Când marile partide se luptă pentru mize mari, micile partide și le aranjează pe ale lor și se dovedesc indispensabile pentru un taler sau altul al balanței.
Bunăoară, moțiunea pe care PSD intenționează să o depună ca răspuns la angajarea răspunderii guvernului pe alegerea primarilor în două tururi se sprijină pe umerii UDMR. Insuficient de largi însă pentru a și trânti guvernul, așa încât alte câteva voturi sunt indispensabile. Dacă e să ne încredem în președintele Iohannis și premierul Orban, nu s-ar pune problema ca acestea să vină de la liberali, așa încât tot pe niște partide mici s-ar pune baza. Dacă nu chiar pe USR.
ALDE, aliat-independent
ALDE încearcă să rămână în liga partidelor care contează și să facă uitată rușinea de la europarlamentare. Nu va vota moțiunea de cenzură din motive lesne de înțeles. Pe de o parte, dacă s-ar putea ajunge la alegerea primarilor în două tururi, ca orice partid mic, ALDE mai poate spera să prindă câteva locuri de primari. În plus, alegerile anticipate ar putea fi sfârșitul pentru partidul lui Călin Popescu Tăriceanu, dacă fostul liberal nu găsește un subterfugiu pentru o supraviețuire alături și împreună cu PNL. „Îi cer lui Orban și PNL să analizeze această soluție a alegerilor anticipate, având în vedere că nu există un motiv solid care să justifice această procedură, bineînțeles, dincolo de planurile electorale”, a declarat Tăriceanu. Adevărul este că, totuși, Călin Popescu Tăriceanu este un om politic suficient de în vârstă pentru a înțelege că doar o mișcare deosebită îl mai poate salva și suficient de tânăr să nu vrea să se pensioneze, ci să facă acea mișcare salvatoare. Până atunci, liberal-democrații joacă totuși cartea aliatului la guvernare, dar care își exersează în doze mici accesele de independență. Călin Popescu Tăriceanu și Varujan Vosganian își împart judicios rolurile și vocile pentru a arăta că Alde este în arcul puterii, dar cu o voce distinctă și cu veleități de opoziție când și când. Așa se face că liderii ALDE reiterează ideea că ar putea să pună și ei umărul la dărâmarea guvernului printr-o moțiune de cenzură, dacă Ludovic Orban și ai lui au de gând să își asume răspunderea pe desființarea Secției Speciale pentru Magistrați.
Pro România: consolidarea cere timp
Fiecare cu moțiunea lui în gând, căci și Victor Ponta întrezărește una ca posibil atac la adresa viziunii guvernului în materie de sănătate. Până atunci însă, Ponta încearcă să câștige capital electoral și criticând guvernul, și folosindu-se de acesta. Declară că nu votează moțiunea de cenzură pentru că este în favoarea ideii de alegere a primarilor în două tururi. Pro România este un partid mic și nou, înființat abia în 2018, iar singurele alegeri la care a participat sunt europarlamentarele, unde a făcut un scor peste așteptări. Alegerea primarilor în două tururi l-ar favoriza, iar Victor Ponta a sunat deja mobilizarea în teritoriu. „Aveţi autonomie totală din partea mea de a gândi alianţe locale pre şi postelectorale, cu condiţia să ştiu că sunteţi peste tot pregătiţi cu candidaţi şi că începeţi practic bătălia pentru campanie. Nu vreau să jucăm cu Pro România la mize mici, nu vreau să ne vindem şi noi votul, cum au făcut ALDE, PMP, să ne dea un subprefect, un director de nu ştiu care, un secretar de stat, eu vreau în 2024 să jucăm la cele mai mari mize politice. Să avem o şansă reală să câştigăm preşedinţia ţării, să formăm guvernul, să câştigăm europarlamentare, să câştigăm alegeri locale”. Și totuși, mic și nou cum e el, Pro România e un partid care supraviețuiește cu greu. Din decembrie și până acum, au părăsit partidul câțiva lideri fondatori, nume cu rezonanță în partid. Primul a fost Mihai Tudose, au urmat Sorin Câmpeanu și Daniel Constantin, oameni pe care Victor Ponta îi pomenea adesea ca fiind numai buni pentru niște funcții mari în stat, la o adică, de ce nu, de prim-ministru. Iar cauza plecării tuturor poartă un nume: Victor Ponta. Pe de altă parte, fostul prim-ministru este și cel care a eșuat în strategia de după căderea guvernului Dăncilă: partidul său a fost esențial în căderea PSD în opoziție, dar supraestimându-și importanța nu s-a ales cu nimic. Deocamdată, liberalii se descurcă bine mersi și fără Pro România în parlament (ba chiar îi iau și din membri, vezi cazul lui Daniel Constantin și Sorin Câmpeanu), iar Victor Ponta și cei care i-au rămas alături tatonează o alianță cu PSD. Un PSD care nu spune nu unei astfel de alianțe, dar ai cărei lideri actuali sunt fermi pe poziție: Victor Ponta nu are ce căuta înapoi în partid. În aceste condiții, Pro România caută să se individualizeze pe stânga ca formațiune modernă, progresistă. Pentru asta are însă nevoie de ceva timp, motiv în plus să nu schițeze niciun gest în direcția favorizării anticipatelor. Ca și fratelui mai mare, PSD, partidului lui Victor Ponta i-ar conveni alegerile parlamentare la termen, spre iarnă. Până atunci liberalii s-ar mai eroda, ar putea apărea tot felul de probleme delicate cu pensiile și alocațiile, suficiente cât să îndrepte niște alegători mai la stânga sau cel puțin să îi aducă la urne pe cei prea dezamăgiți. Iar din felia aceasta de electorat, în alianță cu PSD sau nu, Pro România poate spera să aibă și ea porția ei.
PMP, fără spațiu de manevră
În schimb, PMP-ul n-a mai așteptat și și-a luat porția de acum. Ce-i în mână nu-i minciună, iar partidul fostului președinte Băsescu are câteva posturi de rang mai mic în guvern. Dacă mai speră să rămână partid de sine stătător multă vreme e discutabil. Are resurse extrem de limitate, pe care le tot reinventează, iar declarația lui Eugen Tomac la Digi24 privitoare la candidatul partidului la Primăria Capitalei o dovedește din plin: „E o decizie pe care o poate lua doar domnia sa, dar vom avea un candidat puternic. Președintele Băsescu oricând poate oferi surpriza pe scena politică. Să nu ignore nimeni mesajul lui când a spus: «Eu nu mi-am încheiat un mandat câștigat în primul tur în 2004». Deci oricând poate oferi o surpriză”.
Dacă PNL, PSD și USR au bătăliile lor de partide mari sau, oricum, cu parlamentari numeroși, nu e mai puțin adevărat că nu le pot duce singure. Au nevoie de partidele mai mici, care au și ele bătăliile lor, cele mai multe, pentru supraviețuire. Iar aici intră inclusiv UDMR, care are dificultăți tot mai multe în ultima vreme, mai ales că două formațiuni mai mici au hotărât să fuzioneze și să formeze Alianța Maghiară din Transilvania.
Într-o declarație la TVR, Marcel Ciolacu avea cuvinte dure pentru comportamentul unor partide mici:
„Am văzut și reacția ALDE și PMP, a celor două partide mici și nesemnificative în sondaje, cu o frică extraordinară de alegeri anticipate. Niște soluții imorale. Vechile soluții imorale”. Imorale sau nu, soluțiile de la aceste partide sunt esențiale pentru formațiunile mari și, dat fiind imprevizibilul din acest an din politica românească, nimeni nu poate ști când și de cine are nevoie… ■