„PSD are o nouă conducere, iar aceasta are o altă abordare față de aceste probleme, mai ales cele din Justiție.” Sunt cuvintele cu care liderul deputaților PSD, Alfred Simonis explica rațiunile pentru care partidul a impus dezbaterea rapidă a proiectului PNL de abrogare a legii recursului compensatoriu. Noua abordare și noua viziune față de justiție pare să fie un laitmotiv al ideilor de început ale președinților social-democrați de după Dragnea. Viorica Dăncilă spunea, la momentul preluării șefiei partidului, că s-a pedalat prea mult pe tema justiției pe mandatul lui Liviu Dragnea și că în mandatul ei nu va mai fi privilegiată această temă. Acum, colaboratorii lui Marcel Ciolacu vorbesc despre o schimbare de viziune în domeniu. PSD are un complex al justiției pe care, probabil, noua conducere o conștientizează ca o piatră de moară care trage partidul în adâncuri. Iată de ce oameni precum Florin Iordache sau Eugen Nicolicea au dispărut subit din peisaj și lasă locul unor figuri ceva mai proaspete sau, oricum, mai puțin expuse decât până acum. Așa se face că, după luni de tergiversare, subit, PSD devine portdrapelul abrogării cu celeritate de către parlament a recursului compensatoriu. Ba chiar joacă rolul de partid-victimă a acestei legi.

Dar ce mai este acum PSD, un partid care sub conducerea lui Marcel Ciolacu arată mai degrabă a un colectiv format din elevi aduși din toate colțurile țării, din școli de gândire diferite, fiecare cu apucăturile lui, și care se străduiește să păstreze aparențele unui tot omogen. După teribilul eșec, de altfel previzibil, al prezidențialelor, în PSD fiecare a înțeles ce și cât a putut.

Niculae Bădălău, fost ministru, lider marcant al PSD, a înțeles, spre exemplu, că e o problemă cu votanții din Diaspora. Într-un anumit sens, desigur: „Ei au 700.000 de oameni, avem care au domiciliu, pașapoartele alea cu domiciliu, care-s legali. Restul până la 3-5 milioane, că se vehiculează tot felul, sunt fetele alea de le duc ăștia, eu știu”. O declarație care completează celebra formulă „ăștia” a Vioricăi Dăncilă. Ulterior, Niculae Bădălău a spus că declarațiile i-au fost scoase din context și și-a cerut scuze. Cam prea târziu, căci colegii de la Brașov îi cer capul, iar lideri ai partidului, de la Viorica Dăncilă la Gabriela Firea se delimitează de Bădălău.

Aripa PRM-istă a partidului atacă și ea frontal, dar din și în altă direcție. Olguța Vasilescu, proaspăt sancționată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru declarațiile la adresa lui Klaus Iohannis, a pus tunurile pe guvernarea PNL, iar fostul și actualul său coleg de partid, Codrin Ștefănescu, pe reformatorii din PSD. „Klaus vrea puterea absolută și nu mai e niciun secret. După guvernul meu, comisarul meu european, mandatul meu de președinte, procurorii mei, peneliștii mei, ce urmează? Păi, urmează președintele meu la Senat și președintele meu la Camera Deputaților. Iar noi privim siderați întreaga situație în timp ce reformăm partidul.”

Codrin Ștefănescu se înșală însă, unii nu privesc deloc siderați, ci siderează ei înșiși. Ca de exemplu cei doi bărbați care odinioară o străjuiau cu îndârjire pe Viorica Dăncilă: Eugen Teodorovici și Mihai Fifor. În august, la lansarea candidaturii Vioricăi Dăncilă, Eugen și Mihai, cum îi plăcea fostei șefe a PSD să li se adreseze public, se apelau cu „bunul meu prieten”, își strângeau a frângere mâinile și se pupau cu foc în aplauzele colegilor se partid. Cam tot în aceeași perioadă, o conduceau pe Viorica Dăncilă desculță pe plaja din Sulina. Ba chiar, din spuma mării, Mihai Fifor îl chema să își înmoaie picioarele în apă pe Eugen Teodorovici, pentru că „face bine la bătături”. Acum, cei doi se războiesc pe Facebook într-un stil care i-ar face invidioși pe niște adolescenți rebeli. Asta, după ce Eugen Teodorovici l-a gratulat pe Mihai Fifor cu titlul de „șobolan”. Aseară, în PSD, o juntă politică a preluat puterea în partid. Aceasta ar fi vestea proastă pentru PSD. Vestea bună este că situația poate fi nu doar îndreptată, ci și salvată. Ea va fi salvată de către „fiecare membru PSD. De către toți membrii PSD. Uniți. Împreună. În echipă. Pentru viitorul acestui partid”, „se revolta Teodorovici, pentru ca Mihai Fifor să îi răspundă”. „Când narcisismul devine patologic, bichonul începe să se creadă pitbull… umflă pieptul, își flutură nările și se tot admiră în oglindă. Mamă, mamă ce voinic! Aș râde, dacă n-ar fi atât de trist. Mi-e greu să înțeleg oameni care vorbesc de morală și n-au dram, oameni care vorbesc de echipă, dar care n-au fost niciodată capabili să facă echipă cu cineva, oameni care, în ultimele cinci luni, s-au slujit doar pe ei, mimând cu grație grija față de proiectul prezidențialelor, față de candidat sau față de partid”. Populat cu șobolani sau cu bichoni pe post de pitbulli, PSD merge mai departe. În stil reformator, spune interimarul Marcel Ciolacu, mărturisindu-se un om al dialogului și lăsând să transpară la fel de neconflictual ca predecesoarea sa. S-a văzut schimbarea de atitudine încă de la parada de 1 Decembrie. Noul lider al PSD nu s-a sfiit să apară în public și să asiste la defilarea de sub Arcul de Triumf alături de Klaus Iohannis și de întreg guvernul liberal, spre deosebire de Liviu Dragnea în ultimii ani. Și ca semn că nu poartă pică nimănui, gestul galant cu care l-a ajutat pe Traian Băsescu să coboare de la tribună nu a trecut neobservat. Cum nu a trecut neobservată nici schimbarea de atitudine de la ședința solemnă a parlamentului dedicată Marii Uniri. Anul trecut, cât a fost el de centenar, niciunul dintre șefii celor două Camere nu l-a întâmpinat pe Klaus Iohannis la venirea la ședința solemnă, în ciuda cutumelor protocolare. Anul acesta, liderul PSD și al Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, l-a întâmpinat pe președinte. Klaus Iohannis și-a făcut apariția pe holurile parlamentului umăr la umăr cu Marcel Ciolacu și Teodor Meleșcanu. Împreună cu ei a și părăsit, la final, sala de ședință. Deocamdată, strategia lui Marcel Ciolacu, declarat reformatoare, e primită doar cu niște mârâieli surde, iar de alții e aplaudată, cu tot cu piruetele de rigoare. În rest, greii partidului, foști sau actuali, fac ce știu. La Vaslui, Dumitru Buzatu îl ceartă pe un cetățean cu „măi tembelule, măi”. La Rahova, Liviu Dragnea scrie rânduri fierbinți de declarație de dragoste către țară: „De dragul tău am sacrificat tot și am făcut ce am știut mai bine să te ajut să crești mare, să fii bogată și puternică. Am renunțat la multe momente alături de familia mea, am ratat multe evenimente din viața copiilor mei, mi-am asumat în cele din urmă chiar și renunțarea la libertate, de dragul tău!”.

Povestea PSD merge mai departe. Spre ce, greu de prevăzut. De pe margine, Victor Ponta dă asigurări că, la o adică, dacă PSD se reformează, e rost de colaborare. Dacă nu cumva Mihai Tudose, proaspăt demisionat din Pro România, nu se întoarce la bunul său prieten, Marcel Ciolacu, să îl ajute într-ale reformei. ■