Rachel Lomax: Avem turbulențe, nu crize financiare

Cele mai mari crize apar din direcții neașteptate, spre care nu privești.

273
15 minute de lectură

Marea Britanie ar fi trebuit să știe că va rămâne în umbra Uniunii Europene multă vreme după Brexit, tot așa cum Indiei i-au trebuit mulți ani pentru a se desprinde de imperiul său, spune Rachel Lomax, fost vicepreședinte al Băncii Angliei. Lomax, care este acum director neexecutiv al băncii britanice HSBC, crede că vom avea dese perioade de turbulențe în piețele financiare, dar o criză similară cu cea din 2010 poate fi evitată. Brexitul, ale cărui acte finale se consumă în aceste luni, ar putea avea ca efect restricții pe piața muncii din Marea Britanie. Dar pentru o mulțime de oameni foarte bine pregătiți accesul la această piață nu va fi blocat.

Am văzut o serie de turbulențe în zilele acestea în piețele financiare. Bursele americane au dat startul scăderilor, deoarece exista temerea că Federal Reserve va majora din dobânzile sale de politică monetară, ceea ce va scumpi creditele, iar într-un final profitul companiilor listate la bursă se va diminua. Am ajuns într-un punct în care marile bănci centrale își schimbă politicile monetare oarecum în contratimp. Am intrat oare într-o epocă a volatilității, a căderilor bruște, rapide ale piețelor financiare?

Schimbarea politicilor monetare este o operație extrem de delicată. Băncile centrale au fost extrem de prudente. Janet Yellen și Jerome Powell au explicat că va fi o reversare graduală a politicilor, o majorare a dobânzilor foarte lentă și o retragere treptată din piețele financiare a lichidităților enorme injectate în timpul crizei. Cred că ceea ce a declanșat ultima turbulență a piețelor financiare, în special a burselor, a fost observația lui Jerome Powell, președintele sistemului american de bănci centrale, Federal Reserve, că economia americană crește foarte rapid, mai rapid decât așteptările Federal Reserve. Și atunci toată lumea a spus, aha, asta înseamnă că Federal Reserve va mări dobânzile mai repede decât ne așteptam noi. Așa încât piețele sunt sensibile la asta, dar cred că băncile centrale sunt foarte atente față de finețea, sensibilitatea acestei operații și le-a trebuit un timp foarte îndelungat înainte de a începe aceste operațiuni de retragere a stimulilor. Cred că Federal Reserve va continua operațiunile într-un ritm variabil, așa cum a procedat până acum.

Sunt economiști care întrevăd o recesiune globală, o nouă criză. Vedeți vreun semn, vreo rădăcină a unei posibile crize în viitorul apropiat?

Nu poate nimeni să prevadă cu exactitate apariția unei crize. De obicei, cele mai mari crize apar din direcții neașteptate, spre care nu privești. Care a fost cel mai grav aspect al crizei din 2008? Acela că nimeni nu se aștepta la o asemenea criză, așa că nu erau pregătiți pentru asta. Dar ne putem întreba dacă va exista vreo corecție a pieței în viitor. Desigur, piețele urcă și coboară, dar nu trebuie neapărat să existe vreun impact puternic de proporțiile crizei din 2008. Multe lucruri s-au corectat între timp. S-au luat măsuri pentru a face sistemul bancar mai rezistent, s-a întărit abilitatea băncilor centrale de a lupta împotriva crizelor, instituțiile cu probleme au fost ajutate să iasă din haos. Va mai exista vreo cădere a burselor? Sigur ca vor exista căderi, dar nu va mai fi un impact de intensitatea crizei din 2008 atât timp cât oamenii vor face tot ce se poate pentru a o evita, cât timp vor învăța să o limiteze. Altceva grav s-ar putea să se întâmple, dar nu vom mai avea același tip de criză. Oamenii din băncile centrale și din ministerele de Finanțe au învățat ce trebuie să facă, acționează mai prudent, mai eficient. Eu nu cred în acele ipoteze care spun că am fi rămas fără spațiu de manevră pentru politici, că nu putem răspunde unei crize. Cred că băncile au mult mai mult capital, cred că autoritățile au mult mai multe instrumente la dispoziție. Sunt optimistă în privința impactului pe care turbulențe din piețele financiare le-ar putea avea. Nu spun acum că nu vor mai exista turbulențe. Cred că dacă ieșirea din această lungă perioadă de expansiune monetară se va petrece fără turbulențe, atunci vom fi extrem de norocoși. Dar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacă acum suntem într-o poziție mai bună pentru a face față turbulențelor care ar putea apărea. Și sper că suntem mai bine plasați acum.

Își va pierde Londra, după Brexit, poziția de mare centru financiar al lumii? Unele bănci americane își mută sediile europene pe continent.

Foarte mult depinde de acordul pe care-l vom semna cu Uniunea Europeană pentru Brexit. În acest moment companiile financiare internaționale desfășoară operațiuni de eventuală întărire a afacerilor europene sau își fac subsidiare pe continent. Dar este un drum lung până la o migrație a afacerilor către Europa continentală. Va lua mult timp. Iar Londra a fost întotdeauna un mare centru financiar internațional, nu a fost doar un centru financiar european. Cred că va fi o rafală de vânt care va răvăși puțin Londra, dar nu va fi un dezastru. Nu văd Brexitul așa, ca un uragan, îl văd ca un vânt aspru care bate din față. Cred că Brexitul este, într-un fel, un avertisment pentru acei politicieni naționali care nu-și bat capul să construiască susținerea pentru apartenența la Uniunea Europeană.

În România au existat voci, izolate, care au sugerat recent un Roexit.

Ei cred că este o opțiune ușoară și se înșală. Unii chiar cred asta. Brexitul a arătat că ieșirea din UE nu este un vot de protest. Nu este câtuși de puțin un vot sensibil de protest, este un proces dureros care are consecințe care pur și simplu nu pot fi anticipate. Unii chiar au crezut asta în Marea Britanie, că-și exprimă un vot de protest și vor fi deziluzionați, pentru că, nu este așa, este un lucru serios.

Statutul de membru al UE înseamnă că la un moment dat îi vei adopta moneda.

Da, într-un final. Ai nevoie să-ți alegi momentul când adopți moneda unică, trebuie să ai răbdare, ceea ce face România acum. Prudența trebuie exersată aici pentru că acesta este într-adevăr un drum fără întoarcere, adoptarea euro, nu te mai poți întoarce la moneda ta. De aceea trebuie să-ți calculezi bine momentul și traseul. Dar cred că trebuie să adopți moneda unică, asta este regula jocului.

Dar pentru oamenii obișnuiți, o monedă stabilă, care are rate joase ale dobânzilor, pare o opțiune mai bună decât o monedă slabă, dependentă de o economie cu dezechilibre pe care din când în când le corectează depreciindu-se.

Atenție la lecțiile pe care le-au predat Grecia, Italia, Spania. Au profitat de aceste rate joase, de o monedă stabilă. Asta este exact ce nu trebuie să faci. Au trăit o euforie a cheltuielilor, dar asta nu poate dura la infinit. Iată de ce economiile lor au avut probleme grave la un moment dat. Așa încât este nevoie de o disciplină impecabilă. Când adopți moneda unică, nu este indicat să repeți greșelile acestor state.

Avem peste 400.000 de români în Marea Britanie, care urmăresc cu îngrijorare evoluția negocierilor și traseul Brexitului. A fost un moment, pentru noi, stânjenitor, în care unul dintre argumentele pro-Brexit era nemulțumirea față de numărul mare de români și bulgari care pot intra în Marea Britanie.

Nu a fost o nemulțumire centrată pe numărul mare de români, ci o acumulare de îngrijorări legată de fenomenul deschiderii pieței muncii pentru țările din Centrul și Estul Europei. Polonia a fost primul stat care a beneficiat de deschiderea pieței muncii în Marea Britanie și în loc să avem 30.000 sau 50.000 de polonezi în piața muncii, am avut 1 milion. Și această statistică a deschis discuția. Este paradoxal, dar zonele din țară cu un nivel mai ridicat de emigranți au votat în favoarea rămânerii în UE. E contradictoriu, dar este o realitate. Londra, de exemplu, unde există un număr uriaș de emigranți, a votat masiv în favoarea rămânerii în UE, la fel orașele mari. Unele zone unde imigranții erau mai puțini au votat pentru Brexit. Deci chestiunea imigranților a fost de fapt un coeficient al fricii, în mințile oamenilor care poate nu aveau experiența imigranților, dar au citit despre asta în ziare sau au fost speriați de politicieni. Problema imigrației a fost subiectul unor dezbateri publice, în mințile oamenilor a creat spaime. Nu cred că este o ostilitate împotriva românilor. Au fost unele remarci ieftine ale politicienilor, dar nu am sesizat absolut de loc vreo ostilitate față de români.

Ați spus că Brexitul a fost posibil deoarece criza greacă, criza zonei euro, a fracturat încrederea în UE.

Înțelepciunea convențională îndeamnă la concluzia că în esență criza financiară, apoi criza zonei euro și politicile de austeritate au provocat o creștere a populismului pe ambele maluri ale Atlanticului, culminând cu Brexitul și cu alegerea președintelui Donald Trump. Dar nu este singura explicație. Spre deosebire de Grecia, Marea Britanie avea propria sa monedă, în care era denominată și datoria sa și se putea angaja în politici monetare neconvenționale de tipul expansiunii cantitative cu mult înaintea Băncii Centrale Europene. Totuși, criza zonei euro a înviorat euroscepticii, a atras atenția marelui public asupra problemelor europene. Prin 2010, proiectul european începea să arate ca un eșec. Dar criza euro a mai scos la suprafață și o dilemă a Marii Britanii, anume că uniunea bancară europeană ar putea limita capacitatea țării de a-și proteja interesele în sectorul financiar. Criza euro a fost un catalizator al Brexitului, împreună cu criza imigrației, care a fost exploatată fără ezitare în timpul referendumului.

Pe de altă parte, președintele Băncii Centrale Europene a ajutat economiile cu probleme din zona euro, prin programul de expansiune monetară. Acel punct de inflexiune, în care BCE calmează, rezolvă o criză, nu a contat?

Da, dar i-a luat mult timp până s-o facă. De-abia în 2015 a lansat programele de susținere. Criza zonei euro a izbucnit în 2010, a fost o poveste foarte lungă de criză. Atunci când a spus „vom face tot ce este necesar pentru a opri criza”, acela a fost momentul când a declanșat operațiunile de salvare și atunci a calmat piețele financiare. Dar a fost destul de târziu. Și austeritatea a lovit dur Marea Britanie. În dezbaterile politice din Marea Britanie se spunea foarte clar atunci când s-au impus politici de austeritate că, dacă nu le vom aplica, vom sfârși ca Grecia. Cred că au folosit criza greacă de o manieră greșită, noi nu aveam moneda unică, cum avea Grecia, noi aveam propria monedă. Dar au folosit comparația cu Grecia pentru a justifica propria politică nepopulară de austeritate. Și cred că în mintea oamenilor s-a indus o teamă privind ceea ce se întâmplă în Europa.

În aceste zile se desfășoară intense negocieri în jurul Brexitului. Care sunt scenariile posibile ale Brexitului?

În contextul negocierilor, UE a oferit Marii Britanii practic două posibilități: fie să rămână în preajma Uniunii prin intrarea în Spațiul Economic European, așa-numitul scenariu norvegian, fie să opteze pentru un acord asemănător celui semnat între UE și Canada, care pare un standard ideal, al comerțului liber, fără obligații pentru accesul la piața europeană. Opțiunea norvegiană presupunea menținerea în interiorul pieței europene și acceptarea liberei circulații a persoanelor. Un acord de tip Canada ar scoate Marea Britanie din piața unică, dar comerțul nu ar avea taxe vamale și ar da posibilitatea reglementării imigrației din alte țări europene. Marea Britanie își propune să obțină un acces liber la piața europeană pentru mărfurile sale, nu pentru servicii, dar intenționează să limiteze libera circulație a persoanelor. Este un compromis care a iritat atât liderii europeni, cât și suporterii Brexitului. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în această săptămână.

Brexitul se va finaliza în martie 2019, în timpul președinției României la Consiliul European?

Va fi o despărțire formală, dar nu va fi finalul Brexitului. Pregătirile vor continua cu misiunea de a înlocui mii de legi și reglementări, de a crea noi agenții, noi sisteme informatice. Noi înșine trebuie să ne schimbăm perspectiva asupra Brexitului. Trebuie să ne gândim la Brexit ca la un proces, nu ca la un eveniment. Un proces dificil, a cărui implementare va consuma mulți ani.

Credeți că Banca Angliei a susținut devalorizarea lirei sterline, convenabilă pentru exporturile Marii Britanii?

Nu cred asta. Cred că bancherii centrali țin cont de evoluția lirei sterline atunci când își calibrează politica monetară, dar în niciun caz nu intervin în piață într-un sens sau altul, nu cred că au o opinie despre nivelul ideal al cursului lirei sterline.

Vă întreb asta pentru că noi aici încercăm să evaluăm cu câți bani a intervenit banca centrală în piață pentru a stopa devalorizarea leului…

Nu cred că ratele de schimb mai lucrează acum în sensul clasic, în condițiile acestor lanțuri complicate de ofertă globală. Nu mai cred că este actuală maniera veche de gândire în care spuneau „avem nevoie de o liră sterlină devalorizată pentru a face exporturile mai competitive”. Nu cred că lucrurile mai sunt chiar așa de simple și sunt absolut convinsă că bancherii centrali nu intervin pentru a instrumenta vreun nivel al cursului lirei sterline. Nu știu cum stau lucrurile în România, dar sunt sigură că în Marea Britanie banca centrală nu influențează cursul.

Mediul de afaceri din Marea Britanie a lansat avertismente privind costurile Brexitului. Calculele indicau scăderi ale exporturilor, influențe negative asupra economiei în general și o reducere a nivelului de trai. Cum de au fost ignorate aceste semnale?

Pentru că, în momente de mare emoție, mulți oameni nu mai aveau încredere în experți, erau insensibili în fața avertismentelor. Dacă experții spuneau că va fi un proces costisitor, în replică, li se răspundea că propun un „proiect al fricii”.

Proiectul Brexitului este complex, complicat și plin de incertitudini. Ați spus mai devreme că rezultatul referendumului era consultativ.

Da, nu era nicio obligație de implementare a rezultatului, care oricum a fost o surpriză chiar pentru inițiatori. Dar până la urmă complexitatea gestionării finalizării unui asemenea exercițiu cum este Brexitul fără să fi avut o mult mai atentă gândire a traseului care urma, a consecințelor, ar trebui să fie un avertisment teribil pentru orice guvern care ar putea fi tentat să organizeze un referendum cu ambiția de a-și păcăli adversarii. O lecție esențială a Brexitului este aceasta: gândiți-vă la consecințele unui eșec.

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele