După o lungă vară fierbinte, riscurile cu care se confruntă economiile lumii s-au intensificat în această toamnă. Turcia și Argentina descriu vulnerabilități financiare care pot contamina unele economii emergente, Statele Unite ale Americii își continuă politica fiscală laxă, creatoare de dezechilibre macroeconomice, planează pericolul unui Brexit și, poate cel mai important, măsurile protecționiste amenință să inhibe intensitatea comerțului internațional. Toate aceste patru riscuri majore pot amplifica actuala tendință de încetinire a creșterii economice care deja se manifestă la nivel mondial. Materializarea acestor riscuri va afecta direct țările implicate, dar și indirect economiile care se confruntă cu vulnerabilități externe și dezechilibre interne. Statele care au promovat politici interne responsabile, prudente, au mai puține motive de îngrijorare. La polul opus, țările care au ales drumul ușor, dar aventuros al politicilor fiscale prociclice, al diminuării rezervelor-tampon și al erodării competitivității au economii extrem de vulnerabile.
Vulnerabilitățile financiare din unele state emergente
Unele țări emergente au simțit deja socul înăspririi condițiilor financiare globale, pe fondul evoluțiilor politice interne și al tensiunilor comerciale. Cel mai recent, înrăutățirea relațiilor diplomatice dintre SUA și Turcia a avut ca efect tarife vamale penalizatoare impuse de SUA asupra importurilor de aluminiu și oțel din Turcia. Însă tensiunile politice interne și intensitatea dezechilibrelor macroeconomice din economia turcă au declanșat deja un exod al investitorilor, resimțit prin deprecierea monedei și creșterea vertiginoasă a ratelor dobânzilor. Tensiunile diplomatice au intensificat sentimentul de panică al investitorilor și prăbușirea lirei, acompaniată de inflație și de creșterea dobânzilor, sugerând nevoia unui sprijin financiar extern, similar cu cel acordat Argentinei. Deprecierea lirei turcești a avut și un efect de contagiune asupra monedelor altor economii emergente. Economiile din Mexic, Argentina, India, Rusia, Africa de Sud și Indonezia au fost afectate, fiecare dintre ele confruntându-se cu tensiuni economice sau politice interne, ceea ce favorizează propagarea și accentuarea undelor de șoc.
Dezechilibrele macroeconomice și politica fiscală laxă a SUA
Statele Unite sunt angajate pe un traseu de expansiune fiscală prociclică radicală, cu un deficit bugetar de aproape 5% din PIB, estimat de Biroul pentru Buget al Congresului SUA la peste 1.000 de miliarde de dolari. În teorie, deficite fiscale de asemenea amplitudine pot provoca dezastre, inclusiv devalorizări ale monedei, cel puțin așa avertizează Reinhart și Rogoff, coautorii unei cărți cu un titlu sugestiv: „Creșterea economică în vremurile datoriei”. Aparenta ocupare intensă a forței de muncă generează o creștere rapidă a prețurilor și a salariilor, ceea ce ar putea determina o reacție de contracarare din partea politicii monetare în sensul întăririi politicii monetare. Ratele joase ale șomajului determină băncile centrale să mărească ratele dobânzilor pentru a contracara presiunile inflaționare transmise de salariile mărite care intensifică apetitul pentru consum. Dar majorarea ratelor dobânzilor va întări dolarul, deoarece va determina „fuga” dolarilor americani din economiile emergente, mai riscante, în economia americană, mai sigură și cu randamente în creștere. Asemenea mișcări rapide ale capitalurilor pot crea vulnerabilități pe piețele financiare emergente. În plus, deficitul comercial american continuă să crească, sfidând parcă logica incertă a războiului comercial purtat de președintele Trump cu armele taxelor vamale. Stimulul fiscal actual alături de un dolar american mai puternic vor alimenta creșterea cererii interne și satisfacerea acesteia din importuri, majorând deficitul de cont curent american. Economia americană se află deja în spirala periculoasă a deficitelor gemene, iar importurile în creștere constituie un motiv puternic pentru continuarea războiului comercial.
Un Brexit abrupt
Negocierile dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie pentru definitivarea acordului de separare sugerează tactica „cine clipește primul”. În acest moment, orice scenariu pare posibil, de la un soft Brexit, favorabil Alionului, până la un „no-deal” dramatic. Din păcate, în varianta „no-deal”, Marea Britanie va deveni o țară terță oarecare, ceea ce ar putea induce o reacție rapidă și puternică a piețelor financiare și a investitorilor, cu efecte negative asupra creșterii economice, a afacerilor și a locurilor de muncă. Nu sunt de neglijat efectele de contagiune și multiplicare pe care un șoc economic într-o economie de mari dimensiuni, cum este cea britanică, le poate avea asupra altor state, în special cele emergente, cu provocări economice sau politice interne.
Măsurile protecționiste în comerțul internațional
Dar războiul comercial este probabil cel mai important risc, care a început deja să se materializeze și să producă efecte negative. Cu o pondere în comerțul internațional de 13%, inferioară Chinei și Uniunii Europene, și cu un deficit comercial semnificativ, administrația americană vede războiul comercial ca pe singura soluție pentru reafirmarea sau recâștigarea statutului de cea mai importantă, dar și solidă economie a lumii. Uniunea Europeană și China, care în 2017 dețineau 17%, respectiv 15% din comerțul internațional, sunt două ținte importante ale politicii comerciale americane. Discuțiile cu UE au avut mai mult succes, deoarece, încă din iulie, s-a agreat asupra unor runde de negocieri care să prevină escaladarea animozităților. Însă discuțiile dintre SUA și China au fost tensionate, iar conflictul comercial nu a putut fi stins. Astfel, după prima rundă de tarife de import – la importurile SUA de oțel, aluminiu, mașini de spălat și panouri solare de la o serie de țări diferite în valoare de 57 de miliarde de dolari – săptămâna trecută, președintele american a plusat în războiul comercial cu China. Începând din 24 septembrie, SUA percep un tarif de 10% pe importurile de bunuri de larg consum din China, în prezent în valoare de 200 de miliarde de dolari. În lipsa unei noi și rapide înțelegeri, de la 1 ianuarie 2019 tariful va crește la 25%. Cum războiul este deja declanșat, președintele american a afirmat, preventiv, că „dacă China va întreprinde represalii împotriva agricultorilor noștri sau altor industrii, vom trece imediat la faza a treia, care este tarifarea suplimentară a importurilor din China, în valoare de 267 de miliarde de dolari”. Ca răspuns, vicepremierul chinez și-a anulat vizita la Washington, programată pentru această săptămână, în cadrul căreia ar fi urmat să discute despre politicile comerciale bilaterale.
Investitorii și piețele au reacționat încă din prima zi de funcționare a noilor tarife vamale între China și SUA. În 24 septembrie, bursele din cele două țări au închis pe minus, ca expresie a incertitudinilor induse investitorilor de o asemenea politică imprevizibilă, discreționară și contraproductivă. Mai mult, investitorii au înțeles că orice este posibil, inclusiv bariere comerciale netarifare, cum ar fi restricții aplicate investițiilor străine. Protecționismul în relațiile comerciale bilaterale a apus treptat de decenii, ceea ce a condus la o accelerare a schimburilor comerciale și a activității economice, e drept, cu o revigorare în perioada post-criză. Beneficiile din comerțul internațional s-au făcut simțite în toate țările, dar neuniform, favorizate fiind acelea capabile să exporte bunuri și servicii mai sofisticate și care își dezvoltaseră un model de creștere bazat pe export (de exemplu, Germania și China). Simetric, introducerea tarifelor vamale va conduce la o diminuare a comerțului internațional și a creșterii economice în toate țările. Mai mult, prețuri de import mai mari în China se traduc prin prețuri mai mari de export, ca urmare a integrării în lanțul valoric global. Având în vedere ponderea Chinei în comerțul internațional, produse chinezești mai scumpe înseamnă creșterea prețurilor la nivel mondial. Pe fondul creșterii generale a prețurilor, băncile centrale (unele) pot fi nevoite să crească dobânzile de referință, ceea ce va amplifica tendința actuală de încetinire a creșterii economice globale. Pe de altă parte, o reducere a ritmului de creștere economică în China va determina, printre altele, reducerea ritmului de reforme interne în ceea ce privește serviciile publice de educație și sănătate, dar și liberalizarea prețurilor interne. Iar o China șovăitoare pe calea reformelor interne înseamnă exportarea acestor probleme în lumea largă.
Continuarea războiului comercial prin creșterea tarifelor va afecta și încrederea investitorilor și apetitul pentru investiții, precum și lanțurile de producție și comerciale globale (global value chains).
