Președintele Emmanuel Macron este în curs de a-și clădi imaginea liderului european care poate discuta cu orice partener, oricât de dificil. După Trump și Putin, iată-l stând de vorbă cu premierul italian Giuseppe Conte, în plină criză a migranților.

L-a invitat pe Donald Trump la parada din 14 iulie 2017, intuind apetența liderului de la Washington, cu egoul său superdezvoltat, pentru manifestări publice grandioase. L-a adus pe Vladimir Putin la Versailles, simțind sensibilitatea acestuia față de simbolurile grandorii imperiale de altădată. Acum, i-a întins mâna premierului italian Giuseppe Conte, după tensiunile pe ruta Paris-Roma generate de criza navei cu migranți Aquarius. Franța a criticat dur refuzul italienilor de a primi vasul în porturile lor, Aquarius ajungând, în cele din urmă, în Spania.

Între timp, guvernul de la Roma a refuzat accesul altor transporturi cu migranți pescuiți de misiunile de salvare din Mediterana. Spunând doar că „nu a vrut să ofenseze Italia”, președintele Macron a lăsat deschisă ușa dialogului.

Și iată că la întâlnirea care a avut loc, totuși, vineri, 15 iunie, cei doi lideri au lăsat să se întrevadă un anumit consens privind spinoasa problemă a migrației.

Roma a auzit ceea ce dorea să audă, și anume îndemnul la o mobilizare mai susținută din partea europenilor pentru a gestiona situația.

„Europei i-au lipsit în ultimii ani eficacitatea și solidaritatea”, a punctat Giuseppe Conte, reamintind că țara sa a simțit adesea că este lăsată singură de către partenerii europeni să se descurce cu miile și miile de migranți care îi invadau plajele și porturile.

„Pe aceste teme nu poate exista un răspuns național. Răspunsul corect este răspunsul european”, a declarat la rândul său și liderul francez, dând astfel satisfacție părții italiene.

Ce ar putea să urmeze?

La Consiliul European din 28-29 iunie ar putea fi decise măsuri privind modificarea „regulilor Dublin”, potrivit cărora statul membru al UE în care un solicitant de azil pune pentru prima dată piciorul este responsabil cu prelucrarea cererii.

Ei bine, asta a funcționat, mai mult sau mai puțin bine, până în momentul în care unele state au început să se confrunte cu un număr atât de mare de solicitări încât nu au mai putut face față. Este cazul Greciei și al Italiei, în primul rând.

Liderii europeni ar putea stabili acum întărirea protecției frontierelor externe și creșterea ajutorului pentru dezvoltare pentru statele de origine ale migranților. Dar și, ceea ce este cel mai important, instalarea de centre europene de triere a migranților pe teritoriul african.

Aceste măsuri ar putea veni în întâmpinarea premierului Conte, care a cerut o „radicală schimbare de paradigmă, o nouă abordare integrată” a chestiunii migranților.

„Putem să revedem politica de azil și regulile noastre colective pentru a evita disfuncționalitățile pe care le cunoaște spațiul Schengen. Trebuie să creăm centre europene în țările de plecare ale migranților înainte că ei să se angajeze în traversarea Mediteranei”, a mai afirmat Giuseppe Conte, aprobat de Emmanuel Macron, care a invocat și el crearea unor „misiuni europene pe celălalt mal” al Mediteranei. De asemenea, cei doi lideri au mai cerut la unison întărirea agenției europene de protecție a frontierelor Frontex și transformarea ei într-o adevărată poliție a frontierelor europeană, idee pe care țările grupului Visegrad nu o văd cu ochi buni.

Se va schimba ceva în Italia?

Cel mai probabil, deocamdată nu. Este de așteptat ca guvernul lui Giuseppe Conte să mizeze în continuare pe închiderea porturilor italiene în fața navelor cu migranți, cel puțin atâta vreme cât Spania va mai rămâne deschisă.

În campania electorală, Liga, care a obținut majoritatea voturilor în Nordul bogat, a promis că va lupta eficient contra migrației ilegale.

Șeful Ligii, Matteo Salvini, care deține funcția de ministru de Interne, are pârghiile instituționale pentru a face acest lucru. De altfel, el este cel care a ordonat Pazei de Coastă să oprească accesul navei Aquarius.

Partenerul de coaliție, Mișcarea 5 Stele (M5S), a câștigat în Sud, mizând îndeosebi pe promisiunea introducerii venitului universal.

Iar dacă promisiunea Ligii privind migranții poate fi pusă în aplicare imediat, cea a M5S costă între 14 și 30 de miliarde de euro și, oricum, necesită mult timp până la îndeplinire.

În aceste condiții, Liga își vede satisfăcut interesul de a-și slăbi partenerul din această coaliție, pe care mulți observatori au văzut-o ca fiind „în contra naturii”.