La începutul lunii mai, Marocul și Iranul au întrerupt relațiile diplomatice la nivel de ambasadori. Episodul ar putea fi urmat de un conflict în Maghreb și zona din nord-vestul Africii, la doar câțiva kilometri de frontierele Europei.

Mihai Motoc , Alger

Miza conflictului o constituie Sahara Occidentală. Marocul acuza Iranul că susține, înarmează și antrenează trupele frontului Polisario, luptătorii sahrawi care militează pentru independența Saharei Occidentale, ocupată de Maroc în 1975, după retragerea colonială a Spaniei.

Iranul ar fi folosit drept vehicul militar Hezbollahul libanez, iar ca vehicul diplomatic, personalul ambasadei sale din Alger, tensiunile dintre Maroc și Algeria fiind oricum arhicunoscute și de amploare.

Frontul Polisario, guvernul sahrawi în exil și zeci de mii de refugiați din Sahara Occidentală se află în Algeria sub protecția guvernului de la Alger. Granița terestră dintre Maroc și Algeria este închisă de zeci de ani, diferende teritoriale există încă din 1963, de la „Războiul nisipului” dintre cele două țări, iar acuze reciproce de imixtiuni în afacerile interne, trafic de frontieră cu produse ilegale (cum ar fi droguri) dinspre Maroc și produse petroliere dinspre Algeria sunt la ordinea zilei.

Deși ambele țări maghrebiene sunt majoritar musulmane sunnite, Marocul acuză Iranul, nu pentru prima dată, de tentative de răspândire a shiismului în țara lor și în vecinătate. Pentru acest motiv au mai întrerupt relațiile diplomatice și cu alte ocazii. Iranul nu uită că șahul Mohammad Reza Pahlavi, înlăturat de la putere de revoluția islamică din 1979, și-a găsit refugiul și exilul în Maroc.

Recenta decizie unilaterală a Marocului de a-și retrage ambasadorul și de a-l expulza pe cel iranian de la Rabat are și alte dedesubturi. Influența Arabiei Saudite și a altor actori din Orientul Mijlociu, dușmani declarați ai Iranului, retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul, desfășurarea ostilităților în Siria și Yemen, alegerile din Liban și Irak sunt tot atâția factori care au dus la decizia regelui Marocului.

O dușmănie profitabilă

Puțina presă de opoziție din Maroc, dar și cea a masivei comunități marocane din diasporă, mai ales din Europa, cred că decizia mai are un scop: mutarea atenției dinspre gravele probleme interne cu care se confruntă Marocul către un dușman extern, mai mult sau mai puțin vizibil sau real.

Protestele sociale de amploare, șomajul cu două cifre (peste 33% în rândul tinerilor), creșterea prețurilor, scăderea nivelului de trai și a puterii de cumpărare, corupția generalizată, nepotismul, brutalitatea instituțiilor de forță, justiția discreționară și discriminarea sunt motivele situației de instabilitate din Maroc. În loc să o rezolve, deși ar fi foarte greu, guvernul de la Rabat încearcă să „exporte” criza, iar tema naționalist-revanșardă și populismele ieftine par să fie rețeta adoptată de decidenții din regat, susține presa de opoziție.

Nici Algeria nu se confruntă cu o situație economică mult mai bună. Scăderea prețului petrolului și al gazului natural de anii trecuți a afectat grav bugetul național. Algeria este o țară dependentă de exporturile de hidrocarburi. Peste 90% din veniturile externe, în valută, vin din aceste resurse. Importurile sunt însă pe măsură, deficitul comercial fiind anul trecut de peste 20 de miliarde de dolari, la un PIB de 156 de miliarde de dolari (la nivelul anului 2016).

Numai importurile de produse alimentare depășesc 50 de miliarde de dolari anual. Spre comparație, Marocul a avut un PIB de 101 miliarde de dolari la nivelul aceluiași an 2016. Marocul are o populație de cca 36 de milioane de locuitori, Algeria, peste 41 de milioane. Ambele țări au comunități de emigranți de ordinul milioanelor, mai ales în Europa, în țările francofone și cele mediteraneene de proximitate.

„Revistă de front”

Din punct de vedere militar, Algeria este țara africană cu cel mai mare procent din PIB alocat apărării, peste 6,5% anual, aflându-se în top 10 importatori de armament din lume (unele surse plasează Algeria chiar pe locul 5 în acest top). În același timp, Marocul cheltuie doar cca 3,5% din PIB pentru apărare, dar este și prima țară africană care a investit în sateliți militari de mare precizie. Câteva date: Algeria are 213 aparate militare de zbor, mai mult decât dublu față de Maroc, care are 102. La personal, trupe permanente, Marocul are 198.000 de militari, Algeria, „numai” 124.000. La tancuri și blindate, Algeria conduce cu 1.105 la 871.

În ciuda inamicițiilor politice, populațiile din cele două țări sunt foarte prietenoase una cu cealaltă. Similaritățile lingvistice, atât arabe, cât și berbere, religioase, musulmane sunnite, etnice, culturale și reminiscențele coloniale apropie mult cele două popoare. Familiile mixte, relațiile bune în comunitățile din diasporă și schimburile economice mai mult sau mai puțin legale consolidează această amiciție.

Deși Iranul și Algeria au negat ferm acuzațiile Marocului, tensiunile, atât cele din zona Maghrebului, cât și cele din Orientul Mijlociu cu implicații și în Maghreb, sunt în continuă creștere. După Siria și Yemen, poate fi chiar un nou loc de conflict tip proxy, iar teritorialitatea și noile evoluții internaționale par să mute centrul de greutate al conflictelor în alte zone din lume. Și tot în proximitatea Mediteranei, din păcate.

Români și interese românești în zonă

În ambele țări există și mici comunități românești, de ordinul câtorva sute de persoane. Sunt fie membri de familie ai unor cetățeni maghrebieni, fie lucrători în companiile străine care își desfășoară activitatea în cele două țări. Mai multe familii mixte au însă rezidență în România sau în alte țări europene. La nivel cultural, schimburile se manifestă mai ales prin numărul de studenți marocani și algerieni din România, în creștere de la an la an în ultima perioadă, versus profesori și experți români care vin  la studii de specializare, mai ales în studii islamice, arabe, maghrebiene și orientale sau mediteraneene.

Din punct de vedere economic, schimburile comerciale dintre România și cele două țări la nivelul anului 2015 au făcut din Maroc principalul stat african partener al României, iar din Algeria, al doilea. Spre exemplu, în 2015 am exportat în Algeria produse și servicii de cca 432 de milioane de dolari și am importat de sub jumătate de milion de dolari.