Proiectul de lege a pensiilor a fost adoptat de guvern și va fi trimis în Parlament. Dincolo de temele tehnice care vizează prevederi specifice ale legii pensiilor, precum vârsta de pensionare, stagiul de cotizare sau că doctoratul sau masteratul, ca perioade necontributive, vor fi asimilate stagiului de cotizare, „proba de foc” a legii pensiilor este dată de sumele care vor trebui plătite de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale pentru aplicarea legii. Cifrele par, în acest moment, de-a dreptul neverosimile.

Concret, estimările arată că impactul va fi următorul: anul viitor, punctul de pensie ar trebui să crească la 1.265 de lei, iar plățile vor trebui să fie mai mari cu 8,4 miliarde de lei; în anul 2020, punctul de pensie ar trebui să ajungă la 1.775 de lei, cu un impact asupra fondurilor bugetare de 24,8 miliarde de lei, în anul 2021, punctul de pensie ar trebui să fie de 1.875 de lei, cu cheltuieli bugetare mai mari cu 51 de miliarde de lei, iar în anul 2022, cheltuielile ar trebui să fie mai mari cu 81 de miliarde de lei decât în acest moment. Cifrele diferă în mediul public, dar datele de mai sus au fost prezentate de actualul ministru al Muncii.

O lege care nu ar trebui să aparțină unui partid, ci statului român

Trebuie observat că noua lege a pensiilor depășește cadrul actualei guvernări, de aceea ar trebui să existe o dezbatere parlamentară reală care să aibă în vedere, în primul rând, sustenabilitatea sistemului de pensii în fața unor creșteri de o asemenea anvergură.

Actualul guvern, inițiatorul legii, tratează cu nonșalanță tema sustenabilității bugetului de pensii și întrebarea „dacă vor fi cu adevărat bani pentru a aplica această lege”. De fiecare dată când sunt întrebați despre finanțarea pensiilor, actualii responsabili guvernamentali oferă răspunsuri de două feluri: „vor fi bani” și „pensiile vor fi finanțate din creșterea economică”. Sunt, după cum se poate observa, explicații mult prea superficiale.

Dacă ne raportăm la datele bugetare ale anului trecut (care sunt complete), vom constata că veniturile bugetare au fost de 251,8 miliarde de lei, iar cheltuielile cu asistența socială au ajuns la 92,5 miliarde de lei. Dacă adăugăm și cele 69,6 miliarde de lei, cheltuielile cu salariile, vom ajunge la concluzia că 64% din veniturile bugetare sunt cheltuite pe salarii și pensii.

În ritmul prevăzut de proiectul noii legi a pensiilor, cheltuielile ar urma să crească spectaculos: cu ceva mai puțin de 10% anul viitor, cu aproape 25% în anul 2020 și ar ajunge aproape duble în anul 2022. O dublare a cheltuielilor cu pensiile, în cinci ani, între 2018 și 2022, este greu de imaginat și nesustenabilă.

De exemplu, dacă luăm în calcul totalul cheltuielilor cu pensiile și salariile estimate în anul 2022, vom ajunge la concluzia că ele vor fi egale cu veniturile bugetare din anul 2017. Pentru a păstra proporția, de altfel, destul de fragilă de anul trecut, ar trebui ca veniturile bugetare să crească cu aproximativ 35%.

Este posibil? Să privim în urmă cu cinci ani, în anul 2012, atunci când s-a dat startul creșterii economice solide a economiei românești. Astfel, creșterea economică a adus un plus de 44% la produsul intern brut, în anul 2017 față de 2012. Ceea ce sună destul de încurajator. În aceeași perioadă însă, veniturile bugetare au făcut un salt de numai 30%. Pe de o parte, este vizibilă diferența dintre creșterea economică și creșterea veniturilor bugetare, fapt care arată că economia nu răspunde la nivelul așteptat, iar miza exclusiv pe creșterea de PIB este înșelătoare.

Veniturile bugetare, ca procent din PIB, scad în loc să crească

România nu reușește de 20 de ani să crească procentajul veniturilor bugetare în total PIB. De exemplu, în anul 2012, veniturile bugetare erau de 33% din PIB, în timp ce anul trecut ajunseseră la doar 30% din PIB. Aceste evoluții arată că impactul bugetar al legii pensiilor este calculat într-un mod mult prea optimist. Cu atât mai mult cu cât ultimii ani au adus creșteri mari de PIB. Este o certitudine că în următorii ani creșterea economică va încetini. O arată chiar și prognozele Comisiei Naționale de profil, ale cărei calcule sunt luate ca „literă de lege” de guvern. Miniștrii cabinetului nu cred în prognozele Fondului Monetar Internațional sau ale băncilor. Ei cred doar în Comisia Națională de Prognoză, dar chiar și această instituție arată că va avea loc o încetinire a creșterii.

În aceste condiții, în următorii cinci ani, saltul PIB va fi mai redus decât cel din perioada anterioară și la fel se va întâmpla și cu veniturile bugetare. De aceea, este foarte posibil ca, păstrând creșterile de pensii din proiectul de lege, ele să poată fi plătite, însă cu un preț mare. Acela că va crește și mai mult procentajul cheltuielilor cu pensiile și salariile în veniturile bugetare. La limită, bugetul se va concentra doar pe cheltuielile sociale. Banii alocați programelor de sănătate, pentru investiții în infrastructură sau pentru medicamente vor fi reduși drastic. Ceea ce înseamnă că România își va cheltui majoritatea absolută a resurselor bugetare pentru salarii și pensii.