Victor Ponta a lansat partidul Pro România cu o lovitură de imagine pentru coaliția guvernamentală PSD-ALDE, dar care a durat mai puțin de 24 de ore.

Fostul lider al PSD, Victor Ponta, a anunțat, la ceremonia de lansare a formațiunii sale politice, că are nu mai puțin de 11 parlamentari, toți proveniți din tabăra PSD și ALDE. Pentru o seară, majoritatea din Camera Deputaților a celor două partide guvernamentale s-a spulberat, la o diferență de un vot. Au rămas 164 de deputați, în condițiile în care 165 este pragul necesar pentru trecerea unei legi. Impactul asupra coaliției a durat până în dimineața zilei de marți, când social-democrații conduși de Liviu Dragnea și-au recuperat deficitul. Deputatul Valeriu Steriu a părăsit PMP, partidul alături de care a intrat în Parlament, și s-a reînscris în PSD.

Replica PSD a fost dură. La nivel declarativ. Și Liviu Dragnea, și Gabriela Firea au atacat demersul lui Victor Ponta de a-și forma un partid, dar mai cu seamă pe colegii lor care au dezertat. Cuvinte grele, „șobolani”, „trădători”, s-au abătut asupra celor care au lansat un nou vehicul politic pe scena românească.

Amenințare pentru PSD?

Foarte puțin probabilă. Din discursul inaugural al lui Victor Ponta, a fost limpede că noua formațiune se declară social-democrată, cu aspirația de a se așeza pe zona de centru-stânga.

Politică proeuropeană, meritocrație, lideri care „să cunoască limba română și limba engleză”, reperele de program enunțate la inaugurare ar plasa noul partid în opoziție față de atitudinea politică a PSD.

La nivel de acțiune politică, poziționarea Pro România este însă cu totul alta. Liderul noului partid a anunțat că nu va vota în Parlament împotriva PSD și nici nu va susține un premier liberal. Așadar, PSD, ca partid, dar mai ales menținerea sa la guvernare nu se află în pericol.

Tot din discursul inaugural al fostului premier a fost limpede disponibilitatea noului partid de a negocia susținerea la guvernare a PSD și păstrarea majorității parlamentare a PSD-ALDE.

În termeni de strategie politică, asta presupune un potențial de negociere tipic pentru ceea ce înseamnă un partid satelit.

Ce negociază un astfel de partid? Posturi în structurile de putere, în primul rând. Chiar în discursul de lansare, Victor Ponta a arătat că partidul Pro România va vota pentru instalarea până la începutul anului viitor (an electoral, altminteri) a unui guvern cu un premier care să nu fie antipesedist și care să reprezinte un model diferit de cel al actualului șef al Cabinetului, Viorica Vasilica Dăncilă. O mențiune a lui Ponta referitoare la calitatea miniștrilor care vor gestiona agricultura și educația, pe care o va promova noul partid, poate să indice chiar pretinderea acestor portofolii.

În perspectiva anunțată deja de liberali, care vor depune o moțiune de cenzură în luna iunie, sprijiniți de USR și PMP, o alăturare a parlamentarilor Pro România tot nu ar atinge numărul 233, voturile necesare pentru căderea Guvernului. La precedenta moțiune de cenzură a opoziției, împotriva Guvernului Tudose (noiembrie 2017), s-a înregistrat scorul de 159 de voturi în tabăra inițiatorilor moțiunii.

Un argument că formațiunea pe care a lansat-o Victor Ponta pentru a avea potențial de negociere cu PSD este și strategia pe care a aplicat-o fostul premier la alegerile din 2016. Era deja în opoziție față de Liviu Dragnea și a încurajat înființarea partidului finanțat de Sebastian Ghiță, cel care avea sabia lui Țepeș drept stindard. Semnalele că apropiații lui Ponta vor merge la partidul pe care îl alimenta cu mesaje iliberale Bogdan Diaconu s-au transformat din amenințarea la adresa PSD în discuții concrete pe locuri eligibile pentru cercul de influență al lui Victor Ponta. Așa au ajuns din nou în Parlament, pe locurile PSD, fostul premier Robert Cazanciuc, actualul ministru de Finanțe Orlando Teodorovici sau recent demisionarul Nicolae Bănicioiu.

Dacă, în mare, aceștia sunt pionii pe tabla de șah, ținta nou-născutului Pro România este, evident „regele” PSD. Or, aceasta pare să fie principala miză a lui Victor Ponta – debarcarea liderului social-democraților, Liviu Dragnea.

Căderea lui Dragnea

Momentul ales de Ponta pentru lansarea partidului a fost strategic, în preajma verdictului în dosarul în care Liviu Dragnea riscă, în cazul unei condamnări, închisoarea. Și la doar câteva zile distanță de achitarea lui Ponta în dosarul Rovinari-Turceni. Chiar dacă a fost amânată cu zece zile sentința judecătorilor de la Înalta Curte în privința lui Dragnea, și chiar și dacă va fi achitat, liderul PSD iese slăbit din acest proces, în care fapta de care a fost acuzat a fost recunoscută de mai toți inculpații. În desfășurare se mai află și dosarele Tel Drum, așadar erodarea imaginii lui Dragnea continuă.

Zestrea pe care o prezintă Victor Ponta în fața nu a electoratului PSD, ci chiar a activului de partid al social-democraților este proaspăta achitare în dosarul Turceni-Rovinari. Vorbim aici despre un dosar în care fostul prim-ministru, împreună cu partenerul său de politică și de avocatură (foști colegi de facultate), Dan Șova, au fost acuzați că au încasat milioane de euro pe o consultanță fictivă pentru complexul energetic din Valea Jiului. Avocații care au primit banii cu suspiciunea că nu au prestat serviciile în cauză au fost achitați, în baza unei decizii europene care stipulează că, și în cazul în care contractul de consultanță nu se derulează, banii trebuie plătiți. Directorul financiar al complexului Turceni-Rovinari, cel care a angajat compania în contractul Șova-Ponta, a fost condamnat la închisoare cu executare.

Deficitul de imagine pe care l-ar aduce o eventuală condamnare a lui Liviu Dragnea în interiorul PSD obligă partidul aflat la guvernare să-și caute un alt lider. Iar Victor Ponta mizează pe faptul că partidul pe care l-a condus din 2010 până în 2015 (cu Dragnea ca secund) va privi spre el.

PSD la firul ierbii

Ca să poți prelua PSD în an preelectoral trebuie să stăpânești organizațiile din teritoriu. Adică să-ți atragi baronii de partea ta. În acest moment, Liviu Dragnea deține, prin interpușii de la guvernare, robinetul fondurilor bugetare care se varsă spre administrațiile locale. Nu degeaba Liviu Dragnea l-a numit pe Paul Stănescu vicepremier, dar, și mai important, ministrul Dezvoltării (seiful din care se împart banii către administrațiile locale). Paul Stănescu este liderul politic nu doar al județului Olt (îl controlează încă din 2008), dar, din poziția de la centru, are în mână, din perspectivă politică, tot sudul României, unul dintre fiefurile de bază ale PSD. Probabil că Victor Ponta ia în calcul atragerea de partea sa a lui Paul Stănescu, așa cum s-a întâmplat și în 2010, când actualul ministru al Dezvoltării Regionale a fost decisiv în impunerea și menținerea la putere a lui Mircea Geoană.

De fidelitatea unor astfel de lideri regionali depinde rezistența lui Liviu Dragnea la asaltul pe care îl pregătește Victor Ponta. Marian Oprișan, de la Vrancea, și Niculae Bădălău, de la Giurgiu, sunt lideri cu influență și susținători care sunt în opoziție față de Liviu Dragnea. Cei mai mulți se întreabă dacă vor trece de partea lui Victor Ponta și vor scinda partidul. Istoria PSD ne dă răspunsul.

PSD a învățat din propria istorie

Dacă este o lecție pe care PSD a învățat-o cu adevărat, aceea este a unității în fața pericolului scindării. Social-democrații știu că doar așa pot supraviețui. Dincolo de episodul ruperii FSN, în 1991, mai importantă a fost lecția din 1997, când Teodor Meleșcanu, după ce i-a fost contracandidat la șefia partidului lui Ion Iliescu, s-a desprins și a format un partid, ApR. 20 de parlamentari a luat Meleșcanu la înființare, însă, până la alegerile locale din 2000, când formațiunea lui Ion Iliescu s-a aflat în opoziție, Meleșcanu și-a instituit în teritoriu o rețea de susținători din rândul PSD suficientă cât să-i asigure locul al treilea în alegerile locale. Baleierea ApR către dreapta i-a determinat lui Meleșcanu eșecul la scrutinul parlamentar, când nu a mai reușit să pătrundă în forul legislativ.

O astfel de lecție pare că a rămas definitiv împlântată în memoria celor de la PSD, nemulțumiți sau pe cai mari. Toți, inclusiv Victor Ponta, au învățat că numai din interior și doar negociind cu liderii locali pot crește în ierarhia de partid.

Este de asemenea evident că pentru orice nemulțumit din PSD importantă este menținerea partidului la guvernare, așa cum a declarat zilele trecute Niculae Bădălău, cel care și-a pierdut anul trecut statutul de „om de încredere” al lui Liviu Dragnea. Conul de umbră trece, președinții de partid sunt vremelnici, guvernarea contează. PSD știe, din 2012, că o coaliție parlamentară care se dizolvă te aruncă în opoziție. De la demisia, în 2012, a lui Emil Boc de la Palatul Victoria până la demiterea prin moțiune de cenzură a lui Mihai Răzvan Ungureanu, în 100 de zile, PSD a învățat că poți ajunge la putere și fără alegeri. USL a preluat atunci puterea fără să aibă loc alegeri.

Dar acest fapt s-a petrecut la final de mandat legislativ, în an electoral. Să te confrunți cu pericolul pierderii majorității, de ce nu, chiar și al guvernării (teoretic vorbind) – la doar un an și jumătate de la alegeri –este mult mai complicat.

Tocmai de aceea, apelurile lui Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu fac referire la păstrarea rezultatului alegerilor din 2016. Acesta este motivul pentru care președinții PSD și ALDE invocă legitimitatea unui guvern izvorâtă dintr-o coaliție rezultată în urma alegerilor. Și, iată, încă un motiv de negociere cu Victor Ponta. Din cele 50 de voturi în avantaj pe care le deține acum PSD-ALDE, teoretic ar exista riscul subțierii până la destrămare a coaliției.

Pe termen lung, nu este exclus ca, în preajma alegerilor, să asistăm la o colaborare, pe liste comune, dacă nu chiar la o fuziune a Pro România și PSD. Cu sau fără Dragnea. Anul 2019 îi impune PSD alegerea unui candidat la președinție, iar sentințele judecătorilor în privința dosarelor pe care le mai au și Dragnea, și Ponta vor cântări greu. Asta, dacă nu le desființează Legile Justiției și modificările la Codurile penale. Obținerea funcției de președinte al României nu se lovește de Legea răspunderii ministeriale, care îți interzice să devii ministru sau premier dacă ești condamnat penal. Iar pe perioada mandatului, președintele are imunitate absolută.

Alegerile reașază partidele

2019 ne va aduce alegeri pentru Cotroceni și pentru Parlamentul European. Reașezările politice vor avea, de aceea, un deadline.

Concurența pe culoarul dreptei, cu un PNL care tresare din când în când din adormire, cu un USR care glisează între dreapta și stânga, cu anunțatul partid al lui Dacian Cioloș fără organizații locale nu indică o forță puternică de opoziție. La asta se adaugă și disoluția PMP, partid despre care cu greu se poate crede că va rezista odată cu anunțul lui Traian Băsescu de a se retrage din politică. Semnalul a fost deja dat, cu ruperea fuziunii dintre PMP și rămășițele UNPR, care se vor îndrepta către PSD și, poate, și spre Ponta sau PNL. În perspectiva prezidențialelor, importante devin organizațiile locale, cele care trebuie să mobilizeze electoratul în spatele unui candidat. Or, aici, în chestiunea candidatului prezidențial, cu excepția PNL, mai toate partidele se află în procesul de selecție.