Producția de energie din cărbune e aproape falimentară

Penalizată de schimbarea climei

83
9 minute de lectură
Foto: pixabay

Industria cărbunelui din România se zbate de decenii în situații incerte din cauza ineficienței generate de costurile ridicate, amplificate mai nou de cheltuielile mari cu certificatele de emisii de CO2. În timp ce Complexul Energetic Oltenia (CEO) caută soluții pentru reducerea costurilor cu certificatele CO2, Complexul Energetic Hunedoara (CEH) a fost salvat de un act normativ prin care îi pot fi șterse datoriile la bugetul de stat. Directorul general al CEO, Sorin Boza, a declarat, pentru Reporter Global, că săptămâna aceasta guvernul ar putea aproba Memorandumul propus de Ministerul Energiei pentru rezolvarea costurilor uriașe cu CO2 ce pot pune compania într-o situație dificilă.

Recent, Sorin Boza declara pentru Reporter Global că sunt propuse cinci soluții. „Avem cinci soluții pregătite, care vor fi înaintate, sub forma unui memorandum, de către Ministerul Energiei, pe care e posibil ca Guvernul să-l aprobe chiar săptămâna aceasta. Guvernul va mandata Ministerul Energiei să negocieze, în numele României, acest memorandum cu Comisia Europeană. Va fi o echipă care va negocia cu Comisia Europeană. Vor fi reprezentanți și de la Consiliul Concurenței, de la Ministerul Energiei, de la Ministerul de Externe”, a declarat, pentru Reporter Global, Sorin Boza. El a menționat că introducerea costurilor cu CO2 în facturi este între cele cinci soluții, dar nu printre primele. Și fuziunea cu Hidroelectrica este luată în calcul și, în opinia lui Boza, ar fi chiar cea mai bună dintre cele cinci. Problema certificatelor de emisii de CO2 este cea mai mare la ora actuală, întrucât la introducerea acestora s-a făcut o estimare a prețului/ certificat, care în prezent este cu mult depășită. Sorin Boza declară că în momentul în care România a aderat la Tratatul de la Paris și și-a asumat procesul de decarbonizare, UE a trimis către toate statele membre o previziune pe următorii 15 ani cât va fi prețul certificatului de CO2. „Această previziune făcută de UE nu a avut nicio legătură cu realitatea. Ne-am trezit că față de 8 euro, cât trebuia să fie, anul trecut costa 25 de euro un certificat, iar față de 11-12 euro cât ar fi trebuit să fie, anul acesta ne-am trezit la 29 de euro. Cred că va ajunge undeva la 40 de euro/ certificat, până în 2030. Aici a fost cea mai mare problemă, care nu doar pe noi ne-a luat prin surprindere, ci pe toți producătorii pe cărbune din Europa. În aceeași situație sunt toți. Noi avem costurile operaționale pozitive. Anul trecut, din 1,4 miliarde de lei, cât ne-au costat certificatele, 900 de milioane au fost fonduri proprii și pentru 500 de milioane de lei a trebuit să facem un împrumut. Întrebarea mea este: dacă nu plăteam aceste certificate, câte nu puteam să fac cu acești bani? se întreabă directorul general al CEO. Cu alte cuvinte, cifrele CEO ar arăta mult mai bine dacă certificatele de CO2 nu ar exista, iar investițiile ar fi mai mari, ceea ce ar conduce automat și la o reducere a emisiilor. Până acum, CEO a investit 1,1 miliarde de euro ca să se conformeze la condițiile de mediu. „Anul acesta, la șase luni suntem pe plus, dar la valoarea actuală a certificatelor, la sfârșitul anului vom ieși negativ. Vom avea profit operațional și închidere negativă din punct de vedere financiar. Anul trecut, am investit 630 de milioane de lei, anul acesta, 585 de milioane de lei. În 2018, am plătit 1,4 miliarde de lei pe certificate, anul acesta vom plăti 1,6 miliarde de lei. Din acești bani, se poate face în fiecare an un grup pe gaze de 250 MWh”, declară Boza.

CEH, salvat prin ștergerea datoriilor

Complexul Energetic Hunedoara (CEH) a intrat, în data de 14 noiembrie, în insolvență, la cererea creditorilor. Câteva zile mai târziu, ordonanța aprobată prin lege de Parlament, cu acordul Comisiei Europene, care salvează CEH, a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis. Aceasta reglementează o procedură prin care companiile energetice considerate vitale și care au datorii bugetare vor putea să dea în plată Ministerului Energiei active funcționale de producție în schimbul stingerii creanțelor fiscale pe care ANAF le are asupra lor, scopul fiind menținerea în producție a centralelor de producție de energie electrică respective, esențiale pentru siguranța funcționării sistemului energetic național. Aceste active ar urma să fie ulterior concesionate sau date în administrare de către Ministerul Energiei altor companii de profil. Ordonanța a venit la timp pentru a evita o prăbușire a CEH, care ar avea efecte însemnate asupra  unei părți din locuitorii zonei de sud-vest a țării. CEH a fost înființat în 2012, prin unirea Electrocentrale Deva (care administra termocentrala de la Mintia) cu Electrocentrale Paroșeni (care avea în grijă termocentrala omonimă). Ulterior, complexul a preluat patru mine de huilă: Lonea, Lupeni, Vulcan și Livezeni. Având șapte grupuri energetice pe huilă alimentate din mine proprii, CEH urma să livreze contra cost energie electrică în sistemul național. Tot contra cost, termocentralele urmau să furnizeze agent termic în orașe (termocentrala de la Mintia, pentru Deva, iar termocentrala de la Paroșeni, pentru Petroșani). CEH n-a avut însă niciodată o situație financiară bună în primul rând din cauză că producția de energie pe bază de huilă este poluantă și scumpă. Prin urmare, a vândut energie chiar și la jumătate din prețul de producție. Lipsa de investiții a avut de asemenea o contribuție însemnată la situația financiară dificilă. În plus, Ministerul Energiei a obligat de mai multe ori Complexul să contribuie cu parte din încasări la finanțarea unor proiecte-mamut care nu s-au materializat niciodată, cum este proiectul de hidrocentrală de la Tarnița. Nu în ultimul rând, statul i-a acordat împrumuturi, ținându-l în mod artificial pe linia de plutire. Comisia Europeană a considerat însă că unele împrumuturi au fost ilegale și a stabilit că guvernul trebuie să recupereze circa 60 de milioane de euro (cam 285.000.000 de lei) de la CEH. Potrivit bilanțului contabil postat pe site-ul companiei, CEH are datorii de 1,3 miliarde de lei. Creditorii, printre care și ANAF, au început să ceară insolvența Complexului încă de prin 2015. În 2016, CEH a intrat și a ieșit de două ori din insolvență. În octombrie 2019, ca sa evite blocarea conturilor, CEH și-a cerut, din nou, insolvența, dar instanța a refuzat să i-o acorde. Tribunalul Hunedoara a admis, pe 14 noiembrie, intrarea în insolvență a Complexului la cererea unor creditori. Printre aceștia, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, dar și 19 societăți care au de recuperat bani de la CEH.

Foto: pixabay

Viitorul exclude cărbunele

Chiar dacă ambele companii care produc energie pe cărbune vor reuși să se redreseze, în viitor, potrivit politicilor actuale în domeniul schimbărilor climatice, există probabilitatea să nu mai fie inclusă energia produsă pe bază de cărbune. „Îndeplinirea țintelor de reducere de emisii pentru 2030 presupune o transformare profundă la nivelul societății românești, a comportamentului și a modelului economic și vom porni acest lucru de îndată ce ne vom întoarce acasă, prin convocarea Comisiei Naționale de Schimbări Climatice”, a declarat, la începutul săptămânii, la Madrid, ministrul mediului, apelor și pădurilor, Costel Alexe, la deschiderea oficială a lucrărilor Conferinței ONU privind schimbările climatice – COP25. În cadrul COP25 sunt discutate cel puțin două dosare majore: mecanismele bazate pe piață și non-piață privind carbonul (Articolul 6 din Acordul de la Paris), precum și adaptarea la schimbările climatice. Mesajul principal al COP25 este că toate statele lumii, la nivel colectiv, trebuie să-și asume eforturi de creștere a ambiției în ceea ce privește măsuri concrete de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de adaptare la efectele schimbărilor climatice. „Este foarte important de subliniat că la nivel european facem toate eforturile în acest sens. Ne aflăm aici să finalizăm pachetul de reguli de implementare a Acordului de la Paris. Odată cu acesta, vom intra într-o eră cu totul nouă, aceea de implementare, aceea de a face cu adevărat ca lucrurile să se întâmple”, a afirmat ministrul mediului, apelor și pădurilor. Parlamentul European a adoptat, la finalul lunii noiembrie, rezoluția de urgență climatică și de mediu, în timp ce Comisia de mediu a transmis, tot pe parcursul lunii noiembrie, că Uniunea Europeană, în cadrul conferinței COP25, ar trebui să își ia angajamentul privind zero emisii de dioxid de carbon până în 2050 și să își sporească ambițiile privind reducerea emisiilor până în 2030. Prin urmare, România trebuie să gândească o politică de reconversie a zonelor miniere și, foarte important, finanțare pentru transformarea acestora. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele