Proiectul Năstase-PSD pentru România: O țară NATO în care dușmanii NATO pot visa la statuie

    5 minute de lectură

    „Stânga românească a dus România spre NATO și Uniunea Europeană reușind o Președinție de succes a României la Consiliul UE datorită unui efort de pregătire substanțial. Trebuie să fim mândri de această realizare și să le explicăm cetățenilor cum am sprijinit parcursul european al României. Nu trebuie să ne oprim aici, trebuie să revenim la valorile stângii europene și să redevenim partidul specialiștilor”, declara zilele trecute Victor Negrescu, la reuniunea PES Activists.

    Fără doar și poate, PSD a dus negocierile pentru aderarea la cele două blocuri a căror extindere a cunoscut o perioadă fără precedent după căderea Cortinei de Fier.

    Însă tot fără doar și poate, PSD și-a asumat ulterior slăbirea fundamentelor integrării României în cele două alianțe, pe măsură ce statutul de membru a pus în pericol stabilitatea și integritatea unor puternice rețelele politice de influență.

    Ultimii doi ani și jumătate au demonstrat cât de departe este dispus să meargă în această direcție un partid precum PSD.

    E drept că după șocul alegerilor din 26 mai discursul și acțiunea social-democraților au cunoscut un oarecare recul, dar asta numai și numai din rațiuni practice și tactice care țin de supraviețuirea partidului nu de convingerea că locul României este în NATO și Uniunea Europeană.

    Semnalele în acest sens curg în continuare.

    În efortul colectiv din interiorul PSD, menit să asigure acum un moment de respiro pentru a menține partidul pe linia de plutire, un rol tot mai proeminent îl joacă, în ultimele săptămâni, Adrian Năstase.

    La poza de grup, „noul” PSD îmbracă haina europenismului și pomenește necontenit importanța spațiului euroatlantic.

    În același timp, însă, în formatele de „nișă”, figuri de seamă, resuscitate pentru binele tuturor, acționează cum au făcut-o mereu: adesea într-o flagrantă contradicție cu ceea ce zic.

    Cazul Năstase e grăitor.

    Fundația Europeană Titulescu, pe care fostul premier o păstorește, desfășoară o activitate intensă de recuperare a relației cu Rusia, la adăpostul confortabil al așa-zisei umbrele academice.

    Conferințe, lansări de carte, dialoguri inter-disciplinare – iată instrumentele aparent benigne prin care oameni ca Adrian Năstase pot promova în spațiul public abordări alternative, fără teama că o astfel de activitate s-ar putea răsfrânge negativ asupra persoanei ori partidului.

    Ultima lovitură, dintr-un șir mai lung, s-a consumat zilele trecute, când Fundația Europeană Titulescu a găzduit lansarea unei cărți-omagiu care pune într-o lumină bizară relația României cu NATO – volumul Mihai Caraman – un spion în Războiul Rece.

    Într-o atmosferă puternic impregnată de patriotismul de sorginte ceaușistă, la București s-a făcut statuie spionului român (suntem oare siguri că doar român?) Mihai Caraman, care în anii Războiului Rece a dat alianței nord-atlantice o lovitură grea.

    Povestea lui Caraman e binecunoscută, nu o mai reiau aici.

    Însă gestul cu pricina, de a ridica în slăvi activitatea anti-NATO într-o țară membră NATO, cu siguranță merită a fi descifrat, la un moment, dat până la nivel de detaliu.

    Triumfalismul cu care este prezentat momentul pe site-ul fundației lui Adrian Năstase vorbește de la sine: “Niciunul dintre spionii români nu a atins notorietatea de care se bucură Mihai Caraman. Creator în anii ‘60 al unei redutabile rețele de spionaj care a acționat în cadrul Cartierului General al NATO, la Paris și apoi la Bruxelles, Mihai Caraman nu este doar cel mai cunoscut, ci și cel mai controversat spion din istoria intelligence-ului românesc. Succesul său extraordinar i-a atras cele mai fanteziste acuzații: de la cele potrivit cărora ar fi fost în slujba URSS, până la cele potrivit cărora ar fi fost manipulat de contraspionajul francez. Conform unei vechi „tradiții”, mulți români nu pot accepta că unul „de-al nostru” este capabil să acționeze cu cel mai înalt profesionalism!”

    După cum am arătat în numerele trecute, desprinderea PSD de epoca Dragnea este doar o operațiune de fațadă. Pe fond, schimbările tind abisal spre zero.

    În iunie 2018, Liviu Dragnea acuza deschis Alianța pentru cele mai mari rele suferite de România: „Am vrut să arătăm și partenerilor noștri străini, pentru că după Revoluție, toți partenerii noștri, NATO, UE, ne-au spus și ne-au promis că o să ne învețe democrația, pentru că noi nu o știam…Venind din comunism, noi trebuia să învăţăm democraţia de la dumnealor. Eu zic ar trebui să își asume toți partenerii străini această responsabilitate: că au încurajat, ba chiar parțial au și finanțat acest stat paralel și acest sistem odios. Chiar l-au susținut public, în mai multe rânduri și ar trebui să-și asume asta, pentru că nu asta e democrația la ei acasă”.

    Laurențiu Mihu
    Laurențiu Mihu are o experiență de 14 ani în presa centrală. A început în 2005 la Evenimentul zilei, unde a fost reporter special și apoi coordonator al secției Investigații. În perioada 2008-2015 a activat la România liberă, unde a fost redactor-șef adjunct. Din decembrie 2015 până în februarie 2019 a fost redactor-șef adjunct la site-ul Digi24.ro. A mai colaborat cu G4Media.ro, iar în prezent coordonează site-ul revistei Reporter Global, partener exclusiv The Economist în România. Laurențiu a acoperit preponderent teme de politică internă și externă.

    1 COMENTARIU

    1. bla,bla……acesti comunisti au fost impinsi din spate de vointa majoritara pro occidentala a populatiei,altfel dispareau demult.Daca un popor doreste ceva,nimeni nu se poate opune nici macar o suzeta sovietica gen Caraman-Nastase-Roman etc,etc…

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele