Lista candidaţilor PSD pentru alegerile europarlamentare a fost definitivată şi dezvăluită foarte târziu, aproape de expirarea termenului de depunere la Biroul Electoral Central. Din cauza indisponibilităţii temporare a lui Liviu Dragnea, internat în spital, şedinţa de conducere care urma să valideze oferta electorală a fost amânată o săptămână. Fără liderul atotdecident nu se putea, semn că acerba competiţie internă nu se-ncheiase. Cu câteva luni în urmă, primăriţa generală a Capitalei, Gabriela Vrânceanu-Firea, dezvăluise că Dragnea a „cumpărat” susţinerea filialelor cu promisiuni de acordare a mult mai multor locuri pentru Strasbourg decât pot fi obţinute la urne. Prăbuşirea partidului în sondaje a agravat situaţia, reducând şi mai mult numărul „eligibililor”.

Tensiunile au fost alimentate şi din alte surse. Mulţi europarlamentari PSD şi-au dorit noi mandate, drept care, după ani de totală absenţă din spaţiul public, s-au bulucit în ultimele luni pe canalele TV de propagandă ale coaliţiei guvernamentale spre a-şi dovedi fidelitatea. Bună parte dintre ei au făcut excese de zel de pomană: printre primii 10 candidaţi nu apar decât Dan Nica, fost ministru ş.a.m.d., şi cvasinecunoscutul Andi Cristea, pentru nu se ştie ce merite.

O a treia persoană care va continua în Legislativul continental e Maria Grapini, transferată de la Conservatorii lui Dan Voiculescu, fondatorul Trustului de presă Intact, deci ca preţ al susţinerii mediatice. Au mai aterizat pe listă jurnalista Carmen Avram, a Antenei 3, şi medicul-deputat Tudor Ciuhodaru, recrut al aceluiaşi mic partid dirijat de Voiculescu, care a acaparat astfel aproape o treime dintre locurile reprezentanţilor PSD în viitorul Parlament European.

Înţelegând încotro bate vântul, veteranul Victor Boştinaru a anunţat că renunţă el la o nouă candidatură. În schimb Ioan Mircea Paşcu, încă vicepreşedinte la Strasbourg, a sperat până-n ultima clipă şi, abia când s-a trezit lăsat deoparte, i-a aplicat lui Dragnea (prin Facebook!) un verdict sumbru, profeţindu-i sfârşitul politic: „Trebuie fie să ai un simţ de conservare atrofiat, fie tendinţe sinucigaşe, dacă atunci când şi aşa ai puţini oameni apropiaţi, să faci tot posibilul să ţi-i îndepărtezi şi pe aceştia! Dar, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, chiar dacă e tot atât de adevărat că fiecare pasăre pe limba ei piere!?” (cu erori de frazare şi de punctuaţie explicabile – poate – prin precipitarea furioasă). De menţionat şi că, după câteva zile, şefa de cabinet a premierului Viorica Dăncilă, Roxana Popa, şi-a dat demisia din funcţie şi din partid din cauza „îndepărtării PSD de valorile stângii europene”. Lepădări de liderul a cărui dominaţie nu mai poate dura mult.

În atare conjunctură, nu s-a găsit figură mai impozantă pentru prima poziţie decât ştearsa, rigida Rovana Plumb. Imediat după ea – Carmen Avram, cu care PSD-ul n-a îndrăznit să deschidă lista: realizatoare de reportaje, prezenţă televizuală mult mai modestă decât a lui Rareş Bogdan, jurnalistul-vedetă instalat triumfal de către liberali în fruntea aspiranţilor lor la Europarlament. Al 3-lea pesedist – singurul reprezentant al ultimului cerc de complici fideli lui Dragnea, şi anume Claudiu Manda. Pe 4 – încă o surpriză: un oarecare Cristian Terheş, despre care s-a aflat între timp că e preot greco-catolic, şi anume recomandat de… ţărănişti! Nu de vechiul PNŢCD, căci emblema e astăzi în posesia unui grupuscul condus de filologul convertit la avocatură Aurelian Pavelescu, care tot revine periodic la suprafaţă, în încercarea de a parveni politic. În criză de susţinători, Dragnea a apărut într-o conferinţă de presă flancat de Pavelescu şi de un anume Dănuţ Pop, preşedinte al minusculului Partidul Ecologist Român. S-a anunţat că PNŢCD şi PER au semnat un „protocol de susţinere” a listei PSD. Despre Terheş a mai ieşit la iveală că provine – de fapt – tot din zona de influenţă Dragnea-Voiculescu: în numele unei fantomatice „Romanian Community Coalition” înregistrate în California, a făcut sesizări ale autorităţilor române în favoarea liderului PSD şi ar fi apărut în repetate rânduri la Antena 3, în campania anti-justiţie. Fundaţia „Corneliu Coposu”, care apără tradiţia ţărănistă, s-a delimitat ferm de anunţul susţinerii PSD, în termeni precum „stupoare”, „indignare”, „impostor” (despre Pavelescu). Iar Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Oradea, de care aparţinea „părintele Cristian”, a decis ca Terheş „să fie eliberat de exerciţiul funcţiilor sacerdotale”, urmare a implicării sale în politică.

Mai departe: vin la rând, pe locurile 8-9, un senator invizibil, Dragoş Benea, şi recent-demisionarul ministru al Afacerilor europene Victor Negrescu, fost şi parlamentar la Strasbourg, plecat din guvern chiar înainte de preluarea de către România a preşedinţiei semestriale a Consiliului Uniunii continentale, supărat atunci, îmblânzit între timp, cu – e de presupus – jurăminte de credinţă reînnoite. Pe 10 – acel Cristea. Vor mai fi sperând la fotolii starsbourgheze, în mai sau după eventuale retrageri pe parcurs ale unora dintre primii 10, Natalia Intotero, a 11-a, acum ministresă pentru „românii de pretutindeni”, Gabriela Zoană, a 12-a, propagandistă agresivă în ultimele luni, după ce-a prins gustul Parlamentului European, în care i-a luat locul, cu un an în urmă, Vioricăi Dăncilă, şi alţii, până la totalul maxim de 43 de nume admisibile pe listă. Cunoscute – doar ale Doinei Pană, fostă deţinătoare de portofolii ministeriale, şi ale deputaţilor Oana Florea şi Florin Manole; restul – din trupele de manevră: o Chilat, o Bălănică, doi Popa, o Jivan, alt Pavelescu, un Ioan, un Grigore, o Paţurcă, alt Cristian (nu „părintele”), Macaveiu, Brăiloiu, Voinea, Grama, o Căruceru, un Tomoioagă, o Raiciu, un Calenţaru, o Tăteaţă, un Moţ, o Ţundrea, Iacob, Unciuleanu, Răducanu şi Sima, numai celebrităţi. Mereu în actualitate – fabulosul Dicţionar onomastic al marelui Mircea Horia Simionescu…