
Ediția tipărită | Finanțe și economie
5 iulie 2018
SE SPUNEA cândva că producătorii de șist din America sunt noul „factor extern crucial” pe piețele globale ale petrolului. Se pare ca acest rol este jucat acum de președintele SUA.
Într-un moment în care prețurile la petrol au atins cel mai înalt nivel din ultimii trei ani și jumătate, piețele sunt măturate de trei forțe compensatorii dezlănțuite de președintele Donald Trump: agenda sa geopolitică, mai ales sancțiunile împotriva Iranului; agenda sa politică internă, de a reduce prețul petrolului american înainte de alegerile de la mijlocul mandatului său; și războiul comercial cu China, care se întrevede la orizont. Dacă nu obține ceea ce vrea, s-ar putea să aibă o armă periculoasă în mânecă – Rezerva Strategică de Petrol (RSP) a Americii. Intervențiile sale riscă să facă OPEC-ul, cartelul petrolului asupra căruia se concentrează mânia sa, să arate ca un model de previzibilitate.
Întâi, geopolitica. În ciuda acordului de la finele lunii trecute dintre OPEC-ul condus de saudiți și Rusia de a crește producția cu până la 1 milion de barili pe zi (b/z), prețul petrolului Brent, un preț de referință, a depășit 77 de dolari barilul. Cauza proximă de săptămâna aceasta au fost câteva întreruperi de furnizare din Libia și Venezuela, ambele țări înregistrând tulburări. Ceea ce pune însă gaz pe focul creșterii prețurilor este presiunea exercitată de administrația Trump pe aliații Americii de a reduce la zero importurile de petrol din Iran până pe 4 noiembrie sau să riște de a fi pedepsiți pentru că au încălcat sancțiunile americane. Această măsură este mai draconică decât se aștepta.
Brian Hook, un oficial din cadrul Departamentului de Stat al SUA, a declarat pe 2 iulie că peste 50 de firme internaționale, inclusiv cele din domeniul energiei, au convenit să se retragă din Iran. Deși America poate să le permită unor state – posibil, Turcia, Franța și altele – să își reducă importurile, în loc să le stopeze complet, SUA nu vor acorda nicio derogare. Conform firmei de consultanță Clearview Energy Partners, o reacție „zero barili” ar putea scoate de pe piață între 800.000 și 1,05 milioane de b/z de petrol iranian, iar reducerile vor începe în septembrie, cu 60 de zile de transport maritim înainte de intrarea în vigoare a sancțiunilor.

Ambițiile iraniene ale lui Trump acționează însă împotriva ambițiilor sale din politica internă. Prețurile mai mari la petrol înseamnă că prețul benzinei din America oscilează în jurul a 3 dolari pe galon, tocmai în momentul în care americanii se pregătesc să plece în vacanță. Cei mai afectați sunt conducătorii auto cu veniturile mai mici, care vor vota cel mai probabil pentru republicani în alegerile de la jumătatea mandatului. Deși unele state republicane produc petrol și vor beneficia astfel de prețurile mai mari, este clar că președintele este îngrijorat. Într-un interviu difuzat pe postul FOX TV pe 1 iulie, el a cerut OPEC-ului să înceteze să manipuleze piața, amenințându-i pe unii membri că își vor pierde protecția americană dacă nu fac asta.
Trump a trimis și un mesaj pe Twitter despre necesitatea ca Arabia Saudită să sporească producția cu până la 2 milioane de b/z – o încercare destul de neobișnuită a unui președinte american de a interveni în esența politicilor OPEC. Ulterior, Casa Albă a retractat în privința afirmației lui că Arabia Saudită ar fi acceptat cererea lui, dar nu fără să afirme că Regatul Saudit are o capacitate excedentară de 2 milioane de b/z.
Dacă Arabia Saudită poate sau nu să folosească acest stoc tampon este o problemă diferită. Firma de consultanță Energy Aspects spune că cel mai înalt nivel de producție pe care l-a încercat pe o durată de timp anume gigantul petrolier de stat Saudi Aramco este de 11 milioane de b/z (în acest moment nivelul este de 10,3 milioane de b/z). Dacă ar menține însă producția la acest nivel timp de câteva luni, asta i-ar afecta rezervoarele. Dacă ar pompa 12 milioane de b/z, asta ar duce și capacitatea excedentară de pe piața internațională de petrol la cote minime neatinse încă, expunând-o în mod periculos la șocuri în furnizare.
Ceea ce complică lucrurile este riscul iminent al unui război comercial America-China. China a amenințat că va impune tarife la importurile de petrol american, dacă se merge din represalii în represalii. Și China s-ar putea să nu țină cont deloc de sancțiunile americane asupra Iranului, ceea ce ar escalada și mai mult tensiunea dintre cele două.
Acești factori, unii de creștere a prețurilor la petrol, alții de scădere, ar putea să se contracareze unii pe alții. Dar ei au avut deja consecința nefericită de a îl fi așezat pe Trump, alături de Arabia Saudită și de Rusia, la volanul politicii petroliere globale. Producătorii de șist, care nu pot să răspundă la semnalele prețurilor destul de rapid ca să îi facă pe plac lui Trump, sunt puși pe linie moartă.
Trump poate să își exercite însă influența într-un mod chiar și mai deschis. Analiștii anticipează că dacă prețul petrolului continuă să crească înainte de alegerile de la mijlocul mandatului său, Trump va inunda piața, dând drumul la până la 30 de milioane de barili din RSP. Asta ar însemna nici mai mult, nici mai puțin decât să declanșeze un război al petrolului împotriva OPEC și împotriva Rusiei, pe lângă războiul comercial. Dar această posibilitate nu poate fi exclusă.
Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Donald contra greilor din OPEC”.
Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com