Fiecare secundă care se scurge cu actualul guvern la Palatul Victoria e ca o sticluță cu nitroglicerină ținută de un bolnav de parkinson lângă o benzinărie. Cum, în România, benzinăriile au fost construite printre blocuri, lângă spații de joacă, școli și spitale, perspectiva de a mai salva câte-un om pulverizat e nulă sau ține de o minune dumnezeiască. Interesant sau, mai degrabă, absurd este că motivul invocat de Viorica Dăncilă pentru a rămâne lipită de scaun este invocarea faptului că are o misiune și noi o reținem: treburile Cetății, oricât de ridicol ar suna argumentul. Adică poporul. Numai că poporul stă cu un topor ideologic în mână și numără leii care-i rămân după ce achită facturile. Pe lângă utilități, mâncare și începerea școlii, achită și factura incompetenței guvernanților. Și costul crește mereu. Dar Dăncilă rezistă, are o problemă personală de apărare a democrației în templul în care se închină, cel al potențialei revolte din PSD.

Totul pentru focile din PSD

Noțiunea de democrație mă duce cu gândul la antici, cu ale căror idei premierul n-are nicio legătură. Nu-i dau ei lecții niște mortăciuni! Deși ar fi utile, căci… „noi, poporul…”.

Așadar, și Ulise, și Viorica Dăncilă stau legați de catarg. Primul s-a legat din convingere, în timp ce doamna premier se preface că rezistă eroic sirenelor din opoziție. Împrejurările îl fac pe unul nemuritor, iar celuilalt îi relevă natura mărginită, de simplă viețuitoare. Adică expresia a ceea ce spunea Laurence Durell despre om: o conductă pentru lichide și solide.

Ambii însă au un cal troian pe răboj, cu diferența că al lui Odiseu era dovada unei sclipiri de geniu. Al doamnei premier e rezultanta lipsei oricărei licăriri de viziune, fiind rodul incompetenței și anunțând dezastrul. Măsurile voit luate împotriva logicii economice sunt bombe pe care PSD le-a plasat sub scaunul oricărei guvernări viitoare. În viziunea PSD, creditele cu nemiluita luate la dobânzi halucinante, de pildă, vor face ca alți guvernanți să nu poată realiza investiții, trebuind să plătească rate. La atât se reduce planul, făcut pentru ca PSD să poată arăta, dacă va ajunge în opoziție, că „ceilalți” sunt incompetenți. Atât îi duce mintea și, ca de obicei, își subestimează adversarul. PNL și-a făcut lecțiile, s-a așteptat la otrăvirea fântânilor și nu va da PSD ocazia să facă vreun reproș. Nu, domnilor, nici bugetarii nu vor fi dați afară, nici salariile nu vor fi tăiate, însă incompetenții, pilele, nepoții, finii și amantele vor dispărea, cu tot cu pensiile lor speciale! Și vor fi investiții, căci este ceasul al doisprezecelea, este ultimul tren.

Dăncilă aude sirenele, dar cele de care ascultă sunt focile din partid. Fără un om care semnează alocări bugetare, partidul e pulbere. Miza PSD nu are bătaie scurtă, imediată, ci una în care trebuie să-și salveze primarii și, în general, baronii. Iar fără bani, aceștia sunt irelevanți. Altă miză crucială este maniera de alegere a primarilor. Dăncilă nu a primit undă verde să demisioneze, căci riscul ca un nou guvern să adopte o ordonanță de urgență pentru alegerea primarilor în două tururi este văzut drept cea mai mare sperietoare. Sigur, recomandările internaționale spun că legislația electorală ar cam trebui să fie bătută în cuie în ultimele șase luni sau cu un an înainte de alegeri. Nu e chiar așa. Dacă se prevede extinderea drepturilor electorale, o mai bună reprezentare democratică, o legitimare, nu există niciun impediment.

Dar cine să guverneze?

Urmează o toamnă încărcată, dar glonțul aflat pe țeavă trebuie tras pentru declanșarea alegerilor anticipate. Groapa în care cade România se adâncește și nu e timp de pierdut. Cum Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni de mandat prezidențial, devine evident că, după ce va fi validat scrutinul, președintele Klaus Iohannis va putea să o facă. Foarte mulți cetățeni întreabă: dacă Dăncilă pică, de ce să nu-și asume opoziția guvernarea acum, când ceasul economiei ticăie?! O va face, cu siguranță, privind exact spre acest pericol. România dansează pe o furtună ce riscă să devină uragan.

Însă nu e simplu. Acum suntem în situația în care, prin plecarea ALDE, se schimbă componența politică a guvernului, deci remanierea trebuie să treacă prin parlament. Acolo, teoretic, PSD nu mai are majoritate. Se va ajunge, așadar, la interimat, care poate să dureze 45 de zile. În acest interval va fi circ, dar trebuie să trecem și prin el. Dacă PNL strânge 233 de semnături (ȘI VOTURI), guvernul cade și urmează o altă nominalizare, din partea unui partid sau a unei coaliții care arată că deține majoritatea necesară unui vot de învestitură. Pentru a se ajunge la anticipate, președintele trebuie să dizolve parlamentul, ceea ce nu poate face decât după alegeri. Chiar și așa, poate recurge la asta numai dacă legislativul nu a acordat votul pentru formarea guvernului în 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări. Deci, complicat.

Dar asta spune Constituția. Varianta ideală? Să cadă guvernul și să se formeze o nouă majoritate care să voteze un guvern-ambulanță. PNL își asumă conducerea acestuia, dar depinde de onestitatea tuturor celor care pretind acum că doresc eliminarea Cabinetului Dăncilă. Să vedem ce vor alege: țara sau lipsa ei. Liberalii sunt pregătiți.