Până la obținerea ajutorului public judiciar, te mănâncă birocrația

74

Dacă, în materie de religie, „până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții”, în materie de justiție, „până la obținerea ajutorului public judiciar, te mănâncă birocrația.”.


Se justifică în anumite situații și condiții, având în vedere că accesul la justiție „trebuie să fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept”, susținerea din partea statului, din resurse financiare publice a respectivelor cheltuieli prilejuite de procedurile judiciare necesare realizării sau apărării unui drept, ne arată preambulul legii care guvernează acordarea ajutorului public judiciar.

Actul normativ care reglementează acordarea ajutorului public judiciar – OUG 51/2008 actualizată – precizează, în cuprinsul articolului 14, înscrisurile necesare care trebuie să însoțească cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar: „înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia (solicitantului de ajutor public judiciar, n.r.) și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului, în sensul de a preciza dacă, în cursul ultimelor 12 luni, a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor”.

Cu toate că, la prima vedere, ar părea că nu există impedimente notabile în furnizarea respectivelor înscrisuri doveditoare, ar trebui totuși să vă mai gândiți.

Fericiți cei acoperiți în cât mai multe hârtii

Mai jos, vom oferi un exemplu concret al tuturor înscrisurilor pe care instanța le cere în cazul unui litigiu având ca obiect o contestație la executarea silită.

Dacă primul și al doilea act cerut – cartea de identitate și adeverință eliberată de ANAF din care să rezulte veniturile impozabile cu care figurează solicitantul – nu presupun „un prea mare deranj” din partea contestatorului (așa cum a fost numit de către instanță solicitantul de ajutor public judiciar), mai departe, lucrurile se schimbă radical. Astfel, „adeverința eliberată de ANAF din care să rezulte veniturile impozabile” nu va trebui obținută doar pentru contestator, ci și pentru soție, precum și pentru toate persoanele care au domiciliul ori reședința comună și gospodăresc împreună cu solicitantul. Pentru fiecare adeverință va trebui completată o cerere la ANAF, pentru a se solicita respectiva adeverință. Vestea bună este aceea că respectiva adeverință poate fi obținută și online, dacă respectivii contribuabili sunt înregistrați (sau se înregistrează) în Spațiul privat virtual existent pe serverele ANAF, de unde pot solicita și primi adeverință (nu scapă de completarea cererii pentru adeverință, doar că ea se va completa online).

Pasul următor cerut de instanță este obținerea unei adeverințe eliberate de Inspectoratul Teritorial de Muncă (un extras din Revisal) „din care să rezulte dacă figurează cu contract individual de muncă”. Adeverința de la ITM poate fi înlocuită de o alta, eliberată de AJOFM (pentru cei aflați în șomaj) și/sau de o alta eliberată de Casa de Pensii (pentru beneficiarii de pensii). Așadar, o nouă cerere și un drum la ITM sau AJOFM sau la Casa de Pensii.

Cerere excesivă

Dacă vă gândiți că actele de mai sus ar fi singurele solicitate, fără a mai fi necesare, și altele vă înșelați. Instanța cere și o adeverință de la primărie din care să rezulte dacă solicitantul ajutorului public judiciar „figurează cu bunuri impozabile și/sau contracte de arendare”. Raportat la prevederile art. 8 și 9 din OUG 51/2008, respectiva cerință poate fi considerată „excesivă”, deoarece deținerea în proprietate a unor bunuri impozabile (case, terenuri, autovehicule) nu poate ajuta în vreun fel la calculul venitului mediu lunar net pe membru de familie, deoarece, la calculul acestuia, se au în vedere doar veniturile periodice. Chiar și în cazul în care am obține venituri periodice din închirierea unor astfel de bunuri, acestea ar fi evidențiate în adeverința obținută de la ANAF.

Doar în cazul aceste venituri nu sunt declarate, ele nu apar, dar nici instanța, prin adeverința de la primărie, nu ar putea obține mai multe informații în acest sens, pentru că deținătorul lor nu are nicio obligație în a le închiria ori a scoate profit de pe urma lor. În cazul în care cererea de ajutor public judiciar ar fi respinsă pe motiv că solicitantul deține în proprietate bunuri care ar putea fi valorificate prin vânzare (pentru plata taxei judiciare), din nou, putem vorbi de o cerere excesivă sau măcar lipsită de proporționalitate, pentru că nu este normal să vinzi un teren, să zicem, de 10.000 de euro pentru a plăti o taxă de timbru de 1.000 de lei, 2.000 de lei sau chiar de 5.000 de lei, mai ales atunci când un venit periodic (salarii, chirii) ar permite plata sa în rate într-un termen rezonabil (de până la un an, de exemplu).

Principiul proporționalității, un principiu des întâlnit în jurisprudența UE, de sorginte germană și care reprezintă „un standard minim de protecţie a drepturilor cetăţenilor” prevede ca acțiunile autorităților să se limiteze la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute de legile în vigoare. Or, a obliga un om să-și vândă un teren, un imobil, un autovehicul sau orice alt echipament/ bun impozabil deținut de acesta, pentru plata unei taxe, nu poate fi considerată o acțiune care respectă acest principiu valabil în orice stat de drept, mai ales când varianta eșalonării taxei judiciare este una dintre facilitățile care pot fi acordate sub formă de ajutor public judiciar. 

Lista se dublează

În sfârșit, trecem mai departe, pentru că enumerarea de înscrisuri doveditoare cerute de instanță nu s-a terminat. „În cazul în care (solicitantul, n.r.) este căsătorit, să depună copie după certificatul de căsătorie (…)”. Această cerință este ușor de îndeplinit, numai că fraza nu s-a terminat. Urmează un „precum și” și o nouă listă de documente, adică toate acele documente enumerate mai sus, care acum trebuie furnizate și pentru partenerul de viață. Practic, este nevoie, probabil, de două zile, cel puțin (una când depui cererile și alta când ridici adeverințele) în care două persoane sau mai multe persoane (adică toate acele persoane care gospodăresc împreună cu solicitantul) trebuie să nu se mai ducă la serviciu, pentru a obține respectivele înscrisuri cerute de instanță.

Exemplul german

Pentru a putea face o comparație, voi prezenta un alt caz concret, petrecut însă în relația cu statul german. Un prieten, din motive obiective (lipsa unui loc de muncă în perioada imediat următoare crizei din 2008-2009), nu a putut să plătească, un anumit interval de timp, pensia alimentară pentru copilul său, care în acea perioadă, plecase, împreună cu mama lui, în Germania, să lucreze. Autoritățile germane au întrebat-o pe mamă despre situația plății pensiei alimentare de către tată, iar aceasta a precizat că, la momentul respectiv, veniturile pentru creșterea copilului nu erau plătite, urmare a respectivelor motive obiective (temporare). Statul german a plătit, lună de lună, un an și jumătate, cât a stat la lucru, în Germania, cu contract de muncă oficial, mamei și copilului ei, cei 150 de euro, echivalentul pensiei alimentare. În cele 18 luni, s-au strâns 2.700 de euro. La sfârșitul perioadei de ședere în Germania, tatăl  a primit, în România, din partea autorităților fiscale ale landului în care a stat și a lucrat mama copilului, „nota de plată”, în valoare de 2.700 de euro, cerându-i-se achitarea respectivei sume. Acesta a răspuns că, momentan, se află în imposibilitatea financiară de a plăti acea sumă de bani, dar că este dispus, în cazul în care s-ar găsi soluții pentru cazare și masă, să meargă în Germania și să presteze o muncă în folosul landului respectiv. Răspunsul germanilor a venit prompt, sub forma unei întrebări în care tatălui i se solicita să precizeze intervalul de timp în care ar putea să depășească perioada financiară dificilă și să plătească suma respectivă, cerându-i-se și un plan de rambursare. Acesta a răspuns că ar putea începe să plătească, trimestrial, în circa 10 luni, câte 500 de euro. Răspunsul statului german a fost cât se poate de simplu: „Suntem de acord cu planul de rambursare. Așteptăm plățile conform planului asumat.”. Din acel moment, corespondența între autoritățile fiscale ale landului german și tatăl respectiv a încetat, iar acesta a început să facă plățile către statul german așa cum a scris în planul de rambursare. Practic, „nemții” nu au solicitat niciun „înscris doveditor” care să indice starea financiară precară de la acel moment și nici vreun alt înscris, totul funcționând pe respect și cuvânt dat. Prietenul meu mi-a mărturisit, în urma acestei experiențe, că nu și-a permis să nu se țină de acel angajament asumat din respect pentru modul în care autoritățile germane au înțeles să-i arate respect și să aibă încredere în cuvântul său. Același prieten mi-a mărturisit că, în relația cu autoritățile (fiscale) românești, o astfel de abordare ar fi imposibilă, având în vedere că, la noi, în astfel de relații, funcționează prezumția de vinovăție, și nu cea de nevinovăție. 

Praguri vechi

În final, ar mai fi de precizat că, în ordonanța de urgență, se menționează că beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 de lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50%. Ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție.

În acest context, ar fi de menționat că, la momentul adoptării OUG 51/2008, salariul minim mediu brut era de 500 lei. Față de acest indicator, cele două praguri erau la 60%, respectiv la 120%. Dacă am avea în vedere același salariu mediu brut, din prezent, de 2080 lei și cele două procente arătate, la momentul actual, cele două praguri pentru ajutorul minim judiciar s-ar situa la 1248 de lei și, respectiv 2496 lei (rotunjit 1250 lei și 2500 lei).

Ajutorul public judiciar (def.) reprezintă „acea formă de asistență acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii” (definiția apare în articolul 1 al OUG 51/2008). Ajutorul public judiciar se acordă în cauze civile, comerciale, administrative, de muncă și asigurări sociale, precum și în alte cauze, cu excepția celor penale.

Formele ajutorului public judiciar

  • plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiție sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistență prin avocat;
  • plata expertului, a traducătorului sau a interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviințarea instanței sau a autorității cu atribuții jurisdicționale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;
  • plata onorariului executorului judecătoresc;
  • scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silit

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele