nu este nici pe departe proporțional cu referendumul cu cea mai mare participare din istoria țării, iar dacă și-ar fi bătut capul cineva să citească mai multe propoziții publicate de Google, ar fi aflat că trendul a fost în mod special stârnit de căutări din Irlanda de Nord și Scoția, ambele votând „Remain”. Însă nu e oare mai ușor să considerăm inculți adversarii politici?

Probabil că presa de stânga știe că observația lui Mueller nu îl incriminează pe Trump, dar dacă o ajută să-l suspende, ce contează că induc puțin publicul în eroare? Mulți dintre jurnaliștii conservatori știau că situația academiei este mai nuanțată, însă este mai ușor să atragi atenția descriind apocalipsa. Nu era greu să afli nici cauza trendului de pe Google, dar de ce-ai face-o, dacă scopul e denigrarea referendumului?

Motivul acestui fel de raportare la realitate a fost exprimat răspicat în emisiunea americană „The View”, în urma a încă unui eveniment de acest tip. După ce presa a atacat încă o dată nefondat un suporter adolescent al lui Trump, Whoopi Goldberg s-a întrebat: „De ce facem întotdeauna aceeași greșeală?”. Iar coprezentatoarea ei, Joy Behar, a răspuns triumfal: „Fiindcă suntem înverșunați să-l suspendăm pe Trump”.

De ambele părți ale baricadei, vocile prezente în dezbaterea publică și în presa contemporană au ajuns să vadă adevărul ca fiind inferior misiunii lor de a salva lumea. Cel mai puțin devotați cruciadei proprii se conformează și ei trendului, fiindcă frica îi ține pe oameni dependenți de și mai multe informații.

Însă să ne lamentăm de situația în care ne aflăm nu ne ajută cu nimic. Ce ne poate ajuta însă este să realizăm că așa stau lucrurile și să pornim de la premisa că orice citim este, probabil, mai puțin grav decât este prezentat, că putem răbda o săptămână, două, până să ne facem o părere, și că viața merge sigur înainte.

Matei Epure
Matei Epure s-a adăugat echipei Reporter Global pe poziția de columnist în Septembrie 2018. Înainte să scrie pentru RG, a lucrat ca programator la Google și a absolvit studiile Middlebury College cu diplome în muzică și informatică.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele