O viață tumultoasă – Regina-Mamă Elena

106
13 minute de lectură

Viaţa Reginei-mamă Elena a fost marcată de drame, atât familia regală a Greciei, cât şi perioada tulbure pe care o traversa regalitatea în România,precum şi Al Doilea Război Mondial făcând-o să se confrunte cu multe situaţii limită, arăta Mediafax.

Tânăra principesă venită din Grecia, posesoarea unei identităţi care aduna în ea toată regalitatea europeană de secole, avea să joace un rol luminos în întunecata istorie a secolului XX în România. Regina-Mamă Elena a însemnat mult pentru ţară fiindcă afecţiunea pentru România, educaţia şi orizontul său spiritual au jucat un rol hotărâtor în formarea fiului ei, Mihai, ca om şi ca rege, într-un timp al alienării, al iraţionalului, al cruzimii şi al autodistrugerii conform unei postări a Famaliei Regale a României.

Regina Elena a avut o mare credinţă, despre care spunea că îi aduce putere, şi o calitate importantă, înţelepciunea. Regina-Mamă a fost, pentru întreaga ei familie, un îndrumător plin de tact, nu pentru că ştia să dea sfaturi, ci pentru că poseda rara calitate de a ști să înveţi din propriile greşeli pentru a te forma ca om. Deşi nu a fost ocolită de suferinţă, ea nu s-a lăsat niciodată copleşită de amărăciune, o calitate pe care fiul său a moştenit-o. Totodată, rolul pe care l-a avut în familie, ajutându-şi fiul, Regele Mihai, să-şi păstreze dreapta judecată în momente dificile, a fost una dintre cele mai importante comori de care tânărul rege şi ţara au beneficiat în anii 1940.

Simţul umorului a fost o altă importană trăsătură de caracter a Reginei Elena, una dintre armele secrete ale ei şi ale fiului său, Mihai.

Ca Regină-Mamă a României, ea a fost curajoasă şi şi-a păstrat această calitate chiar după ce a suportat exilul de atâtea ori, împrejurări care ar fi doborât o femeie mai puţin hotărâtă sau cu mai puţină forţă spirituală. Chiar în timpul războiului, când s-a confruntat cu nazismul, în încercarea de a-i ajuta pe evrei, a arătat o excepţională tărie de caracter, urmărind ceea ce ştia că este drept şi bun, reuşind să aibă mereu o prezenţă demnă. Implicarea sa în salvarea atâtor vieţi ale unor oameni de credinţă iudaică, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, a fost recunoscută formal prin acordarea post-mortem, de către Memorialul Yad Vashem, a titlului de „Drept între popoare“.

Amintirea Reginei-Mamă Elena este un tezaur de gânduri bune şi de iubire, inoculat în sufletul Regelui Mihai, al Majestății Sale Margareta și al celorlalţi membri ai familiei care i-au fost alături.

Născută la 2 mai 1896, ca principesă de Grecia şi Danemarca, soţia lui Carol al II-lea şi mama regelui Mihai, Elena a crescut în ţara natală şi a fost educată în sistemul de învăţământ britanic, la Seaford şi Eastbourne.

În 1913, vremurile încep să fie potrivnice familiei din care făcea parte. Bunicul său, George I, la capătul unei domnii de 50 de ani, este asasinat iar pe tron ajunge tatăl Elenei, Constantin.

Elena şi-a însoţit mama pe front, în timpul războaielor balcanice, în calitate de infirmieră. La izbucnirea Primului Război Mondial, atitudinea de neutralitate preferată de tatăl său este interpretată de forţele Antantei ca un gest de prietenie faţă de Puterile Centrale astfel că regele este obligat să abdice, tronul fiind preluat de cel de-al doilea fiu al acestuia, Alexandru.

Cel de-al doilea fiu al regelui a fost preferat de Antantă pentru că primul moştenitor, George II-lea, ca fost militar în armata germană era văzut ca o persoană, de asemenea, favorabilă Puterilor Centrale. Elena îl îngrijeşte pe tatăl său atins de boală şi de depresie şi preferă să locuiască în exil, în Elveţia. Aici îl cunoaşte, în 1920 pe Carol, prinţul de România.

La 27 de ani, Carol tocmai se întorcea din călătoria în jurul lumii în care preferase să îl trimită Familia regală, după scandalul căsătoriei morganatice cu Ioana Valentina Maria Lambrino, în 1918. Acesteia, Carol îi scrie de la Lucerna: ”Întorc o pagină nouă în cartea vieţii mele”, nota Constantin Argetoianu.

Elena şi surorile sale sunt invitate să călătorească în România cu trenul regal. Călătoria este făcută şi la îndemnul tatălui său aflat în acel moment în exil care îi cere să arate lumii că regalitatea grecească este încă respectată în lume: ”Vreau să te duci ca să vadă lumea că, deşi eu sunt tratat ca un paria, copiii mei sunt bine văzuţi”.

Călătoria în România o va întrerupe în momentul în care primeşte veşti tragice de la Atena. Domnia lui Alexandru I, fratele Elenei, nu durează decât până în octombrie 1920, când moare în mod ciudat, după ce este atacat de o maimuţă din grădinile palatului de vară de la Tatoi. În plin război cu trupele turce, tatăl Elenei este reinstaurat pe tronul Greciei în acelaşi an, dar problemele de sănătate şi insuccesul campaniilor militare îi vor face să abdice pentru a doua oară, în 1922.

Regina-Mamă a României a ajuns în ţara ei de adopţie în octombrie 1920. Aici aveau să o aştepte evenimente dintre cele mai complicate şi mai contrastante: căsătoria ratată cu Principele Carol, fericirea de a deveni mama micului Mihai, umilinţa de a asista la aventurile tânărului ei soţ, durerea de a fi martora îngrijorării şi mâhnirii Regelui Ferdinand şi Reginei Maria.

Carol şi Elena se reîntâlnesc după înmormântarea mamei reginei Maria, ducesa de Edinburgh. Este momentul în care Carol începe să se arate interesat de tânăra prinţesă. ”Mă simţeam atrasă de el şi în timp eram sigură că m-aş fi putut îndrăgosti de el”, este citată Elena în volumul editat de Simona Preda, în 2018, la editura Corint. Cei doi se căsătoresc la Atena, pe 10 martie 1921. Fiul lor, Mihai, s-a născut în luna octombrie a aceluiaşi an.

După a doua abdicare a tatălui său, Elena îl vizitează de mai multe ori în exil şi primeşte vestea morţii acestuia, în Sicilia, la Palermo.

A urmat renunţarea la Tron a soţului ei pentru a rămâne alături de Elena Lupescu şi plecarea lui în Franţa, apoi moartea Regelui Ferdinand şi venirea pe Tron a fiului ei, în vârstă de cinci ani. Regina Elena ştiut să stea alături de Regina Maria, cu diplomaţie şi modestie, câştigând admiraţia şi afecţiunea ei. A fost alături de fiul său în toate împrejurările, ocrotindu-i copilăria şi încercând să şteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui.

A divorţat de Carol la 21 iunie 1928. “Am scăpat, în sfârşit, dintr-un coşmar”, îi telegrafiază Elena mamei sale.

După numai doi ani, Carol revine în România pentru a prelua puterea. După ce i se refuză conferirea titlului de regină, Iuliu Maniu este citat dându-i Elenei următoarea explicaţie: “Alteţa Voastră trebuie să înţeleagă faptul că regele este absolut convins că prezenţa dumneavoastră îl împiedică să se concentreze asupra problemelor guvernării, că din cauza voastră ţara este divizată, că dumneavoastră sunteţi deja pe punctul de a deveni centrul opoziţiei față de el”.


Venirea pe Tron a Regelui Carol al II-lea, în 1930, a însemnat începutul unui lung şir de umilinţe, şicane şi nedreptăţi. În anul 1932 a plecat în exil la Florenţa, unde a cumpărat o casă pe care a numit-o „Vila Sparta“ şi pe care a decorat-o cu un gust desăvârşit. Exilul din 1932 al Elenei nu era primul şi timpul a dovedit că nu avea să fie nici ultimul. Toată lumea venea cu bucurie la Vila Sparta: mama, fraţii, surorile ei, dar mai ales fiul, aflat acum departe de mamă, sub controlul direct al tatălui. Tânărul Mihai era atât de fericit să stea cele câteva săptămâni pe an permise de tată la Vila Sparta!

Carol II-lea rămâne la putere până în septembrie 1940, când este obligat să abdice.
În acelaşi an este invitată să revină în România în calitate de Regină-mamă. Când, la iniţiativa şi decizia generalului Antonescu, Regina-Mamă revine în România, în septembrie 1940, ţara şi fiul său aveau nevoie de ea mai mult ca niciodată. A stat în România, alături de Regele Mihai, din 21 septembrie 1940 până la 4 ianuarie 1948.

După mai puţin de un an de la revenrea în țară, România intră în al doilea război mondial de partea Germaniei. Trupele italo-germane înfrâng Grecia, iar George, fratele Elenei este nevoit să se exileze în Egipt. Elena îl însoţeşte pe Mihai la Berlin unde acesta discută chiar cu liderii trupelor care au ocupat ţara mamei sale.

Din 1945 şi până la plecarea din ţară, Regina-Mamă şi fiul ei au fost singuri în faţa tăvălugului sovietic. Cu curaj şi credinţă, uneori cu simţul umorului, ei au făcut faţă acestor ani fără să dea semne de slăbiciune. Mai ales după 1945, Regina Elena a trecut printr-una dintre cele mai grele şi mai neplăcute situaţii pe care cineva şi le-ar putea imagina. Regina-Mamă a fost un suport moral de neînlocuit pentru suveranul în vârstă de nouăsprezece ani, sfătuindu-l, încurajându-l şi, în special, înţelegându-l în fiecare clipă.

În 1947, Mihai I este obligat să abdice, iar Elena părăseşte din nou România.

Regina-Mamă a început, în 1948, ultimul şi cel mai lung exil din viaţa ei. A plecat din nou la Vila Sparta şi i-a ajutat pe Regele Mihai, pe Regina Ana şi pe tânăra lor familie. A fost mentorul spiritual al Majestății Sale Margareta, prima sa nepoată, căreia i-a fost călăuză și far. Pentru Regina Ana şi pentru fiicele ei Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria, Regina-Mamă şi casa ei de la Florenţa au fost un capitol de neşters din viaţa lor.

Trei decenii ale exilului le petrece la Florenţa. S-a mutat la Lausanne, alături de Regele Mihai, în 1980, trăind aici ultimii ani din viaţă. A murit la 28 noiembrie 1982.

Regina-Mamă Elena rămâne un simbol al României şi un exemplu european, nu prin nobleţea originii sale, ci prin valorile şi principiile în care suverana-mamă a crezut întreaga viaţă. Regina reprezintă un caz unic şi pentru că a fost nepoată a patru regi, fiică a doi regi, soră a trei regi, soţie de rege şi mamă de rege. Uniunea Europeană de astăzi se bazează pe principii și valori care i-au călăuzit Reginei Elena întreaga viață.

Regina Elena a fost colonel onorific, conducând Regimentul 9 Roşiori, încă de pe vremea când era Principesă a României, în anii ’20. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unitatea militară s-a numit „Regimentul 9 Roşiori Regina Elena“.

Palatul Elisabeta și Castelul Săvârșin, ca și Castelul Foișor, au fost puternic marcate de Regina Elena, atât din punct de vedere istoric, cât și din punct de vedere estetic. Dintre ele, Castelul Săvârșin rămâne creația exclusivă a reginei. Majestatea Sa Margareta a făcut legământ ca Săvârșinul să ajungă din nou așa cum l-a lăsat Regina Elena. Și acest lucru s-a împlinit. Optsprezece ani după întoarcerea Regelui Mihai, la 1 iunie 2001, în casa lui, și după opt ani de vaste lucrări de reconstrucție și decorațiune interioară (2007-2015), Săvârșinul este întocmai așa cum l-a lăsat Regina Elena.

Regina Elena a fost o figură luminoasă a secolului XX, iar al patrulea deceniu al României secolului trecut datorează mult Reginei-Mamă. Nu numai Familia Regală, ci și Guvernarea politică și întreaga națiune au parcurs un drum mai luminos, mai echilibrat, mai înțelept și mai ferit de dezastre pentru că această minunată femeie și mamă a stat alături de poporul ei.

Rămăşiţele pământeşti ale Reginei Elena, mama Regelui Mihai I al României, vor fi reînhumate la Curtea de Argeş, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, într-o ceremonie care va avea loc pe 19 octombrie. Astfel, la 71 de ani de la plecarea în exil şi la 37 de ani de la decesul Reginei Elena, principesa Margareta, Custodele Coroanei, a decis aducerea rămăşiţelor pământeşti ale bunicii sale la Curtea de Argeş.

“La 3 mai 1896, a venit pe lume, la Palatul Tatoi, lângă Atena, Regina-Mamă Elena a României, mama Regelui Mihai I. Alteţa Sa Regală Principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei a fost fiica Regelui Constantin I al elenilor şi a Reginei Sofia (născută Principesă Imperială a Prusiei). A fost sora Regilor George al II-lea, Alexandru şi Pavlos ai Greciei. S-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu Principele Moştenitor Carol, de care a divorţat la 21 iunie 1928. În 1940 a devenit regina-mamă a României. A murit în ziua de 28 noiembrie 1982, la Lausanne. Spre deosebire de Regele Mihai I, Regina Elena nu a şi-a mai revăzut niciodată ţara”, se arată într-un text publicat pe blogul oficial al Familiei regale a României.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele