România reinventează conceptul de bani aruncați din elicopter. Guvernul Dăncilă a anunțat că va aplica un program de credite pentru dezvoltare personală. Tacâmul este complet: creditele ar trebui să fie acordate fără dobândă și fără garanții.
Programe de creditare dedicate studenților există în mai multe state, de la Anglia la Statele Unite. Doar că programul propus de Executiv este un fel de struțo-cămilă. Adică se adresează tuturor vârstelor, cu o mică diferență: tinerii cu vârsta între 16 și 26 de ani pot primi credite de 40.000 de lei plus un bonus de 20.000 de lei, iar cei cu vârsta cuprinsă între 26 și 55 de ani pot primi 35.000 de lei plus un bonus de 20.000 de lei. Deci nu este vorba doar despre tineri, ci despre o populație mult mai largă, de toate vârstele. Cu o singură condiție: ca beneficiarul creditului să se afle într-o formă de învățământ, fie universitară, post-universitară sau de formare profesională.
Interesantă este însă reacția organizațiilor studențești. Acestea arată că un proiect de acest tip implementat în Anglia a dus la creșterea spectaculoasă a îndatorării tinerilor și a avut ca rezultat reducerea investițiilor în educație și creșterea taxelor de școlarizare. Adică efecte contrare scopului pentru care programul a fost gândit. Mai exact, efectele programului (dacă va fi aplicat pe scară largă) vor fi de a muta o parte din cheltuiala statului (cu investițiile, cu finanțarea școlarizării) către surse private. Ar fi, să recunoaștem, o mișcare politică ultraliberală inițiată de o coaliție de stânga.
Dar lucrurile sunt mai complicate dacă luăm în calcul felul în care este gândit programul, adică fără dobânzi și fără garanții. Un adevărat subprime de România. Dar, de fapt, dobânzile și comisioanele bancare există, ar trebui să le fie plătite băncilor comerciale de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză (ciudată decizie, ce treabă are Comisia de Prognoză cu dobânzile bancare?), iar garanțiile vor fi acoperite în proporție de 80% de către Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (FNGCIMM), numai că garanțiile trebuie incluse în bugetul de stat.
Este destul de ciudat că aceste propuneri vin într-un moment în care Banca Națională a României (BNR) este extrem de atentă la evoluția creditului, oficiali ai BNR vorbind în ultima perioadă despre o posibilă intervenție administrativă pentru limitarea expansiunii creditului.
Un astfel de program ar da peste cap indicatorii economiei românești. Dacă s-ar aplica la nivel mare, inflația ar exploda, consumul ar primi un puseu serios, iar creșterea economică s-ar revitaliza, însă pe baze extrem de riscante pentru viitor.
Programul este riscant și pentru că se adresează unei mase eterogene de clienți, tineri, oameni în vârstă, cu venituri reduse și garanții incerte. În plus, pentru finanțare se califică o paletă foarte largă de cheltuieli, de la abonamente la sala de fitness la construcția unei locuințe. Din punctul de vedere al băncilor comerciale, creditul pentru dezvoltarea personală este un produs hibrid, un amestec ciudat de credit pentru nevoi personale cu un împrumut imobiliar. De aceea, este foarte posibil ca programul imaginat de Guvern să intre în coliziune serioasă cu principiile bancare de marketing privind segmentarea produselor și a publicului și, ca atare, să nu funcționeze. Așadar, excesul de populism poate fi oprit de precauția băncilor comerciale.
Programul credite pentru dezvoltarea personală fără dobânzi și fără garanții include o paletă foarte largă de cheltuieli. Este vorba despre cheltuieli cu educația, precum plata cursurilor sau a cărților, dar și cele pentru cumpărarea de calculatoare sau softuri și plata chiriei în cămine studențești. Sunt apoi cheltuielile culturale, adică abonamentele la cinema, teatru sau muzee, cele de sănătate, care acoperă costul unor intervenții chirurgicale, și cele dedicate activităților sportive, precum abonamente și echipamente de uz personal. În fine, nu sunt uitate nici cheltuielile privind construcția, achiziția sau renovarea locuinței. O singură condiție importantă poate sta în fața primirii împrumutului: beneficiarul trebuie să se afle într-o formă de pregătire profesională. Oficiali guvernamentali au estimat că pentru program se califică opt milioane de români, ceea ce pare o cifră exagerată. Este posibil ca prin derularea programului să se dorească și o revigorare a formării profesionale continue și o încurajare a înscrierii într-o formă de învățare universitară. Deocamdată însă, programul nu este adoptat de Guvern, fiind prezentat doar în coordonatele sale principale. Mult mai sănătos pentru economie, într-un moment de creștere susținută a creditului și în care dobânzile cresc, ar fi ca programul să nu capete amploare.