Personalități ale societății civile din opt județe ale Moldovei au lansat la Iași un manifest prin care cer descentralizarea administrativă, pentru ca interesele regionale să fie puse în acord cu cele naționale. Este oare o revoltă a Moldovei se revoltă față de centralismul politic, sau o frustrare acumulată în timp ? Principala nemulțumire a autorilor manifestului este faptul că Moldova a fost marginalizată de politicile făcute de la Centru. Istoricul Bogdan Murgescu subscrie la îngrijorarea colegilor moldoveni și descrie, pentru Reporter Global, resorturile istorice ale acestei îngrijorări.

Un grup de intelectuali moldoveni a pus bazele unei mișcări menite să repoziționeze Moldova în raport cu autoritățile centrale de la București. Manifestul intelectualilor moldovenilor vorbește inclusiv despre decalaje economice, în care sunteți specializat. Ce sorți de izbândă acordați acestei mișcări?

BM: Eu, în cartea mea, am studiat mai ales decalajele de la nivel internațional, dar sunt ferm convins că și decalajele din interiorul statelor, inclusiv din interiorul României, sunt un element important, atât pentru cunoaștere, cât și ca element care influențează negativ performanța economică și, în cele din urmă, viața fiecăruia dintre noi. De aceea, cred că problema ridicată de autorii manifestului este serioasă și că este important să se ajungă la soluții.

În ceea ce privește sorții de izbândă, cred că aceștia vor depinde de măsura în care exponenții Moldovei vor reuși să se asocieze unui demers comun al întregii Românii de a trece la o dezvoltare echilibrată și sustenabilă, convergentă cu Uniunea Europeană. Va depinde și de ei, și de noi, dacă vom fi în stare să provocăm o schimbare substanțială în 2020.

Cum vedeți abordarea autorilor manifestului, din punct de vedere istoric?

BM: Am putut observa la autorii manifestului o tendință de idilizare a situației de dinainte de Unirea Principatelor, tendință care are logica ei retorică. Dincolo însă de această observație, este foarte adevărat că în anii de după 1859 Moldova a pierdut teren în raport cu ansamblul României, care s-a dezvoltat mai rapid. Iar procesul de amplificare a discrepanțelor dintre regiuni, în dezavantajul Moldovei, ca și în cel al altor zone mai puțin dezvoltate, continuă și în zilele noastre.

Împărtășiți punctul de vedere al autorilor manifestului că dezvoltarea națională este afectată de cea regională?

BM: Autorii manifestului au dreptate când scriu: „Regiunile României trebuie, în plus, să se dezvolte simultan și echilibrat. Dezechilibrele nasc tragedii, reacții extreme, pericole greu de anticipat”. Subscriu acestui diagnostic. Subdezvoltarea unei părți a României este un handicap pentru țară în ansamblul său. Este un handicap economic, dar este în același timp și un handicap socio-politic, care se întoarce ca un bumerang la fiecare scrutin. Pe de altă parte, se cuvine să atrag atenția că decalajele cele mai mari nu sunt între regiuni, ci chiar în interiorul regiunilor, între marile orașe, puternic conectate la circuitele europene și mondiale, și lumea satelor și a orașelor mici, unde oportunitățile au fost mult mai reduse.

Afectează aceste decalaje raportarea la Europa comună? Avem o „Românie comună” în acest efort de revendicare a accesului la o Europă comună?

BM: Decalajele sunt de mai multe feluri. În mod obișnuit, ne gândim la veniturile pe locuitor (sau, și mai frecvent, la produsul intern brut pe locuitor, care descrie paritatea puterii de cumpărare), dar cred că la fel de bine am putea să analizăm și indicatori mai complecși, cum sunt indicatorul dezvoltării umane, calculat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, indicele vieții mai bune (Better Life Index, promovat și calculat de OECD) sau indicele de progres social, realizat de Social Progress Imperative, cu sprijinul Deloitte. Putem opta și pentru indicatori sectoriali. Avem deci o paletă largă de instrumente de măsurare, care ne-au ajutat să evidențiem formele multiple pe care le îmbracă decalajele, ca și felul în care decalajele sectoriale se împletesc și se amplifică reciproc. În ceea ce privește întrebarea dv. referitoare la „România comună”, mi-aș dori să fie așa, dar constat că în societatea românească prevalează mai degrabă accentuarea faliilor și fenomenele de polarizare, care conduc la destrămarea țesutului social. Disparitățile economice tind să fie accentuate de polarizări culturale, cu efecte deosebit de nocive. De aceea, cred că este datoria celor care au avut mai multe șanse în viață să încerce să comunice cu semenii mai puțin privilegiați, să-i sprijine să capete încredere și curajul de a-și propune proiecte pe termen mai lung decât viziunea zilei de azi, să împărtășească cu ei valorile europene și să-i ajute să acționeze împreună pentru progresul României.

Autorii manifestului spun că Moldova de astăzi este subdezvoltată economic pentru că e reprezentată în Capitală de politicieni mediocri și obedienți, care votează în conformitate cu linia partidului centralist, nu cu nevoile alegătorilor. Au existat precedente în istorie? Care a fost soarta lor?

BM: Pentru calitatea politicienilor pe care i-am votat, avem fiecare o parte de răspundere. Nu sunt convins că doar calitatea politicienilor a determinat subdezvoltarea Moldovei. Au fost și probleme structurale acumulate în timp și care se răzbună în mod repetat.
Încercări de coagulare a patriotismului regional au mai fost. În Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri, un frumos volum aniversar îngrijit de domnul Bogdan Bucur și publicat de Editura RAO, putem citi un amplu memoriu privind revendicările orașului Iași, prezentat regelui Ferdinand I la 24 ianuarie 1919, la sărbătorirea a 60 de ani de la Unirea Principatelor, în care se afirmă: „Iașul nu cere milă, el cere dreptate”. Sunt acolo și revendicări concrete, solicitări de investiții, dar și cererea generală de a se realiza descentralizarea pentru a se descătușa potențialul local de dezvoltare. Nu s-a realizat nimic atunci, regele Ferdinand rămânând solidar cu elitele bucureștene. Prin 2000, a mai ființat și a participat la alegeri Partidul Moldovenilor, condus de primarul Iașilor, Constantin Simirad, dar care a eșuat după puțin timp la PSD.
Având în vedere aceste antecedente, ca și caracterul încă foarte general al ideilor cuprinse în Manifestul Asociației Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, nu mă pot pronunța asupra sorților de izbândă. Sper să reușească, iar reușita lor să contribuie la reușita comună la nivel național.

Autorii manifestului vorbesc despre discrepanțe economice între regiuni, ca rezultat al voinței politice de menținere a Moldovei în sărăcie. Au ele resorturi mai adânci în istoie sau sunt doar efectul politicii centralizate?

BM: Eu nu sunt adeptul explicațiilor bazate pe teoria conspirației. Este adevărat că în ultimul timp, văzând nocivitatea multor măsuri ale guvernanților, ajungi să te întrebi dacă nu există cumva o coerență ascunsă în politicile lor, coerență derivată și din altceva decât incompetența.
Acestea fiind spuse, avertizez asupra faptului că subdezvoltarea Moldovei are și alte cauze acumulate în timp, dincolo de politicile centraliste ale unor politicieni fie rău intenționați, fie incompetenți și/sau iresponsabili. De aceea, îmbunătățirea situației va necesita timp, răbdare și coerență.

Intelectualii moldoveni au lansat acest manifest la scurt timp după ce primarii ardeleni au făcut un demers similar prin care revendică accesul la frâiele dezvoltării regionale, fără intermedierea guvernanților. Definește revolta moldovenilor un tip de abordare regională, în care intelectualii și nu administratorii sunt cei care se revoltă?

BM: Ambele demersuri au la bază exasperarea pentru nivelul catastrofal în care au ajuns să funcționeze organele centrale ale puterii executive și legislative. Ele sunt deci direct cauzate de incompetența și nesimțirea vizibile din 2017 încoace.
Pe de altă parte, mi se pare firesc că revolta pornește de la intelectuali și de la marile orașe. Șansele de succes la nivel național depind însă de capacitatea acestor intelectuali și a mișcării create de ei de a merge în sate și în orașele mici și de a-i convinge pe cetățenii de acolo să arunce la lada de gunoi a istoriei politicienii care i-au ținut în sărăcie și subdezvoltare, și să sprijine, prin vot, dar și prin monitorizare ulterioară, forțele pro-europene.

Istoriul Bogdan Murgescu este specializat în decalaje economice și este autorul cărții „România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500 – 2010)”