Protestele nonviolente au de două ori mai multe șanse de reușită față de mișcările violente

45
3 minute de lectură

Probabilitatea ca protestele să-și atingă obiectivele este de două ori mai mare în cazul mișcărilor nonviolente comparativ cu cele violente, susține Erica Chenoweth, o cercetătoare de la Universitatea Harvard, care a analizat 323 de campanii pentru autodeterminare sau schimbare de regim politic.

Erica Chenoweth

Pe baza analizei a 323 de campanii din perioada 1900-2006, Erica Chenoweth, împreună cu Maria Stephan, actualmente director la Institutul SUA pentru Pace, au scris o carte intitulată “Why Civil Resistance Works: The Strategic Logic of Nonviolent Conflict“. Datele prezentate în această lucrare relevă faptul că mișcările nonviolente majore au succes în 53% din cazuri, în timp ce rata de succes a campaniilor violente este de doar 26%, informează National Public Radio (NPR).

În prezent scriitoarea lucrează la o nouă carte numită „Civil Resistance: What Everyone Needs to Know (Oxford, va fi publicată în 2020)”, care descrie pe înțelesul oricui cum funcționează mișcarea de rezistența civică și de ce uneori poate eșua sau cum poate fi ea afectată de violență și impactul ei pe termen lung în societate.

Așa cum era și de așteptat, cu cât numărul participanților este mai ridicat, cu atât este mai mare probabilitatea de succes. Analiza însă a mai relevat un lucru neașteptat, anume acela că atunci când procentul de participare activă la mișcarea de rezistență civică ajunge la un procent 3,5% din populaţia unei ţări succesul pare să devină inevitabil. Printre exemplele în acest sens se numără Revoluția Puterea Poporului din Filipine (1986) și Revoluția Trandafirilor din Georgia (2003).

“Peste pragul de 3,5% nu au existat mișcări eșuate, ceea ce a fost puțin surprinzător pentru mine, în sensul că este un prag destul de mic”, afirmă Chenoweth, subliniind că procentul de 3,5% din populație sugerează că de fapt mult mai multe persoane susțin tacit cauza respectivă.

În 1986, milioane de filipinezi au ieșit pe străzile Manilei pentru a protesta pașnic. Regimul autoritar condus de președintele Ferdinand Marcos, care conducea țara de peste două decenii, a picat în ceea de-a patra zi a valului de proteste.

În 2003, președintele georgian Eduard Șevardnadze a fost forțat să se retragă în urma unei mișcări pașnice de rezistență intitulată Revoluția Trandafirilor, în cursul căreia protestatarii au năvălit în clădirea Parlamentului de la Tbilisi având flori în mâini.

Mai devreme anul acesta, liderii autoritari din Sudan și Algeria au renunțat la putere în urma unor campanii pașnice de rezistență.

În fiecare din aceste cazuri, rezistența civică a populației a învins elitele politice și a generat schimbări radicale, se afirmă într-un material BBC News.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele