Piața așteaptă listări noi și birocrație mai puțină la ASF

    5 minute de lectură

    Autoritatea pentru Supraveghere Financiară, arbitru al pieței financiare non-bancare, este o instituție fundamentală a acesteia. Desigur, stabilitatea legislației este asigurată și de apartenența la Uniunea Europeană și de existența reglementărilor armonizate cu piața europeană. Deci avem o legislație care este conformă cu legislația europeană, nu prea avem de ales din punctul de vedere al directivelor, al regulamentelor care sunt de directă aplicare; deci, aici, cumva ar merge pe pilot automat.

    de Septimiu Stoica

    Pe de altă parte însă, diavolul este în detalii: nu toată legislația este dată de Uniunea Europeană. Există și specificități ale țărilor respective. Și aici cred că ar trebui să intervină capacitatea, inspirația, cunoașterea, profesionalismul, deschiderea, dedicarea celor care conduc ASF-ul, pentru că avem legislația europeană, dar nu am făcut reglaje care s-o adapteze specificului pieței locale. Am preluat-o, dar nu am fost atenți la pericolul ca piața să dispară sub exigențele acestei legislații. 

    Un exemplu evocat de intermediarii de pe piață este excesiva birocratizare și numărul foarte mare de raportări, de situații, de persoane implicate din interiorul companiilor financiare care se ocupă numai de partea asta de compliance, de respectare a regulamentelor stricte. Or, noi suntem în situația în care, din cauza volumului scăzut de activitate, zonele de intermediere să funcționeze la minimum din punctul de vedere al personalului. Toate exigențele acestea îl obligă pe intermediar, care este un jucător esențial al pieței, să angajeze un personal suplimentar. Le e foarte greu să acopere cu veniturile pe care le obțin din tranzacții. Aceasta este o situație dramatică și i-a determinat pe mulți actori ai pieței să-și propună să se retragă, sau chiar să-și închidă afacerile. 

    Desigur, nu putem ignora realitatea că multe dintre reglementările care ni se par excesive sunt emanate din experiența pieței financiare globale, în special din cazuistica americană. Ele au apărut pentru a preîntâmpina sau a corecta o greșeală, că specificul unei piețe este și el un element important. Piața este structurată diferit în America față de România sau de Europa. Este o diferență calitativă. Este adevărat că Europa a preluat unele dintre modelele de exigență americană, dar Europa are o înclinație oarecum naturală spre birocrație. Un aer de libertate venea dinspre Marea Britanie, care acum s-a retras. Uniunea Europeană este birocratică prin esență și nu are nicio problemă să preia partea mai rigidă din Statele Unite. Problema noastră este să rezistăm sub valul acesta de suspiciuni și exigențe sporite, care nu se potrivesc volumelor mici tranzacționate pe piața noastră și mai ales depășesc capacitatea noastră de a absorbi aceste reglementări. Limbajul și mijloacele noastre limitate, date fiind volumele tranzacționate, ne vulnerabilizează companiile de intermediere financiară. Acesta este un aspect care ține de reglementare în sine. 

    Așteptările pieței de la noua conducere a ASF sunt în deplin acord cu ceea ce este oarecum specificat în fișa posturilor lor prin lege, anume să dezvolte piața. Nu cred că aceasta este cea mai fericită prevedere. În opinia mea ei trebuiau să se ocupe doar ca piața să funcționeze bine. Dar, dată fiind situația reală, dacă tot au prevăzută prerogativa asta, atunci chiar ar trebui să o facă, pentru că sunt niște autorități însemnate ale statului și nu niște oameni care ocupă vremelnic niște posturi bine plătite. Și ar trebui să aibă capacitatea de a convinge și dorința de a dezvolta piața financiară. În acest sens, ar trebui ca noua conducere să se preocupe de reluarea procesului de listări la Bursă a companiilor statului. Piața românească are un anumit specific, în sensul că aproape toți emitenții importanți, listați la Bursă, au apărut prin procese de privatizare: fie din procesul vechi de privatizare, fie din privatizări ulterioare cu ofertă publică. Deci, cumva, procesul acesta prin care voința statului a condus la respectivele listări s-a întrerupt: nu mai avem de mult listări noi și companii eligibile pentru așa ceva. Și, atunci, ținând seama că reglementările ASF impun preocuparea pentru dezvoltarea pieței, atunci ar trebui ca ASF să se ocupe de ea. Statul ar trebui să reia procesul de listări la Bursă a companiilor sale, dacă vrea să mai aibă piață de capital. 

    Pe de altă parte, echipa de conducere a ASF ar trebui să aibă și inteligența de a ști ce să ceară cu celelalte autorități pentru a stimula listările. 

    Un al aspect al mandatului noului board al ASF ar trebui să răspundă frământărilor prezente legate de discuțiile din jurul Pilonului II de pensii. Conducerea ASF ar trebui să știe că, dacă s-ar desființa pilonul al doilea de pensii, piața de capital ar fi afectată dramatic în România. Or, în situația aceasta, statul nici nu ar trebui să facă ceva, ci să se abțină să facă o greșeală ireparabilă. 

    În plus, din piața românească de capital, supravegheată de ASF, lipsesc instituții utile cum ar fi contrapartea centrală, care este construită în Ungaria de mulți ani, de la începutul pieței, de către banca centrală. Noi am avut două instituții cu acest rol construite din eforturi private, una la Bursa de Valori București, una la Sibiu, dar specificul național a făcut să nu mai avem niciuna dintre ele. În momentul în care au crescut exigențele Uniunii Europene pentru asemenea categorii de instituții, în loc să se unească, pentru că împreună aveau capitalul necesar, au murit fiecare.

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele