Moldova și Estonia arată cât de diferite pot fi democrațiile

O țară post-sovietică a învins corupția, cealaltă încă se bate cu ea

Alegeri, murdare și curate

Ediția tipărită | Europa – 28 februarie 2019 | CHIȘINĂU ȘI TALLINN

KAJA KALLAS, o fostă avocată pe concurență și membră a Parlamentului European, este exact tipul de politician profesionist la care te aștepți în Estonia. Ea a preluat conducerea Partidului Reformei, liberal, al Estoniei, anul trecut; sondajele arată că acest partid este cot la cot cu Partidul de Centru de guvernământ. Ea a dus o campanie electorală tehnocrată, concentrându-se pe educație și politica fiscală. Își pierde însă firea atunci când vorbește despre EKRE, partidul populist, antiimigranți și eurosceptic al Estoniei. „Vor să distrugă totul”, spune ea: toate instituțiile care au făcut ca națiunea ei deschisă, înclinată spre tehnologie, să aibă mai mult succes decât „alte țări care au avut același punct de plecare. Uitați-vă, de pildă, la Moldova”.

Chiar așa, să ne uităm la Moldova. Ca și Estonia, și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică în august 1991. Ambele țări minuscule au mari majorități rusești, ambele s-au luptat cu emigrația și cu diminuarea populației. Și totuși, din multe privințe, ele sunt diametral opuse. Estonia a aderat la Uniunea Europeană în 2004, și la zona euro în 2011; candidatura Moldovei la UE s-a împotmolit. Transparency International consideră că Estonia e curată ca lacrima, fiind ce-a de-a 18-a țară cel mai puțin coruptă din lume. Moldova este pe locul 117. Estonia este centrul IT, Moldova, o economie agrară, care se mândrește cu vinurile sale excelente. Ajustat la puterea de cumpărare, estonienii sunt de cinci ori mai bogați decât moldovenii.

Săptămâna aceasta, ambele țări au avut alegeri. Urnele din Estonia s-au închis pe 3 martie, dar votul pe internet a început cu zece zile înainte. Votul din Moldova a avut loc pe 24 februarie. Rezultatele dau oarecare speranțe de progres în Moldova. O alianță de partide reformiste condusă de doi luptători anticorupție, Maia Sandu și Andrei Năstase, a câștigat 27 din cele 101 mandate parlamentare. Partidul Socialist (PSRM), aliniat cu președintele prieten al Rusiei, Igor Dodon, a obținut însă 34. Pe locul al doilea, cu 30 de mandate, este Partidul Democrat (PDM) de guvernământ, un grup nominal pro-european condus de cel mai mare oligarh al țării, Vladimir Plahotniuc.

Dat fiind că ACUM a anunțat că va rămâne în opoziție, va fi aparent nevoie de o coaliție între PSRM și PDM. Plahotniuc ar putea avea însă alte planuri. În Moldova, parlamentarii schimbă adesea partidele, atrași de recompense sau forțați de amenințări. Mai este și partidul lui Ilan Shor, un om de afaceri de 31 de ani, născut în Israel, care, ca parlamentar, se bucură acum de imunitate împotriva deferirii în justiție.

În 2015, Shor a fost ales primar al Orheiului, un orășel modest, la o oră cu mașina la nord de capitala Chișinău. El a donat bani pentru renovarea parcurilor, repavarea străzilor și construcția de locuințe. Anul trecut, a deschis un parc de distracții cu acces liber, numit Orheiland. Orașul e plin de „magazinele sociale” ale lui Shor, care oferă mărfuri la prețuri subvenționate. Trei duzini de autobuze noi defilează pe străzi.

The President of Moldova Igor Dodon gestures during a briefing in Chisinau, Moldova, 25 February 2019. President spoke about breaches at the parliamentary elections on 24 February 2019 and talked about the development scenarios of the situation after elections. EPA/DUMITRU DORU

Întrebarea este de unde vin banii. În 2017, un tribunal l-a condamnat pe Shor pe motiv că a jucat un rol într-o schemă care a folosit împrumuturi false către firme rusești pentru a sifona aproape 1 miliard de dolari din sistemul bancar al țării în 2014. Shor a făcut recurs. El îl acuză pe un alt oligarh, un fost prim-ministru care efectuează o condamnare de nouă ani în închisoare.

Sandu, fost ministru al educației care și-a câștigat admirația pentru lupta împotriva corupției din sistemul de examene, crede că întreaga clasă politică este putredă. Doi rivali cu numele, „(președintele) Dodon și Partidul Democrat, lucrează mână în mână”, spune ea, șantajând țările europene ca să mențină asistența, prin amenințarea să se vor întoarce spre Rusia.

Cu toate acestea, UE a tăiat aproape toate ajutoarele, vara trecută, după ce Năstase a câștigat alegerile pentru primăria Chișinăului, doar ca să le vadă anulate din motive neîntemeiate. Corupția politică și sărăcia i-au împins pe mulți să emigreze. Peste un milion din cei 4,3 milioane de cetățeni ai Moldovei trăiesc în străinătate, iar sumele trimise acasă de ei reprezintă aproape o cincime din PIB.

Dacă politica din Estonia pare plicticoasă, prin comparație, Mart Helme, liderul EKRE, încearcă să schimbe asta. Pe 24 februarie, de ziua națională, EKRE a organizat un marș cu torțe de 6.000 de aderenți prin capitala Tallinn, care scandau Eesti eest („Pentru Estonia!”). Helme compară „așa-numita democrație liberală” cu comunismul, și UE cu Uniunea Sovietică. Partidul său vrea ca predarea în școlile pentru minoritatea rusofonă din țară să fie în limba estoniană și să limiteze numărul de ucraineni care vin acolo în căutare de munci slab calificate. În sondaje, are 17%.

Partidul de Centru al prim-ministrului Juri Ratas strânge cele mai multe voturi rusești. El este obișnuit cu faptul că EKRE exploatează tensiunile etnice. Dar pedalarea pe frică are mai puțină importanță în aceste alegeri, consideră Raimond Kaljulaid, un parlamentar al acestui partid. Tinerii ruși sunt mai bine integrați, iar cultura estoniană înflorește, cu artiști hip-hop și romancieri de succes. După un declin uriaș între 1991 și 2014, populația a crescut în ultimii trei ani. Anul trecut, mai mulți cetățeni estonieni s-au întors în țară decât au plecat.

Cum a evitat Estonia corupția în stil moldovenesc? Unii cred că a făcut alegeri mai bune în faza incipientă, privatizând întreprinderile de stat într-un mod mai transparent. Tarmo Juristo de la Praxis, un think-tank, consideră că băncile scandinave au meritul de a fi stabilit normele în industria financiară. Alții consideră însă că a avut noroc. Lucan Way și Adam Casey de la Universitatea din Toronto susțin că fostele state sovietice s-au democratizat mai bine atunci când au avut o mișcare naționalistă adânc înrădăcinată. Acest curent a fost mai puternic în Estonia, care a fost independentă între 1918 și1940, decât în Moldova, care a fost guvernată timp de secole de România sau de Rusia. Judecând însă după EKRE, acest naționalism poate să nu fie cu totul benign.


Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Alegeri, murdare și curate”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele