O sărbătoare în vremuri tensionate

80
5 minute de lectură

România își va sărbători centenarul într-o săptămână tulburată de același șir nesfârșit de tensiuni politice interne și externe. După cum deja ați observat, răsfoind, sper eu, revista noastră, am ales să dedicăm un grupaj de articole unui eveniment spectaculos al istoriei noastre, centenarul Marii Uniri.

Ar trebui, pur și simplu, să-i venerăm pe politicienii și pe intelectualii care au avut viziune și curaj, deoarece au riscat oarecum alegând tabăra Antantei, iar mai apoi au fost membri fondatori ai Ligii Națiunilor, spune jurnalistul Ion M. Ioniță într-un interviu oarecum neconvențional acordat revistei Reporter Global. În jur, marele eveniment al momentului pare a fi semnarea unui acord final între Comisia Europeană și Marea Britanie, pentru Brexit.

Totuși, piețele financiare au fost aproape insensibile la aflarea veștii, iar dacă lira sau euro nu s-a întărit masiv imediat după anunțul privind acordul, asta înseamnă, pe de o parte, că era o înțelegere așteptată, deci deja inclusă în prețul monedelor respective. Pe de altă parte, mai este un drum lung până la semnarea acordului, deoarece analiștii pariază pe un posibil refuz al parlamentului britanic de a-l ratifica.

Ca atare, publicăm în acest număr al revistei noastre un articol superb preluat din The Economist, care descrie ce s-ar întâmpla dacă Marea Britanie ar divorța de Uniune fără un acord. Articolul este dur, elaborat și inteligent, iar la capătul lecturii perspectiva asupra Brexitului este mai clară. Publicăm tot astăzi un ultim articol dintr-un studiu amplu al diviziei de analiză a grupului financiar ING, care descrie efectele Brexitului asupra statelor din regiunea central și est-europeană, inclusiv asupra economiei românești. Dacă ne-am acomodat cu știrile despre Brexit, mereu surprinzătoare, războiul comercial al cărui actor principal este președintele Statelor Unite, Donald Trump, pare a fi un eveniment care nu ne privește și nu ne afectează. Și totuși, tensiunile acestuia, bătăliile sale pot schimba echilibrele economice ale lumii. Deocamdată, publicăm un articol care semnalează un risc aproape iminent: dispariția unei structuri globale extrem de influente, de utile și de eficiente: Organizația Mondială a Comerțului.

Poate, dispariția este un tușeu prea gros, era mai potrivit să spunem că această instituție a economiei globale și-ar putea pur și simplu pierde influența în comerțul lumii. În paralel, se rescrie scenariul unui serial oarecum plictisitor și cu final previzibil, ale cărui efecte vor fi însă, poate, tot atât de îndelungate ca și cele produse de Brexit. Este vorba de schița bugetului statului italian pentru anul viitor, despre care Comisia Europeană spune că trebuie rescris, pentru a evita penalizările.

În conjunctura actuală, în care mai sunt câteva luni până la alegerile pentru Parlamemtul European, politicienii italieni sunt prea încăpățânați pentru a corecta vreun procent din deficit și resping argumentele Comisiei. Piețele financiare vor da însă verdictul disputei fiscale. 

În ciuda acestor tensiuni care tulbură constant piața financiară globală, cu potențial exploziv, în care Italia se ceartă cu Comisia Europeană, Ucraina se confruntă cu Rusia, guvernul Marii Britanii desfășoară bătălii multiple pe altarul Brexitului, Statele Unite se bat cu China într-un război comercial până mai ieri de neconceput, politicienii noștri se autoconving că economia noastră stă așezată pe o traiectorie veselă, a creșterii și a bunăstării. Există, paradoxal, parlamentari în comisiile economice care nu au nici pregătire academică serioasă în domeniu, nici cunoaștere și care manifestă o naivitate care ar putea distra lumea, dacă nu ne-ar influența viața. Un episod kafkian s-a derulat recent, în care Ionuț Dumitru, profesor universitar, șeful Consiliului Fiscal, instituție care e o expresie a prudenței inteligente a finanțelor țării, a fost chestionat în parlament în legătură cu avertismentele sale privind o posibilă recesiune.

Constantin Rudnițchi descrie situația în paginile acestui număr, nu voi insista asupra gestului bizar al parlamentarilor. Un lucru este clar: o recesiune este inevitabilă, iar peisajul global este tensionat, nervos și instabil. În aceste condiții, când analiștii Băncii Naționale a Greciei (BNG) atrag atenția că inflația este, totuși, riscant de mare, când PIB-ul crește peste potențial timp de șapte ani consecutiv, iar deficitele se adâncesc periculos, atunci economia s-a supraîncălzit. În plus, nu se întrezărește nicio temperare a entuziastelor cheltuieli bugetare în an electoral, așa încât deficitul bugetar va depăși linia roșie de 3% din PIB. În aceste condiții, banca centrală va fi, mai devreme sau mai târziu, obligată să reacționeze. Potrivit estimărilor analiștilor, care folosesc o metodă clasică de evaluare, regula lui Taylor, dobânda optimă de politică monetară ar trebui să fie undeva în jurul a 4,5%. Desigur, banca centrală va ignora sugestia. De altfel, recent, oficialii BNR declarau că inflația se va tempera și că nu văd motive pentru urcarea dobânzilor. Totuși, susțin analiștii BNG, „ne așteptăm ca BNR să înăsprească gradual politica sa monetară, ridicându-și dobânda-cheie cu 0,75%, până la 3,5%, până la finalul anului 2019”. Desigur, noi nu ne așteptăm la comentarii din partea BNR, deoarece o bancă centrală este ultimul bastion al rezistenței unei economii și a monedei sale, ca atare ei vor refuza să comenteze prea adânc riscurile. 

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele