De ce face referendum acum și ce riscuri își asumă președintele?

Miza lui Iohannis: 500.000 de alegători în plus

Președintele Klaus Iohannis a decis să organizeze referendumul pe Justiție. Își asumă un risc politic mare în anul în care luptă pentru un nou mandat de cinci ani la Palatul Cotroceni.

Cunoscut ca un politician extrem de calculat, această implicare în campania electorală pentru alegerile europarlamentare pare o aventură, din perspectiva mandatului său.

Și asta, pentru că o eventuală ratare a referendumului din lipsă de cvorum îi poate pune în pericol întreaga strategie pentru obținerea unui nou mandat.

Klaus Iohannis, spre deosebire de alegerile din 2016, a decis să intre în arenă și să lupte la baionetă pentru stoparea PSD. Iar asta se întâmplă în campania pentru alegerea unui nou Parlament European, un scrutin considerat până acum în România, lipsit de miză politică.

Decizia președintelui de a organiza referendumul a fost taxată de mulți reprezentanți ai societății civile ca fiind tardivă. Reprezentanții PSD au reușit, deja, prin ordonanțe și decizii controversate ale CCR, să afecteze fundamental sistemul de justiție.

Concluzia lor a fost că nu mai e nimic de salvat, iar referendumul are mai mult un rol politic decât unul de protejare și reparare a sistemului de justiție.

Observația e corectă, dar pentru un om politic, primordial e mesajul – și consecințele exact de natură politică ale acțiunilor sale.

Din perspectiva sistemului de justiție, intervenția președintelui era mai eficientă în februarie 2017, imediat după încercarea PSD de a anula infracțiunea de abuz în serviciu prin Ordonanța 13, dar din perspectivă politică, acel referendum nu putea produce o schimbare politică majoră.

Susținerea publică a PSD ar fi fost mai puțin afectată de un referendum, în comparație cu seria de manifestații publice anti-PSD care au urmat. Nu ar fi avut loc un anumit tip de înțelegere din partea opiniei publice a agendei ascunse a social-democraților și referitor la cât de departe vor liderii acestui partid să meargă.

Și acum, Iohannis își asumă un mare risc. Controlul PSD asupra societății e destul de mare și există posibilitatea să compromită referendumul atât prin campania electorală, cât și la urne, în ziua alegerilor. Să nu uităm că primarii PSD au dezvoltat proceduri stricte de control al votului în mediul rural.

PSD pornește în alegerile europarlamentare de la o intenție de vot de 33%, iar proiecția Parlamentului European pentru luna martie e că social-democrații vor învinge în acest scrutin cu un scor de 29%, la o participare la vot de 33%, adică puțin peste 6 milioane de electori. Aceasta era realitatea înainte de anunțul președintelui Iohannis de a organiza referendumul pe Justiție.

Din perspectivă politică, această consultare populară are scopul de a mobiliza electoratul cu vârsta între 20 și 45 de ani, din mediul urban.

O participare de 36% la europarlamentare, cu numai trei puncte procentuale mai mult decât participarea estimată înainte de anunțarea referendumului, înseamnă un plus de peste jumătate de milion de voturi care se vor duce, în principal, la PNL, USR-PLUS și PMP, cu efectul scăderii PSD spre 24-25%, cu posibilitatea de a pierde aceste alegeri.

Referendumul, în opinia mea, nu va salva în mod direct Justiția, dar dacă va fi validat de peste 30% din cei prezenți la vot, iar PSD nu câștigă alegerile, cele două efecte politice coroborate vor reprezenta cel puțin prăbușirea actualei conduceri a social-democraților.

În comparație cu alegerile din 2016, atunci când Klaus Iohannis a fost retras și, în afară de câteva semne de susținere pentru PNL și Dacian Cioloș, președintele n-a făcut mare lucru, situația s-a modificat radical.

Acesta a dezvoltat o strategie pe care a pus-o în aplicare „pas cu pas”. Nu trebuie uitat că, în ciuda tensiunilor declarate între el și PSD, Liviu Dragnea nu mai are nicio pârghie asupra lui Iohannis. Nu mai are susținere nici în propriul partid pentru declanșarea procedurilor de suspendare a președintelui și, de luni de zile, amenință în stânga și-n dreapta cu o plângere penală pentru înaltă trădare depusă pe numele lui Iohannis. Dar se pare că nu a găsit încă „fraierul” care s-o semneze. Pentru că, așa cum ne-am obișnuit, liderul PSD nu-și asumă nimic.

De fapt, de la începutul anului, se poate spune că singura instituție importantă care-i mai face servicii lui Liviu Dragnea e CCR, dar cu costuri de imagine greu de cuantificat în acest moment.

La nivelul Opoziției și al unei părți importante din societate, există o mare nemulțumire la adresa modului în care funcționează CCR, instituție avertizată și la nivel internațional de organismele de experți cu privire la efectele deciziilor luate.

O altă mare capcană în care a intrat PSD este conflictul deschis cu instituțiile europene cu privire la numirea Laurei Codruța Kovesi în poziția de procuror-șef european. Disperarea de a o compromite pe fosta șefă a DNA a provocat stupoare la Bruxelles și a transformat-o pe doamna Kovesi în erou al luptei împotriva corupției în România.

Dosarele deschise de Secția Specială și punerea ei sub control judiciar au creat o situație dificilă pentru Liviu Dragnea și PSD. Nu știu de ce acesta a crezut că Parlamentul European va da înapoi dacă el va construi un caz împotriva fostei șefe DNA, fără a lua în calcul faptul că o astfel de situație e, practic, imposibilă.

Susținerea de care se bucură Laura Codruța Kovesi în Uniunea Europeană e atât de mare, încât o ratare a numirii în poziția de procuror-șef european poate compromite întregul discurs anticorupție și, ca o consecință, poate prăbuși încrederea cetățenilor europeni în instituțiile comunitare. Acesta e un război pe care Uniunea Europeană nu-l poate pierde.

Comentarii

Emilian Isailă
A început să lucreze în presă în anul 1991. A studiat științe juridice și are un master în jurnalism. În ultimii 25 de ani a fost reporter și editor pentru Evenimentul zilei, Cotidianul, Adevărul și a coordonat editorial reviste, site-uri de sport și lifestyle. În ultimii ani a scris articole despre politica internă și internațională pentru Ziare.com. Participă la emisiuni TV informative și dezbateri în calitate de comentator politic. E pasionat de alergare, participând la curse de maraton.