Noile stele high-tech au totul, cu excepția unei căi spre profiturile mari

Milioane de utilizatori, branduri deștepte și șefi charismatici nu sunt suficiente

56
8 minute de lectură

Necazul cu unicornii high-tech

Ediția tipărită | Lideri

17 aprilie 2019

INVESTITORII DESCRIU adesea lumea afacerilor în termeni animalieri, cum ar fi urși, tauri, șoimi, porumbei sau câini. În momentul de față, simpli ponei sunt prezentați ca niște unicorni: firmele high-tech private care valorează peste un miliard de dolari și despre care se presupune că sunt puternice și de talie mondială – aproape miraculoase. Luna viitoare, Uber va strânge circa 10 miliarde de dolari în ceea ce ar putea fi cea mai mare ofertă publică inițială (IPO) a acestui an. Va fi cea de-a treia mare IPO high-tech a Americii, după Alibaba și Facebook. Airbnb și WeWorkar ar putea să urmeze după Lyft, care s-a listat deja la bursă, ca și Pinterest, care urma să facă asta chiar în momentul în care The Economist pleca la tipar. În China, continuă valul de IPO început anul trecut. Grație produselor lor la modă și armatelor de utilizatori, aceste firme beneficiază de o evaluare totală de ordinul sutelor de miliarde de dolari. Ele și susținătorii lor de capital de investiții (venture capital VC) se grăbesc să vândă acțiuni la prețuri înalte către fondurile mutuale și către cele de pensii gestionate pentru oamenii de rând. Există totuși o problemă cu unicornii: modelele lor de afaceri.

Chiar în timp ce scriem, săptămâna aceasta, o duzină de unicorni care s-au listat la bursă sau vor face asta în curând au raportat, pentru anul trecut, pierderi totale de 14 miliarde de dolari. Pierderile lor cumulate sunt de 47 de miliarde de dolari. Serviciile lor, de la comanda transportului prin aplicații, la închirierea de birouri, sunt adesea scontate din greu pentru a amplifica creșterea veniturilor. Justificarea invocată este doctrina de „blitzscaling”[1] pentru a câștiga piețe „winner-takes-all” – sau, în termeni simpli, acapararea rapidă a unui teren, în speranța că vei găsi aur.

Totuși, unor unicorni le lipsesc economiile de anvergură și barierele la intrare pe care le clamează promotorii lor. În același timp, reglementările mai aspre le vor limita libertatea de a se mișca iute și de a trece peste bariere. Investitorii ar trebui să ceară prețuri mai mici la IPO sau să stea deoparte. Antreprenorii high-tech și susținătorii lor trebuie să regândească ceea ce a devenit o abordare nesustenabilă în construirea firmelor și comercializarea ideilor.

Industria care produce azi unicornii nu ar fi fost posibilă acum 25 de ani. În 1994, doar 6 miliarde de dolari au intrat în fondurile VC care împărțeau cecuri cu șase zerouri. Înainte ca Amazon să își organizeze IPO în 1997, strânsese un total de doar 10 milioane de dolari. S-au schimbat trei lucruri. Creșterea rapidă se face cu ușurință grație cloud computing (informatica în cloud), telefoanelor inteligente și rețelelor sociale, care le-au permis start-up-urilor să se extindă rapid în lume. Ratele mici ale dobânzilor au lăsat în seama investitorilor identificarea câștigurilor. Și o mică elită de firme superstar, inclusiv Google, Facebook și – în China – Alibaba și Tencent, au dovedit că piețele uriașe, profiturile grase și monopolurile naturale, laolaltă cu activele fizice limitate și cu reglementările relaxate sunt secretul unor bogății nemăsurate. Brusc, lumea high-tech s-a transformat prin aplicarea acestei formule magice cât mai multor industrii posibil, folosind munți de bani pentru a accelera procesul.

Un lucru trebuie precizat: unicornii sunt mai plini de substanță decât curcanii din bula high-tech din anii 2000, cum a fost Pets.com, care a dat faliment la zece luni după IPO. Aplicațiile mobile de transport sunt mai convenabile decât taxiurile, livrarea de mâncare se face cu viteza fulgerului, streaming-ul muzical este mai bun decât descărcarea fișierelor. Ca și Google și Alibaba, unicornii au baze largi de utilizatori. Afacerile lor principale pot să evite deținerea de active fizice, recurgând la furnizorii de cloud când este nevoie de outsourcing pentru IT. Așa cum rezultă din documentele IPO, vânzările lor cresc repede.

Marea îngrijorare este că pierderile lor nu reflectă chinurile temporare ale creșterii, ci piețele care sunt disputate și clienții care sunt promiscui. În principalele monopoluri digitale, rețeaua devine cu atât mai valoroasă pentru fiecare utilizator, cu cât o folosesc mai mulți utilizatori – de unde și cota de piață de 67% a Facebook în rețelele sociale. Dinamica unicornilor nu este la fel de imperioasă. În ciuda subvențiilor, clienții firmelor de comenzi auto prin aplicații nu sunt legați de o singură firmă. Nu este de mirare că acțiunile Lyft au scăzut cu peste 20% sub prețul lor de IPO. Oricine poate să închirieze un birou și să dea birouri de lucru în chirie, nu doar WeWork. Unii unicorni trebuie să se lupte cu alți rivali bine finanțați și cu firme cu reputație stabilită. Spotify, care s-a listat la bursă în 2018, are o cotă de 38% din streaming-ul muzical din America și defilează umăr la umăr cu Apple.

Dat fiind că piețele unicornilor sunt disputate, marjele de profit nu s-au ameliorat consistent, în ciuda unor vânzări în rapidă creștere. Managerii sunt îngroziți să își reducă marile cheltuieli din sectorul de marketing, de teamă că își vor pierde clienții. Multe firme se chinuie să dezvolte produse ancilare pentru a încerca să obțină bani de la utilizatorii lor. Fără a avea rezerve mari în jurul afacerilor lor, deasupra unicornilor planează un semn de întrebare permanent: dacă Uber valorează realmente 100 de miliarde de dolari, după ce a investit doar aproximativ 15 miliarde, de ce nu și-ar încerca șansa și rivalii sau de ce un gigant high-tech să nu fie tentat să cumpere?

LOS ANGELES, CA – MARCH 29: Lyft CEO Logan Green (C) and President John Zimmer (LEFT C) applaud during the Nasdaq opening bell ceremony celebrating the company’s initial public offering (IPO) on March 29, 2019 in Los Angeles, California. The ride hailing app company’s shares were initially priced at $72. (Photo by Mario Tama/Getty Images)

Forțele externe vor face și ele ca blitzscaling-ul să devină mai dificil. Generația anterioară de firme nu s-a confruntat cu multe reguli – puțini legislatori își imaginaseră internetul – așa că au putut avansa, mai întâi, și să-și ceară iertare, apoi. Unicornii au urmat, pe rând: Airbnb a eludat taxele pe hoteluri, iar Uber a condus peste reglementările privind licențele pentru taxiuri. Azi, o reacție la aceasta este în plină desfășurare, inclusiv cu privire la taxele digitale și la legile privind datele și conținutul. Circularele pentru investitori ale unicornilor conțin pagini dedicate pericolelor legale și riscurilor mari de reglementare.

Toate acestea sunt bune pentru consumatori. Banii se revarsă asupra lor; subvențiile pentru public de la o duzină de firme se cifrează la 20 de miliarde de dolari pe an. Odată ce culmile industriei high-tech, cum sunt motoarele de căutare și social media, au fost monopolizate, unicornii inițiază o concurență și în alte domenii.

Investitorii, între timp, trebuie să aibă nervii tari. Este interesant de extrapolat triumful Google și Alibaba la un întreg grup nou de firme. De fapt, majoritatea unicornilor se confruntă cu un lung război de uzură și cu marje de profit terne. În cele din urmă, firmele cu probleme ar putea fi cumpărate. Aici apare un alt risc: majoritatea unicornilor au limite în afara drepturilor de vot ale investitorilor (Uber este o excepție), iar mulți au și „pilule otrăvite”, ceea ce face ca preluările să fie dificile și să restrângă capacitatea investitorilor de a interveni, dacă firmele nu găsesc, în cele din urmă, o cale de a face suficient profit pentru a-și justifica evaluările IPO.

Și cum rămâne cu centrele high-tech vibrante din Silicon Valley și din China, unde s-a inventat ideea unicornilor? Miliarde de dolari se scurg către VC, fondatori high-tech și angajați. Întrebarea familiară este câte case de lux, câte proiecte filantropice vanitoase și programe spațiale personale vor finanța acești bani. O problemă urgentă este cum va fi reciclat acest capital în noi firme tehnologice. Filosofia blitzscale, de cumpărare a clienților cu orice preț, a ajuns la apogeu. După unicorni, o specie nouă și mai convingătoare de start-up va trebui să fie inventată.

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Necazul cu unicornii high-tech”


[1] Blitzscaling = creșterea capacității sistemului cu o mare amploare într-o perioadă foarte scurtă. Extinderea foarte rapidă a serviciului atunci când produsul devine foarte popular.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele