De când a preluat guvernarea, după alegerile din 2016, a început sfârșitul sau oricum criza pentru PSD. În zadar lăsa Liviu Dragnea, testamentar aproape, în ultima noapte de libertate după europarlamentare, un mesaj colegilor să nu piardă guvernarea. Inevitabilul s-a produs. Azi, liderii PSD sunt în situația de a încerca să păstreze aparențele și de a amâna cina la care va fi servită Viorica Dăncilă numai și numai pentru că urmează niște prezidențiale. Niște prezidențiale în care trebuie să arate că partidul nu e înfrânt, că e acolo sus și că reprezentantul său e în turul al doilea, chiar și numai ca Iohannis să nu fie singur.
Interesant este că, la acest moment, social-democrații par să amestece taberele, să se arate uniți și hotărâți să demonstreze că sunt o forță. De exemplu, unii se gândesc inclusiv ca, la învestirea guvernului Orban, PSD să facă în așa fel încât să lase ședința parlamentului fără cvorum și guvernul să nu poată fi validat. Ce-i drept, ar fi o lovitură de imagine tot atât de mare pentru PSD, pe cât de dureroasă pentru cei care speră să preia cu adevărat puterea. Președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, nu face un secret din această opțiune: „Mi se pare normal ca PSD, sub nicio formă, să nu voteze în acest moment învestirea unui guvern. Mai mult, există o cutumă parlamentară în întreaga lume – cei care dețin majoritatea, lucru care s-a văzut, atât timp cât a trecut o moțiune de cenzură, trebuie să asigure și cvorumul. (…) Este normal, când s-a creat o nouă majoritate, respectiva majoritate să voteze guvernul pe care și-l doresc. Asta este logica parlamentară. Eu cred că e cazul ca cele cinci partide care au votat moțiunea să-și asume guvernarea”.
Cu alte cuvinte, PSD încearcă să salveze ce se mai poate salva pentru ca după prezidențiale să se dezlănțuie luptele cu cuțite lungi, tradiționale în partid după pierderea alegerilor pentru președinte. Au simțit tradiția pe pielea lor Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, o va simți, după toate probabilitățile, și Viorica Dăncilă.
Schimb de echipe
Deocamdată, victimele sunt de fațadă. Mihai Fifor, care reușise de altfel în timp record să își atragă o grămadă de antipatii în partid, nu mai e responsabil cu campania pentru prezidențiale. Au trecut la butoane lideri locali cu greutate în partid: Gabriela Firea, Olguța Vasilescu, Dumitru Buzatu și Niculae Bădălău. Se remarcă cele două doamne, când prietene, când adversare ale Vioricăi Dăncilă. În PSD, armistițiul e la ordinea zilei. Până una-alta, Viorica Dăncilă face uz de metode ultracunoscute și uzitate pentru a strânge rândurile social-democraților: invocă pericolul extern și stârnește orgoliul pesedist, cam șifonat în ultimii ani de așa guvernare inedită: „O vom face și acum, ca de fiecare dată când ne-am ridicat și am mers la luptă, ca de fiecare dată când au crezut că ne-au înfrânt, dar ne-am întors mai puternici, mai organizați, mai hotărâți și i-am zdrobit. Ca de fiecare dată când le-am arătat că noi nu fugim și nu abandonăm, că forța noastră nu e trecătoare și nu se risipește!
Dragii mei, v-o spun direct: aceste forțe cu care noi luptăm acum vor distrugerea Partidului Social Democrat! Vor dispariția noastră ca partid și au spus-o clar în discursul public”. Un discurs care amintește de cel al lui Adrian Năstase din 2008, când PSD încerca să se adune pentru o nouă încercare de a da un președinte al României: „PSD a depășit mereu perioadele dificile prin unitate. Și tot prin unitate a reușit perioadele lui bune. Cei care ne-au studiat știu lucrul ăsta. Nici noi nu ar trebui să-l uităm. Să fim, din nou, o echipă unită! N-ar trebui să uităm că suntem principalul partid de stânga, că asta înseamnă forța și că dacă chiar trebuie să existe frică în legătură cu PSD, nu noi suntem cei care ar trebui să ne temem. Cu o condiție: să fim un partid și nu o asociație de grupulețe ușor de cucerit, una după alta”.
Cât va ține tactica aceasta a unității de fațadă e greu de preconizat. Cu siguranță până la prezidențiale, în lipsa unei defecțiuni majore.
Noua viziune de stânga
PSD mai trebuie să facă față unui dușman aproape intern, în persoana lui Victor Ponta. Pentru Victor Ponta, moțiunea a fost un instrument de a-și aduce visul mai aproape de împlinire. Dintre toate partidele semnatare ale moțiunii, Pro România a fost cel mai pragmatic și cu viziune pe termen lung. „Ce este acum în conducerea PSD nu mai are nicio legătură cu PSD. În primul rând, în conducerea PSD, când am intrat eu, în 2001, erau oameni deștepți. Acum, dacă îi strângeți pe toți de acolo, nu strângeți 10 neuroni. Erau oameni interesați de social-democrație, nu de broșe de mii de euro, de baroni și de sute de mii de euro cash plimbați pe aici. Mie mi se pare că se sinucid și vor să distrugă PSD. Asta vor să facă. Eu am grijă de votanții PSD și de pesediști pe care, cei buni, îi iau la mine, cei răi să rămână cu Dăncilă și baronii”. E drept că în PSD Victor Ponta are și mulți inamici care nu îi iartă anumite atitudini. Sunt însă și suficienți oameni care știu să speculeze orice împrejurare.
Deja Victor Ponta nu mai face un secret din faptul că dorește să atragă în Pro România tot ce consideră a-i fi util din PSD. Prin urmare, după prezidențiale, social-democrații, după ce își vor fi luat cam multe lovituri după o guvernare cu multe vânătăi, vor asculta, probabil, cântecul de sirenă dinspre Pro România. Dar, vorba Vioricăi Dăncilă de la tribuna parlamentului, în răspunsul la moțiunea de cenzură: să nu subestimați Partidul Social Democrat! ■
