Oltchim părăsește Bursa după 23 de ani

27
20 minute de lectură

Arbitrul pieței de capital a delistat, oficial, acțiunile Oltchim de la cota Bursei de Valori din București (BVB), după o agonie lentă provocată de insolvența companiei. O istorie bursieră de peste 23 de ani, în care producătorul de produse petrochimice a dat dividende, și-a mărit capitalizarea bursieră, dar nu a reușit să gestioneze datoriile istorice, în fond investiții în tehnologie sau achiziții.

Foto: Agerpres

În cadrul ședinței din data de 4 noiembrie 2019, Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) a aprobat retragerea de la tranzacționarea pe BVB și radierea din evidența ASF a acțiunilor emise de societatea Oltchim S.A. Râmnicu Vâlcea, ca urmare a declarării falimentului acesteia.

Încă din data de 23 aprilie 2019, adică din momentul în care consorțiul de administratori judiciari ai Oltchim S.A. – format din Rominsolv SPRL și BDO Business Restructuring SPRL (n.r.) – a solicitat Tribunalului Vâlcea, în dosarul nr. 887/90/2013, de a dispune deschiderea procedurii falimentului față de Oltchim S.A., titlurile OLT au fost suspendate de la tranzacționare, din moment ce falimentul implică delistarea acțiunilor emitentului de la BVB. Ulterior, prin Sentința nr. 663/08.05.2019 pronunțată, în dosarul de insolvență nr. 887/90/2013 aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, s-a dispus deschiderea procedurii generale de faliment împotriva debitoarei Oltchim S.A.

Întârzierea delistării acțiunilor Oltchim, din mai 2019 până la începutul acestei luni, a fost pricinuită de faptul că sentința menționată mai sus a fost atacată cu recurs de Societatea Energetică Electrica S.A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr.1739/90/2019. Prin respectivul recurs, Electrica SA contesta desemnarea, în mod provizoriu, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Oltchim SA, a consorțiului format din Rominsolv S.P.R.L. și BDO Business Restructuring S.P.R.L. Soluția instanței, pronunțată la data de 26.09.2019, a fost însă aceea de respingere a recursului ca nefondat, fapt care a permis continuarea procedurii falimentului. Electrica, deținută în proporție de 48,7% de statul român prin Ministerul Energiei, a încasat anul trecut 44,6 milioane de lei de la Oltchim, în cadrul procedurii de insolvență, potrivit unui raport publicat la bursă în decembrie 2018, dar avea creanțe de circa 123 de milioane de euro la combinatul vâlcean.

Combinatul petrochimic se găsește în procedură de insolvență din luna ianuarie a anului 2013.

Profitul nu a salvat compania

Oltchim era una dintre cele mai mari societăți petrochimice din România și din sud-estul Europei. Statul român (în prezent, prin Ministerul Economiei) deținea în societate un pachet de control de 54,8%.

Oltchim producea în principal sodă caustică lichidă, oxid de propilenă, polioli, plastifianți și oxo-alcooli. Oltchim era cel mai mare producător de sodă caustică lichidă de pe piața europeană (o cotă de piață de 41% pe piața UE în 2015), singurul producător de sodă caustică perle din Europa Centrală, precum și singurul producător de policlorură de vinil și de polieteri din România și al treilea din Europa. Societatea exporta peste 74% din producția sa în interiorul și în afara Europei. Totodată, combinatul petrochimic era principalul angajator industrial în Vâlcea, în 2015, acesta având 2.208 salariați, dintre care 1.982 la combinatul din Râmnicu Vâlcea și 226 la Divizia Petrochimică Bradu din Pitești.

Deschiderea procedurii falimentului față de Oltchim S.A. a survenit în condițiile în care „societatea OLTCHIM S.A. continua pentru al șaselea an consecutiv seria pozitivă a performanțelor operaționale și financiare înregistrate în perioada de insolvență”, după cum se menționează în Raportul administratorului special privind activitatea societății Oltchim SA în trimestrul II 2018 și semestrul I 2018 (ultimul disponibil), publicat pe website-ul Bursei de Valori București la pagina de informații despre companie. Conform aceluiași document, „cifra de afaceri realizată în primele 6 luni ale anului 2018 a fost de 577,2 milioane de lei (aproximativ 121 de milioane de euro), în creștere cu 20,2% față de perioada similară a anului 2017 (6 luni 2017: 480,2 milioane de lei, adică aproximativ 102 milioane de euro), fiind susținută de prețuri de vânzare mai mari la produsele clorosodice, ca urmare a creșterii cotațiilor internaționale, precum și de volume mai mari ale vânzărilor de oxo-alcooli și produse clorosodice”. În document se mai menționează că valoarea exportului realizat în perioada ianuarie-iunie 2018 a fost de 98,7 milioane de euro, atingând 80% din cifra de afaceri, în creștere cu 20,3% față de cel înregistrat în perioada de comparație (6 luni 2017: 82 de milioane de euro, reprezentând 78% din cifra de afaceri).

„Profitul brut de 102,7 mil. lei înregistrat în semestrul I 2018 a crescut de aproape trei ori față de perioada de comparație (6 luni 2017: 36,7 mil. lei), fiind obținut în condițiile în care activitatea instalațiilor care funcționează a generat un profit brut de 111,7 milioane de lei, în vreme ce activele nefuncționale din cadrul celor două platforme industriale au generat pierderi de 9 milioane de lei – Bradu (-7,3 milioane de lei) și Rm. Vâlcea (-1,7 milioane de lei). În aceste condiții, EBITDA de 126,7 mil. lei a consemnat o îmbunătățire semnificativă, respectiv o dublare a valorii față de semestrul I 2017 (6 luni 2017: 61 mil. lei). Societatea înregistrează o balanță externă pozitivă de 86,4 milioane de euro, valoarea importurilor și a achizițiilor intracomunitare fiind de 12,3 milioane de euro.

Îmbunătățirea performanțelor companiei a avut loc chiar și în condițiile în care prețurile de achiziție ale principalelor materii prime utilizate în procesul de producție au înregistrat creșteri în semestrul I 2018 comparativ cu semestrul I 2017, astfel: prețul propilenei, principala materie primă, s-a majorat cu 8,4%, urmând evoluția cotațiilor internaționale (media cotației ICIS la propilenă a crescut cu 12,5% în semestrul I 2018 față de media din semestrul I 2017); prețul altor două materii prime principale a crescut – la etilenoxid cu 8%, iar la glicerină cu 48,5%.

Pe de altă parte însă, creșterea prețurilor de vânzare la principalele sale produse realizate – soda caustică lichidă și solidă – determinată de reducerea producției la nivel european după închiderea instalațiilor care utilizau tehnologia cu mercur, a permis societății să realizeze marje de profitabilitate ridicate în special în trimestrul IV din 2017 și trimestrul I din 2018. Totodată, prin orientarea eficientă a vânzărilor pentru principalele sortimente de polioli, Oltchim S.A. a reușit să atenueze integral creșterile de prețuri ale materiilor prime și să îmbunătățească semnificativ rentabilitatea.

O sursă anonimă, apropiată de încercările de privatizare și reorganizare ale Oltchim, aprecia însă că „o parte semnificativă a profiturilor realizate de Oltchim în 2015 și a celor anticipate pentru 2016 a fost generată prin vânzările de sodă caustică, al cărei preț de vânzare este ciclic, iar în 2015 a atins nivelurile superioare ale ciclurilor. În plus, ratele de exploatare ale Oltchim sunt excepțional de scăzute (30% din utilizarea totală a capacității – în comparație cu nivelurile medii de 80% în industria clor-alcanilor, este foarte scăzută). Prin urmare, orice cumpărător potențial ar trebui să întreprindă investiții suplimentare foarte importante.”.

Datoriile istorice „o chinuiesc”

Oltchim s-a remarcat însă și printr-un lung istoric de dificultăți economice. În perioada 1995-2000, Oltchim a contractat o serie de împrumuturi comerciale, garantate prin garanții guvernamentale. Oltchim nu a putut să ramburseze împrumuturile, iar băncile au solicitat garanțiile guvernamentale. În 2002, Ministerul Finanțelor a transferat datoria Oltchim rezultată din garanțiile guvernamentale către agenția română pentru privatizare (Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – „AAAS”. Ministerul Finanțelor a continuat să realizeze plăți în contul garanțiilor guvernamentale până în decembrie 2006 și, de asemenea, a transferat către AAAS toate creanțele rezultate în urma plăților ulterioare efectuate în baza garanțiilor activate.

De asemenea, în perioada 2007-2012, situația financiară a Oltchim s-a deteriorat, conturile sale financiare indicând în mod sistematic pierderi operaționale în creștere, acumulări de pierderi și fonduri proprii negative. La 31 decembrie 2012 (înainte de a intra în insolvență), conturile financiare ale Oltchim au indicat o pierdere operațională de 62,9 milioane de euro, o pierdere netă de 127,8 milioane de euro și pierderi acumulate de 383 de milioane de euro.

România a încercat de mai multe ori să privatizeze Oltchim (în 2001, 2003, 2006, 2007, 2008 și 2012), însă toate tentativele au eșuat.

Producția a fost suspendată în august 2012, în urma refuzului principalului furnizor de energie electrică al societății Oltchim, Electrica S.A. („Electrica”), de a furniza servicii fără a fi plătit. Imediat după încetarea activității Oltchim, autoritățile române au început să transmită semnale clare publicului cu privire la disponibilitatea lor de a depune toate eforturile posibile de a salva Oltchim. Cu doar câteva zile înainte de data ultimei tentative de privatizare, ministrul român al economiei din acea vreme a indicat că producția Oltchim ar putea fi reluată într-un interval de două-patru săptămâni. Conform declarației sale, acesta „a discutat cu conducerea combinatului, care are un plan de redeschidere treptată a instalațiilor”. După privatizarea eșuată din 22 septembrie 2012, situația financiară a Oltchim a continuat să se deterioreze.

La 24 octombrie 2012, Oltchim a reușit să își reia producția ca urmare a modificării condițiilor comerciale acordate societății de doi furnizori publici (CET Govora și Compania Națională a Sării Salrom). Astfel, CET Govora a semnat cu Oltchim un nou contract de furnizare a energiei electrice la 15 septembrie 2012, ulterior acceptând să livreze un volum mai mare de energie electrică (inițial, de la 25 octombrie 2012, apoi de la 12 noiembrie 2012) și să furnizeze în continuare energie electrică de la 1 ianuarie 2013. Totodată, Compania Națională a Sării Salrom („Salrom”) a acceptat amânarea plăților pentru livrările sale.

Noi tentative de privatizare a societății au avut loc începând cu iunie 2013, însă acestea au eșuat din nou în cursul anului respectiv.

La 20 iulie 2013, un raport de evaluare al Winterhill SRL estima valoarea de piață a Oltchim la 293,7 milioane de euro (aproximativ 1,270 miliarde de lei) și valoarea de lichidare la 141 de milioane de euro (636 de milioane de lei), din care 108 milioane de euro (491 de milioane de lei) pentru activele garantate și aproximativ 32 de milioane de euro (145 de milioane de lei) pentru activele negarantate.

Pe baza raportului Winterhill, în iulie 2013, administratorii judiciari au pregătit planul de reorganizare al Oltchim, care într-o primă variantă prevedea crearea unei entități noi (Oltchim SPV), transferul tuturor activelor viabile de la Oltchim SA către aceasta și vânzarea acțiunilor Oltchim SPV către un potențial investitor. Prețul de vânzare a acțiunilor Oltchim SPV a fost estimat la 306 milioane de euro, iar prețul minim de pornire a negocierii ar fi urmat a fi stabilit la un nivel superior valorii respective. Acest preț a fost estimat cu referire la valoarea de piață de 293,7 milioane de euro, stabilită în raportul Winterhill.

Anulări forțate de datorie

Creditori cu cele mai mari creanțe față de Oltchim erau AAAS (aproximativ 35% din datoria totală de aproape 539 de milioane de euro), Electrica (19% din datoria totală), Erste Group Bank AG (10% din datoria totală), MFC Commodities Gmbh (4,71% din datoria totală), Banca Transilvania S.A. (4,63% din datoria totală), CET Govora (3,96% din datoria totală), CFR Marfă (3,34% din datoria totală) și CEC Bank (1,63% din datoria totală). În 2013, exista un număr de 21 de creditori garantați.

Un plan de reorganizare, aprobat de instanță în aprilie 2015, prevedea ca creditorii bugetari și întreprinderile de stat să anuleze în total 408,5 milioane de euro din datoria Oltchim (în cazul AAAS, aproximativ 216 milioane de euro, reprezentând 81,9% din creanța sa totală, iar în cazul întreprinderilor de stat, 174,3 milioane de euro). Așa-numiții furnizori esențiali (și anume, CET Govora SA și Administrația Națională „Apele Române”) au fost nevoiți să anuleze 21,2 milioane de euro și, respectiv, 2,2 milioane de euro, reprezentând 70% până la 71% din creanțele lor totale. Electrica a trebuit să anuleze 112 milioane de euro, reprezentând 77,6 % din creanța sa totală.

În final, în perioada aprilie-octombrie 2015 s-au anulat aproximativ 2,358 miliarde de lei (518 milioane de euro) din datorii.

Foto: Agerpres

Miza e „continuitatea”

În iulie și august 2016, cu sprijinul firmelor de consultanță, Oltchim a efectuat o analiză a activelor sale și a identificat opțiuni pentru o ofertă detaliată de active, în vederea maximizării prețului de vânzare potențial acumulat. Această analiză a condus la identificarea a nouă pachete de active. În urma anunțului public privind vânzarea societății Oltchim în cursul lunii august 2016, a fost distribuit un memorandum de informare în rândul a 23 de ofertanți, iar termenul de depunere a ofertelor a fost prelungit de mai multe ori, desfășurându-se un proces de diligență suplimentar (inclusiv vizite la fața locului și diligență tehnică).

La sfârșitul anului trecut, aproximativ 58% din activele Oltchim – respectiv pachetele operaționale de active grupate în instalațiile de produse clorosodice, oxo-alcooli, polioli, serviciile administrative pentru funcționarea fabricii, 1010 vagoane de cale ferată și parțial instalațiile de PVC – au fost vândute către Chimcomplex, companie controlată de omul de afaceri Ștefan Vuza pentru suma de 127 de milioane de euro (după ce, în iulie 2018, Comisia Europeană și-a dat acordul preliminar pentru preluarea Oltchim de către Chimcomplex).

În data de 12 iunie 2018, fusese finalizată altă tranzacție privind vânzarea activului Divizia Materiale de Construcții-Ramplast (1,8% din activele Oltchim) către Dynamic Selling Group SRL, pentru suma de 12.111.320 de lei fără TVA (aproximativ 2,6 milioane de euro).

Pachetele de active constând în Uzina petrochimică PVC II, Uzina de Anhidridă Ftalică din cadrul Platformei Rm. Vâlcea și Uzina petrochimică din cadrul platformei Bradu-Pitești au rămas neofertate.

De fapt, diferența 40%-60% este una dintre mizele plății a 335 de milioane de euro considerate de Comisia Europeană (CE) ca ajutoare de stat incompatibile acordate Oltchim și pe care România ar trebui să le recupereze.

În aprilie 2016, Comisia a inițiat o investigație aprofundată pentru a stabili dacă anumite măsuri luate de România în sprijinul societății Oltchim respectau normele UE privind ajutoarele de stat, în special: neexecutarea silită a datoriilor și acumularea în continuare de sume datorate de Oltchim Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) din România după privatizarea eșuată a societății Oltchim din septembrie 2012; anularea de datorii în valoare de peste 300 de milioane euro de către AAAS și de către diferite întreprinderi de stat; și continuarea furnizărilor, de către statul român și de către întreprinderi de stat (CET Govora și Salrom), către Oltchim, fără plată, în ciuda deteriorării situației financiare a societății.

„Comisia a constatat că, în cazul de față, niciun creditor operând în economia de piață nu ar fi fost de acord să anuleze datoriile existente ale Oltchim sau să continue furnizările către această societate în condițiile în care AAAS și alți creditori aflați în proprietatea statului au făcut-o în 2015. Prin urmare, măsurile de sprijin public constituie ajutor de stat în sensul normelor UE”, menționa un comunicat al CE de la sfârșitul lunii decembrie 2018.

Pentru a stabili dacă ajutoarele au fost transferate noilor proprietari în urma vânzării de active, Comisia a evaluat dacă există continuitate economică între noul și fostul proprietar. Comisia utilizează o serie de indicatori, cum ar fi obiectul tranzacției (activele, pasivele și resursele umane transferate, vânzarea de pachete de active), momentul vânzării, prețul de vânzare și procesul de vânzare, precum și identitatea cumpărătorului. La momentul inițierii investigației detaliate, Comisia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că procesul de privatizare a Oltchim ar putea conduce la o continuitate economică între Oltchim și viitorul cumpărător (viitorii cumpărători).

După inițierea procedurii oficiale de către Comisie, autoritățile române au modificat însă condițiile de vânzare a activelor Oltchim, prin împărțirea acestora în nouă pachete de active. De asemenea, au fost eliminate orice clauze contractuale care ar fi obligat cumpărătorii la menținerea salariaților ori a obiectului de activitate, elemente care ar fi putut fi apreciate de CE ca indicând o „continuitate” a activității.

Având în vedere condițiile modificate ale procesului de vânzare a activelor societății Oltchim și rezultatul acestuia, Comisia a concluzionat că societățile care au cumpărat activele respective nu au beneficiat de ajutoarele anterioare acordate societății Oltchim și, prin urmare, nu sunt ținute să le ramburseze. Astfel, șansele ca creditorii Oltchim să își primească banii înapoi au crescut.

O altă problemă este aceea a cheltuielilor de mediu. R/BDO a declarat că obligațiile de mediu nu au fost incluse integral în estimarea valorii de lichidare de către Winterhill. Cu toate acestea, obligațiile de mediu în valoare de 464 de milioane de euro calculate de Oltchim și luate în considerare de administratorii judiciari în raportul lor pentru susținerea planului de reorganizare în locul lichidării societății Oltchim sunt exagerate: o mare parte din active erau susceptibile de a fi cumpărate de un întreprinzător care desfășoară activități industriale pe amplasamentul Oltchim, evitând astfel demolarea integrală a amplasamentului presupusă prin această estimare. Valoarea centrală a obligațiilor de mediu luată în considerare în scenariul de lichidare ar fi trebuit astfel să fie mult mai mică decât valoarea estimată de Oltchim, de 464 de milioane de euro, astfel cum a fost susținută de PCC, care este activă, de asemenea, în sectorul petrochimic: înlocuirea completă a solului contaminat al Oltchim cu sol vegetal sau dezafectarea structurilor din beton ale combinatului (care implică o sumă totală de aproximativ 420 de milioane de euro, din estimarea Oltchim de 464 de milioane de euro) nu ar fi fost necesară, de exemplu, în cazul preluării parțiale a activelor Oltchim.

Victime colaterale

Relația cu Oltchim a reprezentat 14% din cifra de afaceri a Salrom în 2015 și 39% din veniturile CET Govora. Așa cum arăta un raport de evaluare, lichidarea potențială a Oltchim ar avea impact doar asupra unei singure sucursale a Salrom, cu doar 60 de locuri de muncă afectate.

Dispariția Oltchim putea conduce însă, conform aceluiași raport, și la dispariția celuilalt client al Salrom, Uzinele Sodice Govora (în prezent, Ciech Soda România, singurul producător de sodă calcinată din țară), cu consecințe negative pentru CET Govora.

În ceea ce privește CET Govora, autoritățile române susțineau că nu a existat nicio soluție practică care să înlocuiască achizițiile Oltchim de abur industrial de la aceasta. „Dacă CET Govora ar fi încetat să producă abur pentru cei doi clienți captivi (având în vedere că aburul este un produs secundar rezultat din producerea energiei electrice), singura opțiune ar fi fost pierderea totală a acestuia prin eliberarea în atmosferă. Ca atare, România susține că, din punct de vedere economic, opțiunea pe care oricare operator aflat în situația CET Govora ar fi utilizat-o ar fi fost de a transforma aburul în datorie în loc de a-l elibera în atmosferă, caz în care acesta poate fi privat complet de valoarea sa”.

Raportul administratorului judiciar (Remus Borza) al CET Govora arată însă că, în perioada 1 ianuarie 2008-30 iunie 2016, societatea a furnizat energie electrică și abur industrial în mod continuu către Oltchim la prețuri cu mult sub nivelul costurilor de producție [suportând, în această perioadă, o pierdere în valoare de 103,3 milioane de lei (23,9 milioane de euro)]. De fapt, raportul concluzionează că astfel de contracte de furnizare încheiate cu Oltchim reprezintă unul dintre principalele motive pentru insolvența CET Govora. Pierderea cauzată de stabilirea unor prețuri mai scăzute pentru utilitățile vândute către Oltchim s-a ridicat la 91 de milioane de euro, întrucât Oltchim a acoperit doar 60% din prețul lor de cost.

„Decizia CET Govora de a furniza energie electrică nu a avut justificare economică și a fost motivată

politic și constituie un exemplu excelent de intervenție politică în conducerea debitorului”, explica Remus Borza. Același administrator judiciar a mai declarat: „De peste zece ani, Oltchimul a trăit pe spinarea CET-ului. Un purice nu poate hrăni un elefant. Este suficient că a pierdut 136 de milioane [lei] prin planul de reorganizare. Aceasta înseamnă aproximativ 35 de milioane de euro pe care le-am fi putut utiliza pentru a retehnologiza mașinile, instalațiile și echipamentele cu o durată de viață de peste 30 de ani, care au depășit deja ciclul optim de performanță”. Totodată, administratorul judiciar al CET Govora a subliniat, de asemenea, că „CET Govora a fost singura societate care a continuat să furnizeze energie electrică și abur către Oltchim, asumându-și astfel nu doar riscul de neplată, ci și riscul mai mare, de a intra în insolvență […] conducerea [CET Govora] nu a luat măsuri ferme de a dispune recuperarea creanțelor sau măsuri de prevenire, de exemplu […] avertizarea debitorilor în stare de neplată cu privire la riscul de raționalizare sau chiar de suspendare completă a livrărilor de abur și energie electrică […] sau orice măsuri in extremis care sunt adecvate ori de câte ori există indicii că astfel de creanțe riscă să fie pierdute: renegocierea termenilor și a prețurilor de furnizare și condiționarea furnizării până la efectuarea plății datoriei restante”. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele