Pentru Biserica Ortodoxă Română, criza coronavirusului este exact evenimentul de care nu avea nevoie, într-un moment de consolidare, după eșecul referendumului din octombrie 2018. Încercând să răspundă preocupărilor societății și autorității față de extinderea epidemiei, instituția s-a văzut criticată de aliați tradiționali. A răspuns prin ezitări și pași înapoi.

Este un adevăr știut de când lumea: epidemiile schimbă istoria și pentru că zguduie credințe bine ancorate ale oamenilor și îi îndeamnă să-și pună întrebări fundamentale.

Revista The New Yorker comentează noua carte „Epidemie și societate: de la ciuma neagră până în prezent”, scrisă de Frank M. Snowden, profesor emerit de istorie și istorie a medicinei la Universitatea Yale. Cartea examinează modalitățile în care focarele de boală au conturat pentru perioade lungi viețile oamenilor și evoluția societăților.

Marea epidemie de ciumă, de exemplu, i-a îndemnat pe oamenii din zorii Renașterii să-și pună întrebări cu privire la întreaga problematică a relației omului cu divinitatea. Cum de era posibil ca un eveniment de acest fel să se întâmple, cu o divinitate înțeleaptă, atotputernică și omniscientă? Și cum de era posibil ca un număr atât de mare de copii să fie chinuiți într-un asemenea mod?

Schimbarea unui model

Societatea românească de azi traversează unul dintre cele mai accelerate procese de modernizare și convergență cu Europa pe care le-a cunoscut în istorie. În 30 de ani, PIB-ul a crescut de cinci ori și de la aderarea la Uniunea Europeană a recuperat 25 de procente din diferența față de media europeană la capitolul PIB/locuitor – o viteză pe care niciun nou alt stat membru nu a reușit să o atingă.

Migrația masivă a schimbat la rândul ei modul în care foarte mulți români se raportează la politică și realități – ei acceptă tot mai puțin ideea că „aici e Estul și autoritățile pot livra mai puțin decât în Vest”. Pur și simplu, pretențiile lor în raporturile cu autoritățile se apropie de cele occidentale. România este parte a Europei, deci în țară trebuie să fie ca afară.

La începutul anilor 1990, România începuse să experimenteze un model social-conservator, având drept piloni Biserica Ortodoxă și Armata. Cele două instituții continuă să se bucure de cote relativ ridicate de încredere, dar incomparabil mai mici față de începuturile tranziției.

În mod firesc, aderarea la NATO, modernizarea Armatei și mai cu seamă încetarea recrutărilor obligatorii au îndepărtat oarecum instituția de centrul de interes al societății. Cât despre Biserică, aceasta suferă o degradare constantă a cotei de încredere. Nu a găsit un răspuns convingător la spinoasa problemă a colaborărilor cu regimul comunist și cu Securitatea. În plus, pe măsura modernizării societății și creșterii așteptărilor în raport cu autoritatea, Biserica a devenit ținta unor critici cu privire la un al subiect sensibil: scutirea de taxe.

În cele trei decenii scurse de la căderea comunismului, Biserica Ortodoxă majoritară s-a opus unei întregi serii de reglementări în sensul liberalizării societății. În unele cazuri, legate direct de interesul racordării României la instituțiile europene – cum ar fi dezincriminarea homosexualității –, Biserica a înregistrat un eșec. Legea, cerută de instituțiile europene, a fost aprobată de instanțele civile, cu toată opoziția clerului.

În ceea ce privește alte reglementări cu tentă liberală, precum reglementarea prostituției, căsătoria între persoane de același sex sau simplul parteneriat civil, Biserica Ortodoxă a reușit o opoziție de relativ succes. Legiuitorul s-a temut să treacă peste cuvântul clerului.

Doar că „marea victorie” – referendumul din octombrie 2018 care ar fi trebuit să înscrie cu litere de foc în Constituție faptul că o familie de bazează pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie – a fost un rateu monumental. De pe urma sa, instituția ecleziastică încă se resimte. Iar criza coronavirusului a venit acum ca o adevărată „lebădă neagră”. Reacțiile din ultimele zile denotă ezitări și căutări febrile pentru recâștigarea unor poziții pierdute.

Să ne amintim…

În contextul preocupărilor de ordin sanitar, la 27 februarie, Patriarhia Română transmitea o serie de recomandări printre care evitarea de către credincioși a sărutării icoanelor din biserici. De asemenea, pentru cei temători de îmbolnăvire în momentul împărtășirii se recomanda aducerea de acasă a propriei lingurițe. 

„Menționăm că în Biserică Sfânta Împărtășanie se pregătește și se administrează totdeauna în condiții de igienă totală, iar icoanele sunt frecvent igienizate”, dădea asigurări Biserica Ortodoxă.

În același context, Arhiepiscopia Romano-Catolică recomanda credincioșilor să renunțe la gestul însemnării cu apă binecuvântată, pentru a evita atingerea aghiazmatarelor. De asemenea, Arhiepiscopia recomanda credincioșilor să nu mai dea mâna cu ceilalți participanți la Sf. Liturghie, în momentul tradițional al dăruirii semnului păcii.

Dacă recomandările Bisericii Catolice au fost primite cu mai mult calm – însuși Papa Francisc a transmis rugăciunea de duminică prin video –, polemica a izbucnit în jurul Bisericii Ortodoxe.

O serie de voci au acuzat Patriarhia Română că ar ceda presiunilor seculariste, ba mai mult, că dă înapoi în fața presiunilor activiștilor #rezist anticlericali .

Printre acestea, teologul Radu Preda, proaspăt demis de la șefia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, preotul Eugen Tănăsescu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, sau Episcopul Hușilor, PS Ignatie.

„Dacă timp de peste două mii de ani Împărtășania a fost «medicamentul nemuririi» (Sfântul Ignatie Teoforul), în era coronavirusului a devenit medicamentul muririi. Ce metamorfozare secularistă!”, a scris episcopul pe rețelele sociale.

La rândul său, filologul și eseistul Adrian Papahagi a deplâns situația: „Se întâmplă și la noi ca în Occident: majoritatea creștină, și chiar Biserica, se lasă intimidată de o mână de isterici”.

Radicalii intră în joc

Reacțiile nu s-au mărginit însă la clerici și intelectuali cu vederi conservatoare. Atacuri virulente au venit din zona ultranaționalistă, susținute de publicații cu numeroase accente anti-vaccin și anti-UE.

„Patriarhia Română cedează presiunilor seculariste și recomandă credincioșilor să evite sărutarea icoanelor și, după caz, să aducă lingurița de-acasă pentru împărtășanie. Reacții virulente din lumea ortodoxă. Caramitru exultă”, titra, îngrijorat situl activenews, puternic susținător al campaniei anti-vaccin.

„Așadar, calmăm propriii credincioși spunându-le că pregătirea, administrarea Sfintei Împărtășanii se face în condiții de igienă TOTALĂ, iar icoanele sunt frecvent igienizate?!” – se întreabă, la rându-i, Cuvântul Ortodox.

„Nu așa se răspunde neliniștilor. Nu cedând și admițând, fie și de gura lumii, fie și, aparent, provizoriu, că trebuie să fie „igienizat” sacrul! Dacă îl igienizezi, îl transformi în profan, în lucru lumesc. Nu mai este sacru, este ceva care poate fi murdărit, care este supus acelorași procese biologice ca orice altceva”, continuă pledoaria site-ului ortodox.

Astfel de site-uri nu aparțin Bisericii Ortodoxe, care are propria rețea media. Acestea sunt însă foarte agresive și susțin adesea puncte de vedere mai radical decât însăși Biserica Ortodoxă care, de exemplu, are o poziție cu mult mai nuanțată în privința vaccinării. „Vocile celor care se opun vehement vaccinării nu reprezintă poziția echilibrată a BOR”, afirma, în 2018, purtătorul de cuvânt al patriarhiei, Vasile Bănescu, în contextul unei puternice campanii anti-vaccin.

Un alt exemplu: BOR s-a distanțat clar de campaniile vehemente îndreptate împotriva introducerii noilor cărți de identitate cu CIP-uri.

Totuși, distanțarea nu poate veni întotdeauna la fel de categoric – BOR și site-urile radicale, ultranaționaliste și antieuropene s-au aflat adesea pe poziții comune, exemplul cel mai elocvent fiind acela al referendumului pentru familie din octombrie 2018.

Atacată pe tema măsurilor împotriva coronavirusului, BOR a făcut un pas înapoi chiar a doua zi după ce vorbise despre igienizarea icoanelor și împărtășirea cu lingurița proprie.

„Comunicatul respectiv avea în vedere mai ales pe cei care se tem prea mult de îmbolnăvire când sărută sfintele icoane sau când se împărtășesc din același Sfânt Potir euharistic, preotul folosind o linguriță comună.

Această atenție acordată îndeosebi celor „mai slabi în credință” (cf. Romani 14, 1) a produs însă teamă în altă parte, mai precis în rândul unor clerici și credincioși care consideră că o măsură excepțională și temporară (iconomie), în favoarea celor mai fricoși și mai slabi în credință, se poate transforma într-o nouă regulă liturgică de împărtășire euharistică a tuturor credincioșilor.

Regula împărtășirii clericilor și credincioșilor din același Sfânt Potir rămâne neschimbată, iar preoții vor explica tuturor credincioșilor că această împărtășire nu a fost vreodată pentru cineva și nici pentru ei nu va fi un pericol”, a comunicat Basilica.ro, oficios al Bisericii Ortodoxe.

Un pas înapoi

În weekend, atunci când autoritățile au interzis adunările publice și private mai mari de 1.000 de oameni, deci inclusiv manifestările religioase, purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu a reafirmat că în toate bisericile ortodoxe se respectă normele de igienă, dar a respins vehement orice măsură de carantină care ar viza instituția.

„Biserica nu intră în carantină pentru că ea aparține lui Hristos, nu vreunei autorități pământești (…) E înțelept să ne îngrijorăm în limitele rațiunii, dar devine periculos să ne panicăm, debitând enormități pe Facebook, precum aceea a închiderii bisericilor. Coronavirusul nu se ia prin rugăciune, ci în primul rând prin ignorarea normelor de igienă elementară, așa cum spun și autoritățile medicale. Cei declarați bolnavi stau oricum acasă sau în carantină. Biserica nu intră în carantină pentru că ea aparține lui Hristos, nu vreunei autorități pământești”, a declarat Bănescu într-o intervenție la postul Realitatea PLUS.

O atitudine diferită față de comunicatul inițial, cel care dăduse naștere atâtor critici. Și un indiciu asupra unei poziții precare pe care instituția se găsește în acest moment.

Atitudinea inițială, mai apropiată de cea adoptată de catolici, a stârnit reacții vehemente atât dinspre intelectualitatea conservatoare, cât și dintr-o altă zonă, mai întunecată, inspirată cel puțin de propaganda rusă, ale cărei teme predilecte se regăsesc pe numeroase site-uri ultranaționaliste în limba română.

De altfel, Sputnik.md, organ de propagandă al Kremlinului, a lăudat la scenă deschisă declarația purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, numind-o „lecție de demnitate și credință față de Băsescu și Caramitru” ( este vorba despre cei care s-au pronunțat pentru închiderea lăcașelor de cult în această perioadă).

BOR se vede acum prinsă la mijloc între criticile unor aliați firești – intelectualii conservatori – și de conjunctură (zona radicală, cu o anumită priză la o parte a populației, mai ales tânără).

În același timp, instituția încă își caută drumul spre o parte însemnată a categoriilor tinere, dinamice și pro-occidentale. Ezitările BOR indică faptul că și pentru instituția ecleziastică această criză a coronavirusului a venit în cel mai prost moment posibil. ■